Geneza rocilor sedimentare

Geneza rocilor sedimentare

Rocile sedimentare sunt depozite de substante cristalizate sau amorfe, rezultate in urma proceselor de dezagregare sau alterare fizico-chimica a rocilor magmatice, metamorfice sau chiar sedimentare preexistente, sub actiunea unor factori geologici externi (apa, vant, gheata, temperatura, organisme), prin precipitarea chimica a substantelor din solutii apoase, respectiv prin transformarea sau acumularea resturilor organice sub actiunea organismelor animale sau vegetale.

Rocile sedimentare, datorita faptului ca se formeaza la suprafata scoartei terestre sub actiunea factorilor geologici externi, poarta denumirea de roci exogene. Aceasta categorie de roci alcatuieste, la suprafata scoartei terestre, o pojghita subtire care acopera masa mare de roci cristaline.

Rocile sedimentare reprezinta 75% din suprafata scoartei terestre, dar numai 5% din volumul acesteia.

Totalitatea proceselor care conduc la formarea sedimentelor si a rocilor sedimentare poarta denumirea de litogeneza.

In formarea rocilor sedimentare se disting urmatoarele patru faze mai importante, prezentate in ordine cronologica:

▪ alterarea sau dezagregarea rocilor preexistente sub actiunea agentilor geologici externi;

▪ transportul materialului dezagregat sub influenta diferitilor agenti de transport (apa, vant, ghetari);

▪ sedimentarea acestui material in regiunile scufundate ale scoartei (bazine de sedimentatie);

▪ diageneza materialului sedimentar pentru a da nastere la roci sedimentare definitive.

Dezagregarea este un proces de natura fizica care consta in faramitarea rocilor in fragmente de diferite dimensiuni, fara modificarea compozitiei chimice.

Dezagregarea este produsa sub actiunea insolatiei, a variatiilor de temperatura, a apei sub diversele ei forme (ce realizeaza dezagregarea prin eroziune), inghet, dezghet, respectiv a organismelor (plante si animale).

Procesul de dezagregare fizica conduce, in final, la transformarea rocilor in fragmente de diferite dimensiuni si forme, din care rezulta sedimente mobile.

Alterarea chimica modifica profund reteaua cristalina a mineralelor, proces in urma caruia rezulta minerale noi, mult mai stabile in conditiile de la suprafata. Factorii care produc alterarea chimica sunt: apa incarcata cu oxigen si bioxid de carbon, presiunea, temperatura si organismele.

Transportul consta in deplasarea materialelor dezagregate si alterate spre bazinele de sedimentare continentale sau marine, sub actiunea agentilor de transport, reprezentati prin apa, vant, ghetari, forta gravitationala si organisme.

Apele curgatoare transporta materialele in stare dizolvata (reprezentate prin sulfati, cloruri, carbonati in suspensie), in suspensie (cum sunt malurile si nisipurile fine) sau sub forma solida (prin rostogolire sau impingere pe fundul albiei, cum sunt bolovanisurile, pietrisurile si nisipurile grosiere).

Apele lacustre si marine, prin actiunea valurilor, curentilor si mareelor, transporta materialele sub forma solida sau lichida, depunandu-le mai aproape sau mai departe de tarm, in ordinea densitatii si dimensiunii fragmentelor.

Ghetarii, deplasandu-se sub influenta gravitatiei, transporta material dezagregat solid, nesortat, spre zonele cu energie de relief mai mica.

Vantul transporta particule de dimensiuni diferite si actioneaza mai ales in marile deserte continentale, pe tarmurile joase ale marilor cu plaje nisipoase si in luncile fluviilor.

Actiunea gravitatiei se face resimtita prin prabusirea maselor de roci.

Sedimentarea reprezinta acumularea depozitelor aduse de agentii de transport in marile zone de sedimentare continentale si marine. Cantitatea sedimentelor marine este acoperita in proportie de peste 70% de mari si oceane.

Sedimentarea continentala cunoaste diverse tipuri, in functie de factorul de transport:

w Sedimentarea pe rauri duce la acumularea de bolovanisuri si pietrisuri in zonele superioare ale vailor, respectiv prundisuri si nisipuri spre aval.

w Sedimentarea deltaica se caracterizeaza prin nisipuri fine si namoluri.

w Sedimentarea torentiala are loc numai in conuri de dejectie, sub forma de depozite grosiere.

w Sedimentarea eoliana duce la acumularea de nisipuri de dune, iar cand materialul transportat este praful se formeaza depozitele de loess.

In mediul marin, sedimentarea prezinta caracteristici ce variaza in raport de distanta de la tarm si de conditiile fizico-chimice si de adancimea zonei unde se produce depunerea.

Diageneza inglobeaza totalitatea transformarilor fizice si chimice pe care le sufera sedimentele din momentul acumularii si pana la transformarea lor in roci sedimentare definitive.

Aceste transformari au loc sub influenta anumitor factori ca: solutii mineralizate, presiune litostatica, presiune orientata (stres), temperatura, bacterii anaerobe, timp, anumiti factori diagenetici.

Sub actiunea factorilor diagenetici, sedimentele sunt supuse unor procese de diageneza cum sunt: consolidarea sedimentelor, formarea concretiunilor, dolomitizarea, calcifierea, silicifierea, piritizarea, bituminizarea etc.