Factorii genetici ai reliefului

Factorii genetici ai reliefului

Releful scoartei terestre este rezultatul unei permanente interactiuni dintre agentii interni si externi.

Agentii interni au ca sursa de energie dezintegrarea substantelor radioactive, caldura interna a Pamantului, tensiunile mecanice si trecerea substantelor dintr-o stare de agregare in alta.

Agentii geologici interni sunt reprezentati prin procese magmatice, miscari tectonice, miscari seismice si procese metamorfice. Acesti agenti creeaza la suprafata Pamantului relieful tectonic (primar) reprezentat prin mari denivelari cu aspect pozitiv sub forma de munti si dealuri si cu aspect negativ, sub forma de depresiuni largi, zone de scufundare, fracturi etc.

Agentii externi sunt in general de natura fizico-geografica apartinand litosferei, atmosferei, hidrosferei si biosferei si actioneaza asupra formelor tectonice. Sursa de energie a agentilor externi o reprezinta energia solara, gravitatia Pamantului si forta de atractie a Soarelui si Lunii. Agentii externi sunt reprezentati de cursurile de apa, ghetari, vanturi, valuri, curenti marini, vietuitoare etc.

Agentii externi au in general rol dirtuctiv, datorita faptului ca actioneaza in directia erodarii formelor pozitive create de agentii interni, dar si un rol constructiv prin transportul materialelor erodate si depunerea lor in zonele depresionare.

Relieful primar si roca reprezinta factori pasivi in formarea relefului deoarece asupra lor actioneaza in directia erodarii formelor pozitive create de agentii interni, dar si un rol constructiv prin transportul materialelor erodate si dispunerea lor in zonele depresionare.

Roca influenteaza insa evolutia reliefului printr-o serie de proprietati ce vor fi prezentate intr-un capitol urmator.

Timpul - este un factor genetic important, deoarece de el depinde durata actiunii agentilor externi rezultand relief tanar, matur sau batran.

Daca se noteaza cu T (de la tectonic) actiunea factorilor interni, iar cu D (de la denudare) actiunea agentilor externi, din raportulrile ce se creeaza intre aceste doua grupe de factori rezulta diferite categorii de relief:

Daca T > D - rezulta relief tectonic - muntii;

Daca D > T - rezulta relief de eroziune (campiile si podisurile de eroziune);

D = T - se creeaza o stare de echilibru geomorfologic, rezultand relief structuralo - eroziv sau erozivo-structural.

Dar T poate avea si sens negativ si in acest caz domina acumularea (A) rezultand relief de acumulare.

Deci: - daca T > A, rezulta campii cu fundul coborat, cu caracter depresionar

- daca T < A, rezulta campii cu fundul inaltat, determinand un accentuat grad de meandrare a raurilor si de inmlastinare.

- daca T = A, rezulta o stare de echilibru geomorfologic cand campiile de subsidenta sunt fragmentate de reteaua hidrografica.

Sub raport genetic relieful vulcanic este strans legat de relieful tectonic dar si de cel de acumulare, numai ca acesta este de origine interna.

Dezagregarea si alterarea rocilor contribuie la principalele procese care pregatesc si usureaza actiunea distructiva a factorilor modelatori exogeni. Materialul dezagregat si in parte alterat este indepartat de la locul sau de formare si deplasat la nivele hidrometrice mai coborate prin actiunea de denudatie.

Gravitatia reprezinta forta motrica principala a proceselor de denudatie care actioneaza direct (prin prabusiri, avalanse de zapada, rostogoliri de grohotisuri si blocuri mari de roca etc), sau indirect prin intermediul unui alt factor de modelare (ape curgatoare, gheata) care efectueaza transportul materialului detritic. Inlaturarea materialului dezagregat este foarte enegica pe versantii abrupti unde are loc mentinerea permanenta la zi a rocilor. Drept rezultat, formele de relief pozitive se vor distruge cu atat mai rapid, cu cat energia de relief va fi mai mare, in timp ce in zonele depresionare si cele periferice ale inaltimilor, unde se acumuleaza material detritic, rocile vor fi protejate de eroziune.

