Prevederea si amplasarea conductelor de gaze

Prevederea si amplasarea conductelor de gaze

Industria extractive a gazelor naturale are un rol deosebit de important in construirea socialismului in tara noastra.

Inainte de electrificarea totala a industriei si a gospodariilor casnica , industria extractive a gazelor este chemata sa suplineasca in parte energie elctrica , ea putand fi dezvoltata rapid - forajul si deschiderea zacamintelor de gaze fiind operatii care se executa, comparative, cu volume mici de munca, cu mijloace de baza putine si in timp scurt - si , pe de alta parte, procurand un agent energetic care poate fi transportat in cantitati mari, in conditii economice favorabile.

In U.R.S.S. si in tarile care construiesc socialismul, industria extractive a gazelor este folosita din plin pentru ridicarea continua a nivelului de trai al celor ce muncesc. In tarile capitaliste, si , printer acestea, S.U.A. constituie cel mai graitorexemplu, industria extractive a gazelor naturale bate pasul pe loc. In aceasta tara, majoritatea productiei de gaze naturale - 75% ) este consumata de intreprinderile industriale, iar consumatorii individuali nu beneficiaza decat sporadic si local de confortul corespunzator alimentarii cu gaze naturale.

Cu totul altfel se prezinta situatia in U.R.S.S unde majoritatea productiei de gaze naturale ( circa 78% ) este distribuita direct micilor consumatori. Situatiei de stagnare , de haos, de concurenta anarhica din S.U.A. , ii corespunde in U.R.S.S. o dezvoltare planificata : in centrele si in orasele muncitoresti nou construite, reteaua de distributie a gazelor este montata inainte de construirea locuintelor respective si chiar inainte de executia portiunilor carosabile ale cailor de comunicatie. Datorita exploatarii planificate, reteaua de transport si de distributie este folosita din plin, evitandu-se astfel distrugerea ei prin coroziune, in cazul cand nu ar fi folosita in mod planificat.

Un exemplu de exploatare haotica il constituie existenta in S.U.A. a numeroase conducte cu traseu sensibil paralel, apartinand unor exploatatori diferiti, care, atunci cand incearca protectia catodica a conductelor lor, o realizeaza incomplete si dau o adevarata lupta pentru a deplasa coroziunea catre conducta celuilalt exploatator, transformand-o local intr-un anod de sacrificiu. Un exemplu si mai izbitor al starii de lucruri de acolo il constituie faptul ca, in unele conducte paralele, transportul gazului se face in sens contrar si aceasta numai datorita imprejurarii ca zacamintele si industriile consumatoare respective apartin unor grupuri capitaliste concurente. In tarile in care bogatiile naturale si mijloacele de productie apartin poporului, consumul de munca, de mijloacele de baza si de energie corespunzatoare acestui transport in contrasens nu este justificat, fiecare regiune consumatoare fiind alimentata mult mai repede si mai economic din zacamantul cel mai apropiat, ceea ce contribuie, intr-o masura importanta, la sporirea vitezei de dezvoltare a industriilor alimentate cu acest fel de gaze si la ridicarea nivelului de trai al poporului.

Exploatarea rationala a zacamintelor de gaze impune folosirea cat mai judicioasa a energiei potentiale de zacamant. Aceasta nu se poate realize insa decat prin unitatea exploatarii tuturor zacamintelor dupa criteriul folosirii celor cu presiuni naturale, ridicate la alimentarea centrelor de consum mai departate, iar a celor cu presiuni de zacamant initiale joase ( sau scazute prin epuizarea partiala) , la alimentarea centrelor de consum mai apropiate. In cazul cand lipsesc astfel de posibilitati de coordonare, in tarile capitaliste zacamintele sunt, fie speculate in mod current, in cazul cand servesc la alimentarea consumului casnic din regiunile din apropierea zacamantului , fie abandonate ; sau , ceea ce practice este acelasi lucru, gazelle sunt utilizate in mod cu totul neeconomic, de exemplu la fabricarea negrului de fum prin procedeul arderii incomplete, etc.

