IDENTIFICAREA TIPURILOR DE SOL

IDENTIFICAREA TIPURILOR DE SOL

CLASA MOLISOLURI

Aceasta clasa inglobeaza solurile care au orizont A molic si orizont subiacent cu culori de orizont molic, cel putin in partea superioara (deci, in prima parte a profilului ,culori inchise, de la negricioase la brun inchise)si prezinta urmatoarele tipuri:sol balan, cernoziom, cernoziom cambic, cernoziom argilo-iluvial, sol cernoziomoid, sol cenusiu,rendzina si pseudorendzina.

Caractere molice prezinta si alte soluri apartinand altor clase.Astfel, de exemplu, orizont A molic si orizont subiacent cu culori de orizont molic au si tipurile lacoviste si sol negru clinohidromorf din clasa solurilor hidromorfe, dar, la aceste soluri, diagnosticul pentru clasa il constituie orizontul de glei si respectiv orizontul pseudogleizat.

Orizont Am, dar fara orizont subiacent cu culoare de orizont molic, se intalneste si in cadrul altor tipuei , din alte clase(de exemplu, la unele planosoluri etc.)

In aceste cazuri, prezenta orizontului Am, care, de altfel, constituie un caracter subordonat celor specifice claselor si tipurilor respective, defineste subtipurile denumite molice(de exemplu, sol brun-roscat molic, sol gleic molic etc.):aceste subtipuri, in ce priveste formarea, alcatuirea, propritatile, fertilitatea, folosinta si ameliorarea,au, in general, o situatie asemanatoare tipului respective, dar si cu particularitatile determinate de prezenta orizontului Am.

SOLURILE BALANE

Tipul balan se defineste prin:orizont Am cu crome >2 la materialul in stare umeda ;orizont AC avand cel putin partea superioara valori si crome<3,5 la materialul in stare umeda, atat pe fetele cat si in interiorul elementelor structurale;orizont Cca si carbonati de la suprafata.

Raspandire.Solurile balane sunt putin raspandite, pe suprafete reprezentative intalnindu-se numai in Dobrogea:in sectorul Medgidia-Cernavoda, in jurul complexului de lacuri Razelm, de-a lungul Dunarii si al litoralului M arii Negre (la nord de Constanta).

Caracterizarea conditiilor si a procesului de solificare. Sub aspectul reliefului, solurile balane se intalnesc in unitatea fizico-geografica Dobrogea, pe suprafete plane (campuri, terase) sau slab inclinate (culmi domoale, versanti prelungi), cu altitudini ce nu depasesc 150 m.

Materialul parental este reprezentat prin loess, depozite loessoide sau luturi.

Valorile medii anuale ale precipitatiilor sunt de 350-430 mm, ale evapotranspiratiei potentiale ridicate, regimul hidric este partial percolativ (stepic).

Vegetatia nativa (sub care s-au format solurile balane, dar care nu s-a pastrat pana in zilele noastre, datorita folosirii agricole a terenurilor respective) a fost de stepa semiarida, adica de pajisti xerofite (cu Stipa joannis, S. lessingiana, Festuca valesiaca, Arthemisia austriaca etc.) ce nu alcatuiau un covor erbaceu continuu (din cauza ariditatii climatului).

Caracteristicile procesului de formare a solurilor balane sunt legate, in mod deosebit, de conditiile respective de clima si de vegetatie.Astfel, datorita ariditatii climatului (cel mai uscat de pe teritoriul Romaniei ), alterarea si levigarea au avut o manifestare neinsemnata. Datorita alterarii slabe, in procesul de solificare nu s-a format sau au rezultat cantitati mici de argila si numai in partea superioara, unde are loc o frecventa umezire, chiar si prin caderea unor ploi neinsemnate ( in conditii de uscaciune nu se formeaza argila). Levigarea nu a dus decat la spalarea partiala a carbonatului de calciu. Din aceasta cauza, solul contine inca de la suprafata carbonat de calciu primar (ramas de la roca), iar mai in jos s-a format un orizont carbonatoiluvial.