Factorii exogeni modeleaza deci relieful prin procese de eroziune, transport si acumulare.

Formele de relief existente pe suptrafata Pamantului nu se datoresc unui singur factor modelator exogen ci, in mai toate cazurile, unui sistem complex de factori care au actionat cand simultan, cand succesiv sau alternant, intr-o stransa conditionare reciproca. Spre exemplu, vaile glaciare din zona montana superioara afectata de glaciatiile pleistocene rezulta din actiunea unui complex de procese care au avut loc intr-o anumita succesiune; formarea unei vai fluviatile evoluate, inaltarea regiunii montane si accentuarea eroziunii fluviatile, dezvoltarea glaciatiunii si modelarea vaii prin eroziune glaciara. Chiar si vaile fluviatile nu apar ca rezultat exclusiv al eroziunii apelor curgatoare, intrucat modelarea versantilor se datoreste actiunii proceselor de transport in masa, independente de eroziunea fluviatila.

Daca factorii externi actioneaza simultan sau succesiv si se conditioneaza reciproc, de fiecare data, unul dintre acestia devine dominant si hotarator in modelarea reliefului.

Zonalitatea si etajarea elementelor climatice determina si o zonalitate si etajare geomorfologica. Spre exemplu, in zona intertropicala, agentul principal in modelarea reliefului este apa, zapada si gheata fiind inexistente. In regiunile aride, vantul este agentul principal al modelarii, iar apa joaca un rol cu totul minor.

Regiunile caracterizate printr-o morfologie specifica, ca rezultat al actiunii unui factor dominant sau al unei combinatii de factori, formeaza complexe sau peisaje morfologice (landschafturi). Intr-un peisaj morfologic intra adeseori forme de relief foarte diferite sub raport morfologic dar strans dependente din punct de vedere genetic. Astfel apar peisaje geomorfologice determinate de actiunea apelor curgatoare, altele de cea a ghetarilor, peisajul regiunilor montane, peisajul regiunilor vulcanice, peisajul regiunilor de platforma, peisajul tarmurilor etc.

In raport cu natura rocilor si structura geologica, in acelasi peisaj geomorfologic, sub actiunea factorilor exogeni se dezvolta forme de relief foarte variate.

Relieful nu poate fi studiat izolat, ci in stransa legatura cu celelalte elemente naturale ce caracterizeaza un anumit mediu fizico-geografic.

In raport cu predominarea factorilor endogeni sau exogeni, pe o anumita suprafata si intr-un anumit interval de timp, dezvoltarea reliefului vai fi variabila. Atunci cand actiunea factorilorendogeni este dominanta si miscarile de ridicare depasesc puterea distructiva a agentilor externi, suprafata terestra se va inalta, vor creste inaltimile relative si absolute, versantii vor fi mai inclinati, eroziunea fluviatila se va accelera, profilele longitudinale ale vailor vor prezenta rupturi de panta, iar fruntile teraselor vor fi abrupte si inalte, datorita ridicarii rapide.

Daca actiunea dostructiva a agentilor externi devine predominanta, are loc o dezvoltare descendenta a reliefului, caracterizata prin distrugerea formelor pozitive, reducerea altitudinilor absolute si relative a inclinarii versantilor, diminuarea proceselor de eroziune si denudare, aparitia unor profile de echilibru prin acumularea materialului in zonele depresionare. Cu timpul, apar suprafete structurale care nu corespund structurii geologice (apar suprafete de nivelare, peneplene).

In decursul ereleor geologice, fazele de dezvoltare ascendente pot alterna cu cele descendente.

Transformarile reliefului scoartei terestre, ca rezultat al actiunii antagoniste dintre agentii endogeni si exogeni, prezinta doua forme de evolutie distincte: lenta si in salturi. Cele lente determina o evolutie gradata a reliefului, pe cand evolutiile in salturi apar ca rezultat al miscarilor orogenice.