In totala opozitie cu aceasta situatie, in U.R.S.S. si in tarile care construiesc socialismul, zacamintele cu presiune scazuta servesc la alimentarea centrelor de consum care pot fi deservite cu aceste presiuni si , in ultima faza, fie la alimentarea unor centrale termoelectrice, cu capacitate mijlocie sau mica , unde gazelle naturale sunt folosite la locul de productie, fie la acoperirea varfurilor de consum orar sau sezoniere ale retelei generale de transport, ceea ce , bineinteles, nu exclude satisfacerea continua si regulata, in conditii planificate si la pretul de cost ( uneori chiar sub acesta ), a nevoilor de gaze pentru micul consum local.

Una din principalele probleme economice ale transportului si distributiei gazelor naturale combustibile, problema acoperirii unor varfuri de consum , care depasesc adeseori , dar pentru scurt timp, de trei ori sau patru ori capacitatea nominala de transport a conductei sau a retelei, este deasemenea o problema ce nu poate fi rezolvata in mod just , din punct de vedere tehnico-economic, decat in oranduirea socialista.

Rezolvarea acestei probleme prin sporirea capacitatii de transport a conductei in mod corespunzator varfurilor de consum - solutie foarte aleasa, adeseori, in oranduirea capitalista - duce la investitii enorme de mijloace de baza. Rezolvarea ei tehnico-economica justa consta insa in realizarea unor acumulatoare de gaza in imediata apropiere a fiecaruia dintre marile centre de consum sau in centrul de greutate al acestora, in cazul in care ele sunt relative grupate ( conditie favorabila, care, in oranduirea socialista, poate fi satisfacuta prin planificare : grupuri industriale, combinate, etc. ).

Din cauza imposibilitatii economice de a realize astfel de acumulatoare de dimensiuni mici ( indeosebi in cazul realizarii acumulatoarelor in zacaminte naturale sau in rezervoare cu lichefiere ) , concentrarea lor este foarte grea in tarile cu oranduire capitalista.

Unul dintre factorii care franeaza , in aceste tari , dezvoltarea industriei gazelor naturale este si faptul ca in intreaga literatura Americana de specialitate nu exista nici o lucrare cuprinzatoare.

Lucrarile teoretice si practice care au dat cel mai mare avant acestei industrii sunt lucrarile scolii sovietice fondate de academicianul L.S. Leibenson si efectuate de el si de colaboratorii sai Polubarinova - Cocina, M.S. Milionscicov, V.N. Scelcacev, B.B. Lapuc, D.S. Wilker, I.P. Moscalov si altii.

O adevarata cotitura in studiile exploatarii zacamintelor de gaze a constituit-o publicarea lucrarilor colectivului Institutului de Petrol I.M. Gubchin din Moscova, alcatuit din profesor I.N. Strijcov, A.A. Cozlov, V.A. Evdochimova, E.N. Pomeranteva si B.B. Lapuc, adunate in cartea "Bazele teoretice ale exploatarii zacamintelor de gaze naturale " de B.B. Lapus in 1948.

In tara noastra, inzestrata cu reserve considerabile de gaze naturale , de o puritate exceptionala si cunoscute inca de mult ca atare, exploatarea lor nu a fost facuta, pana in 1944, decat intr-o mica masura si in conditiile caracteristice oranduirii capitaliste. Desi numarul de sondaje efectuate a fost relativ mare, faptul ca principiile de exploatare rationala nu erau bine cunoscute si nici respectate a facut ca exploatarea sa se faca din aproape in aproape, cu un prêt de cost comparativ ridicat, fara nici un discernamant in utilizarea lor ( afara de urmarirea beneficiului imediat ) si cu pretul unor numeroase accidente tehnice si de personae.

Irosirea energiei de zacamant, inundarea prematura a orizonturilor gazeifiere, scaparea de sub control, cu eruptie libera si cu incendii de lunga durata care compromiteau valoarea zacamantului respective, au constituit aproape o regula in oranduirea capitalista.

Cu tot pretul lor relativ redus ( indeosebi in apropierea centrelor de extractie ), gazele naturale din zacamintele isolate, ca si cele associate cu zacamintele de petrol, au fost exploatate haotic, iar industria corespunzatoare s-a dezvoltat cu salturile si cu stagnarile caracteristice acestei oranduiri.

In circa 30 de ani , consumul de gaze naturale s-a limitat in mod constant la consumul local.

Desi numarul de orase si sate alimentate cu aceste gaze au crescut neincetat, cantitatea de gaze efectiv distribuita pentru consumul casnic era neinsemnata in comparatie cu pierderile si consumul industrial care, de altfel , era deasemenea destul de modest.

