Miscarile Pamantului si importanta lor sub raport geomorfologic

Miscarile Pamantului si importanta lor sub raport geomorfologic

Pamantul efectueaza trei miscari:

de rotire in jurul axei polilor, ca pivot, numita miscarea de rotatie;

de deplasare in jurul Soarelui, numita miscarea de revolutie;

miscarea de translatie

☼ Miscarea de rotatie se efectueaza de la vest la est, timp de 23 ore, 56 minute si 4 secunde, cu viteza de 464 m/s (la ecuator), avand drept consecinte geografice alternanta zilelor si a noptilor, ca si devierea tuturor miscarilor de la suprafata globului. Aceasta alternanta a zilelor si a noptilor este un fenomen de maxima importanta pentru Pamant. Ziua reprezinta perioada de luminozitate si incalzire, iar noaptea perioada de racire, care are loc in acelasi timp cu intunecarea. Diferentele termice de la zi la noapte sunt diferite pe suprafata Pamantului si imprima morfodinamicii externe, prin procesele respective, un ritm diurn.

Devierea miscarilor de la suprafata Pamantului se face spre dreapta in emisfera nordica si spre stanga in cea sudica, fapt foarte bine exprimat mai ales in cazul alizeelor. Aceasta forta devianta poarta numele de forta lui Coriolus, calculandu-se cu relatia:

C = 2ω·V·sinθ,

in care: ω - viteza unghiulara a rotatiei Pamantului;

V - viteza vantului;

θ - latitudinea locului.

Forta lui Coriolus are importanta in exprimarea asimetriei albiilor si a vailor fluviatile, prin depuneri diferite.

Turtirea Pamantului la cei doi poli influenteaza asupra gravitatiei, in sensul ca e mai puternica la poli decat la ecuator.

☼ Miscarea de revolutie reprezinta miscarea Pamantului in jurul Soarelui, pe o traiectorie eliptica ce se inscrie intr-un plan, numit ecliptica. Axa mare a acestei elipse sau orbite are o lungime de 298 x 10⁶ km², iar distanta medie de la Pamant la Soare este de 149 x 10⁶ km². Pamantul descrie aceasta miscare de la vest la est, timp de 365 zile, 5 ore, 48 minute si 46 secunde, cu o viteza de 30 km/s (106.000 km/ora).

Drept consecinta a cestei miscari, apar atat inegalitatea zilelor si a noptilor pe suprafata globului terestru, cat si anotimpurile. Ea conduce, totodata, la demarcarea punctelor si a liniilor matematice pe glob, a tropicelor si a cercurilor polare, precum si la impartirea climatica pe criterii termice a suprafetei Pamantului.

Tropicele limiteaza zona intertropicala, unde razele solare cad aproape perpendicular pe suprafata Pamantului in tot timpul anului, zilele sunt aproape egale cu noptile, temperatura este mereu aceeasi, deci nu apar anotimpuri, iar incalzirea este preponderenta racirii.

Intre tropice si cercurile polare se afla doua zone temperate, unde razele solare nu cad niciodata perpendicular pe sol, zilele nu sunt egale cu noptile, apar cele 4 anotimpuri, dintre care vara si iarna sunt mai bine marcate.

Cele doua zone polare se caracterizeaza prin temperaturi coborate, datorita oblicitatii mari a razelor solare fata de suprafata Pamantului (ce fac ca distanta fata de soare sa fie mai mare, iar pierderile de caldura la trecerea prin straturile atmosferice mai groase sa fie mai mari), iar incalzirea din timpul zilei nu poate compensa racirea din timpul noptii.

☼ Miscarea de translatie reprezinta miscarea de ansamblu a Pamantului cu intregul sistem solar in jurul galaxiei din care face parte (Calea Lactee), ce se efectueaza de la vest la est, cu o viteza de 250 km/s si intr-un timp de 180-200 x 10⁶ ani.