Sub influenta vegetatiei ierboase si in conditiile levigarii slabe s-a format un orizont A molic, dar avand o culoare nu prea inchisa (crome >2 la materialul in stare umeda). Aceasta situatie se datoreste vegetatiei slab dezvoltate. Din cauza uscaciunii, pajistile sub care s-au format solurile balane aveau un grad mic de acoperire a terenului si erau alcatuite din plante cu port jos si sistem radicular superficial, ce lasau deci resturi organice in cantitati si pe adancimi nu prea mari, a avut loc totusi o buna structurare a solului.

Prezentarea de mai inainte se refera la caracterizarea generala a conditiilor si a procesului de formare a tipului (asa, de altfel, se va proceda la toate tipurile de sol din Romania).

La formarea diferitelor subunitati ale tipului (subtipuri, varietati etc.) intervin si unele conditii si deci si procese specifice. Pentru a nu incarca expunerea cu prezentarea acestor numeroase particularitati, se atrage atentia ca, de regula, acestea rezulta din criteriile de incadrare a solurilor respective intr-o unitate sau alta. De exemplu, subtipul sol balan salinizat se formeaza in conditiile generale ale tipului, dar in situatii care determina manifestarea si a procesului de salinizare (influenta a apelor freatice mineralizate, material parental bogat sau avand un anumit continut de soluri solubile etc.)

Alcatuirea profilului. Solul balan tipic prezinta profil Am - AC- Cca.Orizontul Am are o grosime de 30-40 cm si culoare bruna, pana la bruna-deschisa (crome mai mari de 2 la materialul in stare umeda).

Orizontul AC este gros de 15-25 cm si are culoare de orizont molic, cel putin in partea superioara (valori si crome <3 la materialul in stare umeda, atat pe fetele cat si in interiorul elementelor structurale).

Urmeaza orizontul Cca, incepand cu adancimea de 50-60 cm, de culoare dschisa (de obicei, galbuie).

Solurile balane sunt populate ce diferite organisme (insecte, rame, cartite, harciogi,popandai etc.), care au facut ca, pe intregul prifil, sa existe numeroase neoformatii boigene: coprolite (aglomerari rezultate din actiunea ramelor), cucusuri sau lacasuri de larve, crotovine (vechi galerii umplute cu material din alt orizont sau galerii goale) etc. De asemenea, pe tot profilul apar neoformatii de carbonat de calciu, care odata cu adancimea sunt sin ce in ce mai frecvente si mai variate: eflorescentelor si a pseudomiceliilor din Am li se adauga in AC vinisoare, tubusoare, si pete, iar in Cca, si concretiuni.

Proprietati. Solurile balane au o textura nediferentiata de profil, de cele mai multe ori mijlocie (luto-nisipoasa pana la lutoasa). Argila, fractiunea granulometrica cea mai importanta, desi inregistreaza in partea superioara un mic plus fata de restul profilului (din motibele prezentate anterior), se gaseste, in general, in cantitati apropiate de cele existente in materialul parental. Unele soluri balane pot avea textura mijlocie-fina sau mijlocie-grosiera (in functie de textura materialelor parentale respective).

Structura este glomerulara mica, dezvoltata moderat in Am si slab in AC (unde continutul de humus este mai mic); mai in jos, solul nu prezinta aggregate structurale specifice.

Starea buna a solurilor balane in ce priveste textura si structura se reflecta in mod favorabil si asupra celorlalte proprietati fizice, precum si a celor fizico-mecanice, hidrofizice si de aeratie. Asa, de exemplu, au o situatie mai buna in ce priveste porozitatea, permeabilitatea, capacitatea pentru apa si aer, se lucreaza bine si relativ usor.