Cifrele din tabelul de mai jos, arata in mod elocvent cantitatile de gaze irosite in aceasta perioada.

GAZE DE SONDE PIERDUTE INTRE ANII 1931 SI 1940

Gaze*    - gaze extrase in miliarde de metri cubi

Gaze**    - gaze pierdute in miliarde de metri cubi

Porportia*** - proportia de gaze pierdute %

In realitate, datele statistice, in special cele furnizate de marile intreprinderi capitaliste din industria petroliera, nu sunt sincere, cantitatile de gaze realmente pierdute fiind considerabil mai mari decat cele indicate de statisticile oficiale.

Criteriul unanim urmat de toti jefuitorii subsolului tarii noastre era : " Mai bine sa se piarda in aer cateva zeci de mii de metri cubi de gaze, decat sa se intarzie cu cateva zile extractia unei singure tone de titei" .

Fig.1

Astfel s-au irosit cantitati considerabile de gaze naturale si s-a parasit in zacaminte peste 80% din titeiul continut initial, care, din aceasta cauza, nu va mai putea fi extras decat in parte si cu un prêt de cost ridicat.

Cu totul in alt fel s-a dezvoltat industria gazelor in perioada de dupa eliberarea tarii noastre de sub jugul fascist, de catre glorioasa Armata Sovietica, si in special dupa nationalizare ( fig. 1 ).

In aceasta perioada, industria gazelor s-a dezvoltat pe linia explorarii si a deschiderii de numeroase zacaminte noi. Transportul si distributia gazelor s-au dezvoltat rapid si planificat, cu deservirea tuturor comunelor din regiunea traseului conductelor de gaze, cu coordonarea disponibilitatilor de gaze, in vederea utilizarii lor cat mai rationale in comun cu industria extractive a petrolului.

In 1945, regiunea Cluj a primit un imens aport de potential industrial si in 1947, s-a dat un minunat exemplu de ceea ce se poate realize prin munca insufletita de dorinta de a construe in folosul intregului popor.

Capitala tarii noastre a fost alimentata masiv si la scara industriala, incepand din 1947, eliberand astfel partial reteaua cailor ferate de sarcina importanta a alimentarii cu lemne, si crutand padurile din regiunea Campiei Dunarii de exploatarea pradalnica, practicata in trecut pentru acoperirea consumului de combustibil al capitalei.

In anii care vor urma primului plan cincinal al R.P.R., productia si , indeosebi, transportul si distributia gazelor naturale ( care conditioneaza folosirea rationala a gazelor ) , vor inregistra cresteri considerabile. O centura de conducte de mare capacitate va lega regiunea gazeifera din Transilvania cu cea petrolifera din Campia Dunarii si cu cea petrolifera in plina dezvoltare din Moldova, realizand astfel, printr-o coordonare bine studiata, acoperirea reciproca a nevoilor regiunilor consumatoare cuprinse din reteaua respective si asigurand ridicarea nivelului de trai al populatiei muncitoare din R.P.R.

Transportul si distributia gazelor naturale

In ultimii ani s-a redus considerabil volumul schimbului de marfuri ruso-roman. In galantarele din Rusia nu se mai vad produse romanesti, iar balanta relatiilor de comert exterior nu inclina in favoarea Romaniei. Si totusi, Romania are nevoie ca si mai inainte de agentii energetici ai Rusiei, iar Rusia este interesata de produsele traditionale ale exportului romanesc. Un exemplu incurajator pentru inviorarea relatiilor il constituie participarea Rusiei la procesul de privatizare din Romania. Concernul rusesc LUKOIL a preluat 51 la suta din actiunile marii rafinarii PETROTEL, de la Ploiesti. Uzina lucreaza acum cu petrol rusesc, au fost pastrate locurile de munca, LUKOIL s-a angajat sa achizitioneze in fiecare an pentru intreprinderile ei utilaje romanesti de prelucrare a titeiului in valoare de 10 milioane de dolari. De LUKOIL sunt legate si calculele Romaniei privind transportul petrolului din Marea Caspica, prin portul Constanta, catre vestul Europei. Este in curs de realizare cooperarea intre GAZPROM din Rusia, ROMGAZ din Romania si Compania americana GOWARD ENERGY, in scopul sporirii capacitatii de transport al gazelor naturale prin Romania. Ambele parti lucreaza la o serie de alte proiecte reciproc avantajoase in cadrul Comisiei mixte de colaborare economica si tehnico-stiintifica. Interesele obiective de buna vecinatate si colaborare economica isi pastreaza importanta lor - considera Moscova. Acest lucru este inteles si in Romania.

