Faciesuri si formatiuni litologice sedimentare

Faciesuri si formatiuni litologice sedimentare

Prin facies litologic, respectiv facies paleontologic se intelege ansamblul caracterelor litologice, respectiv paleontologice ale rocilor sau depozitelor sedimentare.

Caracterele lito- si biofaciale ale depozitelor sedimentare reflecta conditiile fizico-geografice si biotice in care s-au format depozitele respective. Descifrarea acestor conditii se face cu ajutorul metodei actualismului - prin compararea caracterelor faciale ale depozitelor geologice vechi cu ale depozitelor actuale.

Depozitele formate in acelasi timp, in aceleasi conditii fizico-geografice si care prezinta aceleasi caractere litologice si paleontologice se numesc faciesuri izopice, iar cele complet deosebite sub raport litologic si paleontologic se numesc faciesuri heteropice.

Daca, in decursul evolutiei geologice a unei regiuni, conditiile de sedimentare se repeta in perioade de timp diferite, fapt ce determina formarea acelorasi roci si, deci, repetarea lor in succesiunea stratigrafica, suntem in prezenta unor recurente de facies.

In raport cu conditiile geologice in care se formeaza, faciesurile geologice pot fi grupate in: faciesuri marine, faciesuri lagunare si faciesuri continentale.

Faciesurile marine pot fi:

litorale, formate de-a lungul tarmurilor in zona de flux si reflux;

neritice, formate in zona litorala pana la adancimi de 70-100 m, unde intra depozitele detritice, organogene si chimice, reprezentate prin nisipuri si aleurite, calcare recifale, calcare oolitice, depozite de bauxita etc.;

apa moderat adanca, intre 100 si 300 m adancime, formate din depozite pelitice si aleuritice cu stratificatie paralela;

bathiale (de apa adanca), formate la adancimi cuprinse intre 300 si 3000 m, unde domina materialele organogene care au format calcarele mezozoice;

abisale, dezvoltate in largul oceanelor, ce cuprinde malurile cu Diatomee, cu Radiolari etc.

Faciesurile lagunare pot fi, la randul lor, grupate in:

faciesuri salmastre (de ape mai putin sarate), cum sunt depozitele sarmato-pliocene;

faciesuri din bazine salinizate, formate din depozite gipsifere si salifere;

faciesuri deltaice, caracterizate prin depozite detritice cu stratificatie incrucisata;

faciesul estuarelor si limanurilor

Faciesurile continentale pot fi:

- eluviale, formate din depozite detritice ramase pe locul formarii lor;

- deluviale, formate la baza versantilor, sub actiunea apelor de siroire;

- coluviale, formate sub actiunea alunecarilor de teren, a prabusirilor si solifixiunilor, care se disting prin absenta sortarii materialului;

- proluviale, depuse de torenti sub forma conurilor de dejectie si alcatuite din bolovanisuri, pietrisuri si nisipuri;

- fluviatile, formate din pietrisuri, nisipuri si argile cu stratificatie incrucisata;

- lacustre, cu stratificatie deltaica si paralela, formate din nisipuri, pietrisuri si argile;

- mlastinoase, formate in mlastini, alcatuite din resturi de plante si turba;

- desertice, cum sunt depozitele de dune;

- glaciale, care cuprind depozitele morenice.

Gruparile sau asociatiile de faciesuri formate in aceleasi conditii geotectonice alcatuiesc formatiuni sedimentare. Ele reprezinta, deci, un complex de roci strans legate intre ele sub raportul genezei, atat pe verticala cat si pe orizontala. Formatiunile sedimentare sunt, deci, serii de roci legate intre ele prin continuitatea dezvoltarii lor in timp si spatiu. La partea superioara si inferioara, formatiunile sunt delimitate prin suprafete de discordanta stratigrafica.

Studiul formatiunilor permite reconstituirea regimului geotectonic al diferitelor sectoare ale scoartei terestre.

Dupa regimul geotectonic in care se dezvolta, se disting trei grupe mari de formatiuni:

- de geosinclinal, in care intra flisul, depozitele de molasa, formatiunile recifale, formatiunile argiloase sistoase etc.

- de tip intermediar (cu regim de tranzitie), in care intra formatiunile carbonifere, formatiunile salifere, depozitele de petrol etc.;

- de platforma continentala, in care intra formatiunile nisipurilor cuartoase (oligomictice), formatiunile calcaroase si cele de gips sau dolomit.

Materialele minerale si organice din bazinele de sedimentare marine sau de pe continente, sufera anumite transformari sub actiunea presiunii, temperaturii sau umiditatii, cunoscute sub numele de litificare.

In evolutia acestor depozite se pot distinge trei stadii diferite: sedimentogeneza, diageneza si metamorfismul.