Litosfera

Litosfera (din grecescul lithos=piatra si sfera) este partea solida de la exteriorul unei planete.

In cazul Terrei, litosfera include scoarta terestra si partea superioara a mantalei (mantaua superioara, sau litosfera inferioara).

Caracteristica principala care separa litosfera de astenosfera este starea ei de agregare. Litosfera se afla intr-o stare solida, si deformarile la nivelul acesteia se produc mai ales prin rupturi.Astenosfera se afla intr-o stare vascoasa, si deformarile la nivelul astenosferei sunt deformari plastice.

Litosfera include crusta (continentala sau oceanica) si exteriorul mantalei superioare.Grosimea litosferei variaza de la cativa km, in zonele de rift din oceane la 100-150 km sub partile mai vechi ale bazinelor oceanice, grosimea crescand pana la 250-300 km sub zonele placilor continentale. Grosimea medie a litosferei e de cca 100 km. Litosfera pluteste pe stratul inferior al pamantului numit astenosfera.Astenosfera este un strat slab , in stare vascoasa . Din cauza miscarilor de convectie din interiorul astenosferei, litosfera este fragmentata in parti solide, numite placi tectonice, care se misca independent una fata de cealalta. Aceste miscari se numesc miscari tectonice.

Partea exterioara a litosferei cuprinde crusta terestra. Crusta oceanica, numita sima are o grosime de 5-10 km si este formata in principal din roci bazaltice.Crusta continentala, numita sial are o grosime de 20-70 km si e formata din roci mai putin dense decat crusta oceanica. Temperatura crustei variaza de la temperatura mediului, la suprafata acesteia, pana la ~900 grade la contactul cu mantaua superioara.

Intre crusta si mantaua superioara se afla o discontinuitate numita discontinuitatea Mohorovicic sau Moho. Aceasta e fost identificata in 1909 de Andrija Mohorovičić , un seismologist din Croatia, care a remarcat cresterea brusca a vitezei undelor seismice in acest punct.

Aceasta discontinuitate se afla la limita inferioara a crustei, distanta de la suprafata pamantului variind intre 5 si 75 km.S-au efectuat diverse incercari de a ajunge prin forare la aceasta discontinuitate, si de a colecta materiale din mantaua superioara, cea mai recenta fiind, in apr. 2005, de 1416m sub Oceanul Atlantic.

Partea superioara a mantalei este formata din materie solida,consistenta. Mantaua difera substantial fata de crusta prin compozitie chimica , proprietati mecanice, tipuri de roci si caracteristici seismice.Crusta este in principal un produs al topirii rocilor din manta. Din cauza topirii, unele elemente chimice incompatibile se separa , materialele mai putin dense ridicandu-se mai la suprafata.Rocile din manta au cantitati mai mari de fier si magneziu, si mai putin siliciu si aluminiu decat crusta.