In secolul XX intreaga industrie si civilizatie s-au bazat pe energia furnizata de petrol. Rezervele de titei au dus insa si la conflicte internationale, iar utilizarea lui a cauzat poluare si daune mediului inconjurator. Titeiul sau petrolul brut constituie una dintre principalele bogatii naturale ale tarii noastre. Zacaminte mari de de titei se gasesc in judetele :Bacau,Prahova, Arges si Gorj.

De altfel, trebuie sa amintim ca Romania este o tara cu o traditie de netagaduit in domeniul petrolului si al gazelor, inscriindu-se, multa vreme, in elita producatorilor si exportatorilor mondiali de titei si utilaje petroliere. In acelasi context, sa nu uitam ca Timisoara a fost primul oras european care s-a bucurat de iluminatul cu gaz natural.

Inca la inceputul anului 1857, la Ploiesti intra in functiune prima "Fabrica de gaze" a lui Marin Mehedinteanu, prima atat din Romania, cat si - la acea data - din lume. Cu lampantul obtinut aici, Bucurestiul si-a iluminat strazile, devenind primul oras al lumii iluminat public cu acest produs. Petrolul banatean apare mult mai tarziu: conform marturiilor unor octogenari autohtoni, rezulta ca inca in timpul razboiului, in 1944, germanii sapau puturi in zona de vest, pe aliniamentul Teremia Mare, Valcani, Cenad, Nadlac, Turnu, ramase insa neexploatate ca urmare a situatiei tulburi. Initial abandonate, puturile au facut obiectul unor cercetari abia in 1963-1965. Forajul a demarat in perimetrul respectiv in 1965, doi ani mai tarziu fiind pusa in exploatare prima sonda, la Valcani. Se pun in evidenta zacamintele de la Turnu (judetul Arad), Sandra, Calacea si Satchinez, creandu-se astfel perspectiva conturarii unui bazin petrolifer. Suficient pentru ca, la 1 octombrie 1968, prin ordinul Ministrului Petrolului, sa se infiinteze Schela de Extractie cu sediul in Timisoara, prin desprinderea sectoarelor din vest apartinand Schelei de Extractie Craiova din cadrul Trustului Targu Jiu. Se angajeaza acum, prin transfer, primii 34 de salariati: muncitori, tehnicieni, ingineri si economisti; se primesc si primele 20 de apartamente in zona Calea Sagului, ca fond de locuinte pentru petrolisti. La 31 decembrie 1968, Schela de Extractie Timisoara dispunea de un fond de mijloace fixe de 550 de mii de lei, un numeric de 86 de persoane si o productie fizica de 173 627 tone de titei si 75 317 mii mc de gaze. Astazi, Sucursala Timisoara a S.N.P. Petrom are in componenta Schela de Productie Arad si Schela de Productie Timisoara, cuprinzand circa 1 600 de angajati. Intre cele doua date, exact 35 de ani de activitate a celor impatimiti de fascinatia aurului negru, si perspectiva a inca unui deceniu de exploatare, la atat fiind dimensionate, in actualul ritm de extractie si cu tehnologia de azi, rezervele de titei ale Campiei de Vest.

Daca fiecare domeniu are veteranii sai, se poate spune pe drept cuvant ca Horea Pintea, directorul S.N. Petrom Timisoara, este un veteran. Petrolist din 1969, si-a dedicat intreaga activitate acestei meserii pe care a practicat-o aproape in exclusivitate la Schela Timisoara, ale carei destine le conduce din 1983. "Am crescut o data cu schela, a carei biografie face parte din fiinta mea", afirma dl Pintea, neuitand sa sublinieze faptul care l-a marcat cel mai mult in cele peste trei decenii de activitate: sentimentul de solidaritate umana perpetuat pana astazi, izvorat din inimi de romani, germani, maghiari, sarbi sau bulgari, toate "petroliste". 