Solurile balane au, de asemenea o situatie buna si in ce piveste caracteisticile chimice si de troficitate: deci contin nu prea mult humus (circa 2% in orizontul superior, iar rezerva pe adancime 0-50 cm de numai 60-120 t/ha, adica slaba), acesta este de calitate (mull calcic) ; complexul coloidal este saturat cu cationi bazici (V % =100), in randul carora predomina calciu, urmat de magneziu (impreuna alcatuiesc circa 95 % din T) ; au reactie slab alcalina (pH in jur de 8-8,3) si activitate microbiologica intense ; sunt bine aprovizionate cu substante de nutritie etc.

Au fost prezentate mai inainte numai proprietatile principale, care, de altfel, caracterizeaza, in general, un sol si de care, de fapt, depend toate celelalte proprietati. De asemenea, se precizeaza ca au fost prezentate proprietatile generale ale tipului (conceptului central proprietatile particulare ale diferitelor unitati ale tipului rezulta, in general, din criteriile care definesc unitatile respective. De exemplu, subtipul sol balan alcalizat este asemanator celui tipic, dar are si propritati determinate de prezenta unui orizont ac in primii 100 cm sau orizont na intre 20 si 100 cm si eventual si orizont Go in primii 200 cm (adica reactie mai alcalina, structura mai slaba, stare generala fizica, chimica si biologica mai putin favorabila etc.). Se subliniaza ca asa se va proceda la prezentarea tuturor tipurilor de sol din Romania.

Subtipuri, similitudini. Conditiile de formare, procesul de solificare, alcatuirea si proprietatile, asa cum au fost prezentate mai inainte, corespund, in general, solurilor balane tipice, in functie de care se definesc toate celelalte subtipuri ale solului.

Prezentarea si caracterizarea succinta a subtipurilor de sol balan este redata, dupa Sistemul roman de clasificare a solurilor (1979), in tabelul 10.1:in vederea folosirii datelor din lucrarile de pedologie elaborate, pana in curand, pe baza a ceea ce s-a denumit in aceasta carte, in mod conventional, sistem anterior, sunt trecute in tabel si principalele similitudini posibile. In acest mod se va proceda la prezentarea tuturor tipurilor de sol. De asemenea, se subliniaza ca, la toate tipurile, prezentarile si caracteristicile succinte ale subtipurilor sunt preluate ca atare din "Sistemul roman de clasificare a solurilor (1979)".
Fertilitate.Solurile balane tipice se caracterizeaza printr-un ansamblu de proprietati, in general, favorabile. Desi prezinta insusiri fizice bune, datorita cantitatii relativ scazute de precipitatii, dar mai ales distributiei acestora de-a lungul anului si a evapotranspiratiei intense, nu inmagineaza cantitati suficiente de apa, asa ca, intr-o buna parte din an, in sol se constata un deficit de umiditate. Rezolvarea radicala a aprovizionarii cu apa a culturilor pe aceste soluri are loc numai prin aplicarea irigatiei ;din acest punct de vedere, solurile balane fac parte din categoria solurilor, la care irigarea apare ca absolute necesara.

Desi sunt, in general, bine aprovizionate cu substante nutritive, pentru obtinerea de productii mai mari, este necesara aplicarea de ingrasaminte cu azot, fosfor, potasiu si gunoi de grajd, mai ales in conditii de irigare. Sunt folosite insa, pentru culturi de camp (grau, porumb, floarea-soarelui, cartof, sfecla de zahar, orz, lucerna, soia etc.), legume, vita de vie, pomi (mai ales piersic si cais)etc.

Fertilitatea solului balan, asa cum a fost prezentata mai inainte, se refera la fertilitatea tipului, conceptului central. In acest mod, de altfel, se va proceda in cazul tuturor tipurilor de sol din Romania. Feluritele subunitati ale tipului pot avea fertilitate apropiata sau diferita de a conceptului central. Particularitatile in ce priveste fertilitatea diferitelor subunitati ale tipului si deci ameliorarea si folosirea lor in agricultura rezulta, in general, din criteriile care definesc subunitatile respective. De exemplu, subtipul sol balan salinizat, care constituie o tranzitie spre solurile halomorfe, se apropie de acestea in ce priveste fertilitatea,folosinta in agricultura si ameliorarea. De altfel, subtipurile, fiind, in general, tranzitii intre tipuri, inseamna ca alcatuirea, proprietatile, fertilitatea, folosinta si ameliorarea lor sunt in functie de caracteristicile tipurilor intre care fac trecerea.

