Geneza maceralelor grupei liptinitului

Geneza maceralelor grupei liptinitului

In ceea ce priveste geneza maceralelor din grupa liptinitului, este cunoscut faptul ca acestea s-au format din partile mai fine, dar mai rezistente ale plantelor. Astfel, cutinitul provine din cuticula, stratul protector al tesuturilor epidermice din frunzele si ramurile tinere ale cormofitelor. Pe parcursul carbonificarii au avut loc transformari ale cutinei marcate prin cresterea reflectantei, cutinitul prezentand nuante de gri din ce in ce mai deschise odata cu cresterea rangului. Ajuns in stadiul de huila grasa, cutinitul are aceiasi reflectanta cu collinitul si, in general, in stadiile urmatoare nu se mai recunoaste ca atare. In mod exceptional, cuticulele pot avea o reflectanta superioara collinitului ajungand pana in antraciti.

Sporinitul s-a format din exina sporilor si polenului si ca atare proprietatile sale depind de grupa de plante din care provine. In cursul carbonificarii sporinitul sufera transformari mici, uneori chiar din faza biochimica. In functie de faciesul carbunos in care s-a acumulat, sporinitul poate atinge reflectante mult mai mari comparativ cu cele ale maceralelor huminitice si inertinitice. Reflectanta se pastreaza ridicata pana in stadiul de huila grasa, dincolo de care sporinitul are aceiasi reflectanta cu collinitul.

Rezinitul isi are originea in rasini si copaluri, produse excretate de diferite parti ale plantelor (scoarta, lemn, frunze etc.) si din aceasta cauza apare fie ca umpluturi ale golurilor celulare din diferite tesuturi, fie ca granule izolate. Pe parcusul carbonificarii rezinitul se transforma in sensul cresterii reflectantei si apropierii ei de cea a vitrinitului, ajungand sa se confunde cu acesta din urma la nivelul huilelor de gaz (87 % C ^mc).

Suberinitul provine din suberina, substanta protectorare impotriva desecarii si distribuita in scoarta trunchiului, in invelisul radacinilor si al unor fructe. Remarcam faptul ca plantele primitive, inclusiv pteridofitele prevalente in Carbonifer, nu formau pluta (suberina + celuloza lignificata), fapt ce explica prezenta suberinitului incepand cu carbunii mezozoici si mai ales in cei tertiari.

In decursul carbonificarii suberinitul sufera transformari importante si este vizibil numai pana in stadiul huilelor cu flacara lunga

Clorofilininitul, maceral destul de rar in carbuni, este format din chloroplaste care reprezinta organite prezente in celulele plantelor si au rol esential in procesul de fotosinteza. Interesant este faptul ca geneza clorofilinitului a avut loc intr-un climat relativ rece si in conditii puternic reducatoare, astfel incat identificarea lui ofera informatii interesante despre conditiile mediului de formare.

Referitor la maceralele liptinitice secundare: exudatinitul, bitumnitul si fluorinitul, care apar destul de rar in carbunii superiori, acestea sunt formate din produsele grase ale algelor si animalelor planctonice, iar intervalul lor de formare corespunde celui al "ferestrei de petrol", adica prezenta lor poate fi constatata incepand cu huilele cu flacara lunga si terminand cu cel de al doilea prag de carbonificare plasat la Rm = 1,32 %.

Maceralele grupei inertinitului isi au originea, cel mai adesea, in procesele de oxidare violenta, in special in incendii naturale (fuzinitul), dar si in procese de oxidare la suprafata turbariilor (semifuzinitul si degradofusinitul). Retinem ca pe baza nivelelor fuzinitice identificate in turba mlastinii eutrofe, Cohen (1982) a stabilit o istorie a incendiilor din aceste mlastini.

* * *

Cercetarile efectuate de Ticleanu (1992) si Ticleanu & Diaconita (1997) au aratat ca maceralele carbunilor din Oltenia s-au format in cinci faciesuri carbunoase, fiecare cu comunitatea sa vegetala, cu conditiile sale de mediu si ca atare cu maceralele, litotipii si caracteristicile lor fizico-chimice.