 "La inceput, eram doar cateva zeci de salariati dispersati, pe sectii si ateliere de productie, prin localitatile Sandra, Valcani, Satchinez, Calacea, Varias, Turnu (judetul Arad) si Salonta (judetul Bihor). Am reusit totusi ca activitatea noastra sa merite a deveni recunoscuta pe plan national, pentru rezultatele obtinute petrolistii banateni fiind rasplatiti in anii 1975-1976 cu titlul de Unitate Fruntasa si Ordinul Muncii Clasa a II-a". In perioada "cabinetului Pintea" - o expresie imprumutata din politica, dar deloc nepotrivita aici - lung de cinci mandate, se pun in evidenta zacamintele de la Dinias, Sanmartinu Sarbesc, Toager, Partos, se construiesc blocuri sociale, cantine dar si sute de kilometri de drumuri de acces la sonde, se realizeaza marirea si intra in folosinta baza sociala si de agrement de la Valea lui Liman si mai ales se incepe constructia (1991) si se da in folosinta (1996) modernul sediu al Schelei din Piata Semenic. In plus, incepand cu 1999 se creeaza retele de distributie a gazului in noua localitati rurale, prin care se asigura confortul atat termic, cat si gospodaresc pentru aproximativ 10 000 de abonati in: Biled, Sandra, Satchinez (partial), Periam, Varias, Voiteg, Denta, Moravita, Stamora Germana. Alte doua localitati, de aceasta data in judetul Arad (Seitin si Semlac), sunt programate pentru realizarea unor noi retele."

Normele de protectie a muncii

Protectia muncii face parte integranta din procesul de munca si are ca scop asigurarea celor mai bune conditii de munca, prevenirea accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale. Obligatia si raspunderea pentru realizarea deplina a masurilor de protectia muncii o au cei ce organizeaza, controleaza si conduc procesul de munca.

1.Norme de protectia muncii in timpul vinificatiei primare

Pentru deservirea masinilor, utilajelor, si aparatelor, se vor folosi numai muncitori calificati si instruiti in vederea executarii acestor munci, dupa ce li s-au intocmit fisele de instructaj.

Zdrobitoarele, presele si alte utilaje, vor fi montate in ordinea procesului tehnologic si vor avea distantele de lucru intre ele de cel putin 1 m, pentru a putea permite trecerea fara pericol de accidentare a muncitorilor.

Muncitorii vor trece pe langa masini si aparate cu halatele si imbracamintea descheiate, spre a evita accidentele ce se pot provoca prin prindere sau agatare.

Strugurii destinati alimentarii masinilor trebuie sa fie controlati pentru a nu contine in masa lor pietre, bucati de fier sau alte corpuri tari, care prin introducerea in masini ar putea provoca deteriorarea acestora si accidentarea muncitorilor.

Salile de fermentare vor fi construite la suprafata solului si prevazute cu instalatie de ventilatie pentru eliminarea gazelor nocive ce se degaja in incapere.

In timpul fermentatiei se vor astupa toate deschiderile care au eventual legatura cu alte incaperi, pentru evitarea infiltratiilor de dioxid de carbon.

Vasele sau cisternele vor fi prevazute in partea de jos cu clape pentru golire si vizitare, iar in partea de sus cu gura de incarcare, pentru a se putea face indepartarea bioxidului de carbon.

Vasele cu must in fermentatie nu vor fi astupate cu dopuri pentru a se evita formarea presiunii interioare si eventuala plesnire a cercurilor. Se vor intrebuinta in acest scop palnii de fermentare in permanenta umplute cu apa, care se vor schimba zilnic.

Dupa golirea cisternelor si budanelor este obligatoriu sa se deschida gura de alimentare si clapa de jos pentru eliminarea vaporilor de alcool formati in interiorul lor.

Dupa aerisire se vor spala intens peretii budanelor si cisternelor cu ajutorul unui furtun cu apa rece si numai dupa aceasta, in prezenta unui sef de echipa, se permite intrarea muncitorilor in interiorul lor.

Verificarea peretilor interiori ai budanelor si cisternelor se va face folosind lampi electrice la tensiunea de 12V.

Se interzice folosirea flacarilor deschise la turnarea vinurilor in budane si cisterne pentru urmarirea umplerii. In acest scop se folosesc numai lampi portative la tensiunea de 12V.