Sol balan-SB (subtipuri, similitudini)

CERNOZIOMURILE

Tipul cernoziom se defineste prin: orizont Am cu crome ≤2 la materialul in stare umeda ; orizontul AC avand, cel putin in partea superioara , valori si crome <3,5 la materialul in stare umeda, atat pe fetele cat si in interiorul elementelor structurale ; nu prezinta in orizontul AC peliculele organominerale cu crome ≤ 2 si valori sub 3,5 la materialul in stare umeda si nici diferenta de culoare intre starea umeda si uscata ≥ 1,5 valori sau valori +crome, in Am (prezenta peliculelor organominerale si/sau diferenta de culoare intre starea umeda si uscata sunt caracteristice solurilor cernozimoide, constituind criterii de separare a acestora de cernoziomuri).

Raspandire.Cernoziomurile ocupa pe teritoriul Romaniei suprafete foarte intinse. Cea mai larga raspandire o au in partea de sud si sud-est a tarii, unde, arealul lor corespunde, in buna masura, cu cel al Campiei Romane si Dobrogei. De asemenea, insemnate se gasesc in Campia de Vest, Moldova si Transilvania.

Caracterizarea conditiilor si a procesului de solificare. In ce priveste formele de relief, cernoziomurile se intalnesc pe campuri sit erase netede sau in microdepresiuni, culmi de dealuri si suprefete de podisuri sau piemonturi joase, versanti. In general, cernozimurile se gasesc pe unitati de relief neted sau slab accidentat, cu altitudini cuprinse intre 15-20 si 150-200 m.

S-au format, predominant, pe loess sau depozite loessoide (uneori si pe argile, luturi, aluviuni vechi, depozite nisipoase etc, precum si pe roci dure).

Climatul sub influenta caruia s-au format cernoziomurile este de tip BSax, Cfax, si BSbx. Valorile medii anuale ale precipitatiilor sunt de 380-560 mm de ariditate 17-29 (frecvent, intre 20-24), ale evapotranspiratiei potentiale peste 700 mm. Comparativ cu solurile balane, clima este in general, mai umeda, regimul hidric tot partial percolativ, dar cu cantitate ceva mai mare de apa ce se infiltreaza in sol.

Datorita climatului mai umed, vegetatia ierboasa sub care s-au format cernoziomurile a fost mai abundenta decat in cazul solului balan, caracteristica stepelor propiu zise.

Conditiile de formare a solului in cadrul stepei propiu-zise, deosebite de cele ale stepei semiaride (cu soluri balane) mai ales in ce priveste clima (ceva mai umeda) si vegetatia (ceva mai abundenta), se repercuteaza in mod corespunzator in desfasurarea procesului de solificare. Astfel, arterarea si levigarea, desi in general tot slabe, sunt ceva mai pronuntate decat in cazul solului balan.

Ca urmare, s-a format o cantitate ceva mai ridicata de argila, insa tot numai in partea superioara(datorita umezirii mai frecvente a solului la acest nivel), iar levigarea a dus, uneori, la spalarea carbonatului de calciu de la suprafata si la o usoara debazificare a complexului (V% sub 100, de obicei, pana la 90), dar neinsotita de migrare de coloizi.

Acumularea humusului in conditiile de vegetatie mai abundenta a fost mai intense, ducand la separerea unui orizont A molic mai bogat in humus si deci mai inchis la culoare, mai bine structurat.

Alcatuirea profilului. Cernoziomul tipic are profil Am- AC-C sau Cca. Fata de cel al solului balan, profilul are o grosime mai mare si orizonturile mai bine differentiate. Orizontul superior este un A molic, cu crome mai mici decat la solul balan si anume sub 2 la materialul in stare umeda, de grosime mijlocie sau mare(40-50 cm).