La folosirea acidului sulfuric pentru tratarea vaselor, se interzice cu desavarsire ca la prepararea solutiei sa se toarne apa in acid. Se va turna acidul sulfuric in apa, in cantitati mici, agitand permanent pentru a se evita arsurile prin stropirea cu acid.

Cand se lucreaza la sulfitarea mai multor vase, este necesar sa se lucreze cu intreruperi pentru aerisire, in scopul evitarii intoxicarii muncitorilor.

Instalarea butoaielor si budanelor direct pe dusumele este interzisa. Butoaiele asezate culcat vor fi prevazute cu pene pentru evitarea rostogolirii.

2. Norme de protectia muncii la imbutelierea vinurilor

Se interzice asezarea sticlelor goale in stive mai inalte de 1,70 m.

La cazile de spalare sau la baile de inmuiere, unde se foloseste apa calda si rece, umplerea se face prin doua robinete separate, sau un robinet cu doua cai. Pentru a evita producerea aburilor la umplerea cazilor cu apa, este necesar sa se introduca mai intai apa rece si numai dupa aceea, cand nivelul apei reci ajunge la un sfert din inaltimea cazii sau bazinului, se introduce apa calda, astfel ca temperatura amestecului sa fie de circa 40?C.

Salile de spalare in care se aduna aburul vor fi prevazute cu instalatii de ventilatie, pentru eliminarea vaporilor si schimbarea aerului.

Inainte de a se trece sticlele la spalare, acestea se vor sorta, eliminandu-se cele sparte sau ciocnite, pentru a se evita accidentele in timpul spalarii.

Langa vasele si masinile din salile de turnare si etichetare, se vor aseza gratare din lemn pe care vor sta muncitorii.

3. Norme de protectia muncii in laboratoare

Laboratoarele trebuie sa fie instalate intr-un spatiu linistit, ferrite de trepidatii si de zgomotul produs de diferite instalatii si masini in functiune.

Mesele de laborator vor fi prevazute cu anexele necesare, dispuse in asa fel incat sa usureze cat mai mult munca.

Mesele vor fi confectionate din materiale antiacide si vor fi prevazute cu etajere pentru pastrarea reactivilor preparati in scopul efectuarii analizelor curente. Atat mesele cat si etajerele vor fi mentinute in perfecta stare de curatenie.

Este interzisa punerea pe masa de laborator a tigarilor, alimentelor sau a altor substante care nu se folosesc in lucrarile de laborator.

Vasele care prezinta zgarieturi, crapaturi, bule de aer incluse in masa sticlei sau alte defectiuni, nu vor fi folosite, deoarece in timpul executarii lucrarilor acestea s-ar putea sparge si provoca arsuri, intoxicari cu substante.

Tuburile de sticla care urmeaza a fi introduse in gaurile dopurilor sau in tuburi de cauciuc trebuie taiate drept, iar marginile ascutite ale acestora se rotunjesc la flacara.

La aprinderea becurilor de gaz, deschiderea robinetului trebuie sa se faca cu atentie, flacara fiind adusa la gura becului. Daca becul se aprinde in interior, robinetul de la conducta de gaz trebuie inchis imediat, pentru a evita accidentele.

4. Norme de protectie impotriva incendiilor

Toate unitatile vor aplica si respecta normele pentru prevenirea incendiilor intocmite conform prevederilor de stat privind prevenirea si stingerea incendiilor.

Conducatorii unitatilor vor intocmi planuri de masuri tehnico-organizatorice de prevenire si stingere a incendiilor. Masurile prevazute in aceste planuri vor fi aduse la cunostinta celor insarcinati sa le indeplineasca dupa ce conducatorii proceselor de munca le-au efectuat instructajul necesar.

Conducerea unitatii are obligatia sa asigure dotarea sectiei cu utilaje, echipamente de protectie, necesare stingerii incendiilor; sa constituie formatia de paza contra incendiilor la locurile de munca; sa asigure masurile necesare pentru evacuarea personalului in conditii lipsite de pericol de accidentare, in cazul izbucnirii unui incendiu.

Pentru prevenirea accidentelor de munca in timpul indeplinirii sarcinilor ce revin angajatilor in legatura cu paza contra incendiilor, accidente ce pot avea loc datorita: actiunii flacarilor, intoxicarilor cu fum sau gaze, daramarilor, alunecarilor de pe scari, acoperisuri, electrocutari