Orizontul de tranzitie AC are grosimi de 20-25 c si o culoare mai putin inchisa decat Am (brun inchisa pana la brun cenusie), dar tot de orizont molic, cel putin in partea lui superioara (valori si crome < 3 la materialul in stare umeda).

Urmeaza un    orizont Cca, gros, de 30-40 cm, brun galbui ori galbui brun sau direct materialul parental C.

Ca si solul balan, pe intregul profil, se gasesc numeroase neoformatii biogene: coprolite, cervotocine culcusuri sau lacasuri de larve, crotovine etc.

Neoformatiile de carbonat de calciu isi fac aparitia, de obicei, din partea inferioara a orizontului Am sau incepand cu AC, mai intai rare si reprezentate prin eflorescente sau pseudomicelii, iar cu adancimea, din ce in ce mai frecvente si sub forma de vinisoare, tubusoare, pete sau concretiuni.

Propietati. Cernoziomul tipic are textura nediferentiata pe profil, de obicei, mijlocie. In timpul solificarii s-a format argila pana la adancimi si in cantitati mai mari decat la solul balan; ca urmare, in partea superioara, fata de restul profilului, prezinta un    plus de argila.

Unele cernoziomuri, in functie de materialul parental, au si textura catre fina sau spre grosiera.

Structura, mai buna decat la solul balan (datorita continutului mai ridicat de humus), este gromelulara medie, bine dezvoltata in Am si moderat in AC.

Cernoziomul tipic este, de obicei, afanat si permeabil, are o capacitate buna pentru apa si aer, se lucreaza bine si relativ usor.

Sub aspectul caracteristicilor chimice si de troficitate fac parte din categoria celor mai bune soluri. Sunt bogate in humus(3-6% in orizontul superior rezerva pe adancime 0- 50 cm de 160-200 t/ha, adica mare), iar acesta este de calitate (mull calcic). Au complexul coloidal foarte bine reprezentat si saturat in cea mai mare parte cu cationii bazici( V% nu scade sub 90), in randul carora predomina calciul, urmat de magneziu. Reactia este neutral- slab alcalina(pH=7-7,6), activitatea microbiologica foarte intense, sunt bine aprovizionate cu substante nutritive.

Subtipuri, similitudini. Acestea sunt reprezentate in tabelul 10.2

Fertilitate. Cernoziomurile tipice fac parte din categoria solurilor cu cele mai bune proprietati. Desi au insusiri foarte bune, datorita regimului de precipitatii, principala problema a agriculturii in aceasta zona o constituie aprovizionarea cu apa a culturilor. Distributia precipitatiilor de-a lungul anului face ca, rezerva reala de apa sa varieze mult in perioada de vegetatie.

In general, satisfacerea culturilor de apa pe cernoziomuri este in mod direct legata de regimul precipitatiilor si de cerintele fiziologice ale plantelor respective. Dintre culturile agricole importante, regimul de precipitatii corespunde, in general, mai bine cerintelor fiziologice ale graului de toamna, decat ale porumbului care sufera din cauza secetei din iulie- august.

Remedierea regimului deficita de apa se face prin aplicare unei agrotehnici specifice care sa puna baza pe lucrarea solului imediat dupa recoltare, intretinerea curate si afanata a terenului, ierbicidari etc. Rezolvarea radicala a deficitului de umiditate in zona cernoziomurilor are loc prin irigatii.

In vederea obtinerii unor productii mai mari se impune si aplicarea de ingrasaminte chimice si gunoi de grajd, diferentiat in functie de cultura, de regimul irigat sau neirigat

Cernoziomurile tipice sunt soluri foarte bune, pentru toate folosintele si culturile agricole din tara: culturi de camp( grau, porumb, cartof, sfecla. Orz, lucerna, soia), culturi furajere, legume, vita de vie, pomi.