RIDICAREA SI PREGATIREA PROBELOR DE SOL

In teren, lucrarile de cercetare a solului sunt completate cu analize si studii de laborator. Pentru ca aceste analize si cercetari sa redea cat mai fidel situatia din teren, trebuie acordata o atentie deosebita ridicarii si pregatirii probelor de sol. Cercetarile intreprinse au aratat ca precizia analizelor de sol este determinata in primul rand de modul cum au fost ridicate si pregatite probele de sol si in al doilea rand de metodele si tehnica analitica. Aceasta se explica prin faptul ca solul este caracterizat printr-un grad variabil de eterogenitate si numai prin cunoasterea cat mai exacta a acestuia se pot ridica probe de sol reprezentative, care sa permita apoi o generalizare a rezultatelor analitice.

UNELTE PENTRU RIDICAREA PROBELOR

Ridicarea probelor de sol. pe orizonturi si suborizonturi genetice din profile deschise, ca si din stratul arabil, se face, de obicei, cu ajutorul unor cazmale, lopeti. spaciuri. cutite. Ridicarea probelor in acest fel asigura un grad ridicat de puritate pentru probele individuale, dar necesita un volum mare de lucru. Cand nu este posibila deschiderea unui profil de sol, probele din orizonturile mai adanci se pot ridica cu ajutorul unor sonde speciale. Cu unele sonde se ridica probe de sol in asezare naturala (sonda Nekrasov). iar cu altele in asezare modificata (sonda-baston, sonda-tub, sonda-burghiu etc).

. Sonda Nekrasov. Este alcatuita dintr-un cilindru metalic, cu diametrul interior de 5 cm si inaltimea de 10 cm, continuat la unul din capete cu o parte detasabila de forma tronconica si cu marginile ascutite pentru a intra mai usor in sol. La capatul celalalt cilindrul se continua cu o tija metalica lunga de 80 cm, gradata din 10 in 10 cm si prevazuta cu maner. In interiorul cilindrului se poate introduce un cilindru de alama, de dimensiuni riguros exacte (10 cm lungime si 5 cm diametru). Cilindrul este prevazut cu doua capace detasabile. Cilindrul si capacele au stantate un numar pentru a nu se schimba intre ele in timpul lucrului.

Pentru ridicarea probelor se desurubeaza partea tronconica a cilindrului metalic si se introduce in interiorul sondei cilindrul de alama fara capace. Se insurubeaza la loc partea tronconica si se introduce sonda in sol cu atentie, prin apasare si rasucire pana la semnul de pe cilindrul metalic. Scoaterea probei din sonda trebuie facuta cu multa atentie pentru a evita pierderile de sol, punandu-se imediat si capacele cilindrului. Sonda Nekrasov serveste la ridicarea probelor de sol in asezare naturala, necesare unor determinari speciale (greutatea volumetrica a solului sau densitatea aparenta, capacitatea capilara pentru apa etc). Folosirea sondei Nekrasov pentru ridicarea probelor de sol in asezare naturala da bune rezultate in solurile cu compactitate medie. In cazul solurilor prea compacte folosirea ei este incomoda, iar in cel al solurilor afanate proba de sol se comprima partial, asa ca este necesar sa se lucreze cu deosebita atentie.

Sonda Nekrasov

. Sonda-baston. Este denumita astfel datorita formei sale. Se deosebesc mai multe tipuri de sonde-baston. La noi sunt cunoscute mai mult sonda Cluj si sonda-baston adaptata pentru cercetarile agrochimice. Sonda agrochimica este formata dintr-o tija metalica cu maner care are partea inferioara mai ingrosata si prevazuta in lungul ei cu un sant. Capatul inferior al sondei se termina printr-un varf ascutit, care permite sa fie introdusa usor in sol. Pentru apasare sonda este prevazuta cu un suport lateral deasupra partii active.

Sonda se introduce vertical in sol, prin apasarea concomitenta pe maner si pe suportul lateral, in acest fel partea activa a sondei (santul) se umple cu sol. Printr-o rasucire usoara a sondei, solul din santul sondei se desprinde usor de restul masei de sol si sonda se scoate afara. Proba respectiva se scoate din sonda cu ajutorul unui cutit si se colecteaza intr-o cutie sau intr-o punga. Cu ajutorul acestor sonde se pot ridica probe de sol din stratul arat si chiar de la adancimi mai mari (40-60 cm). Se pot folosi cu mai multa usurinta pe solurile cu textura mijlocie.

Sonda baston

Sonda-tub. Este alcatuita din doua parti principale: sonda propriu-zisa si ciocanul. Sonda propriu-zisa este formata dintr-un tub de otel lung de 1,5 - 2,0 m, gradat din 10 in 10 cm. Diametrul interior al tubului este de 2,5 cm si se micsoreaza putin la capatul inferior, pentru a comprima solul la un diametru mai mic ca al sondei si pentru a permite scoaterea probei din tub. Pentru a usura scoaterea sondei din sol, tubul este prevazut la capatul inferior cu o umflatura alungita, astfel ca diametrul sondajului va fi ceva mai mare decat diametrul exterior al sondei si in acest fel aderenta va fi mai mica. Partea superioara a sondei este prevazuta cu doua urechi, cu ajutorul carora se fixeaza ciocanul de sonda. Pentru a usura scoaterea sondei si pentru a aprecia cat mai exact adancimea, sonda trebuie introdusa in sol perfect vertical.

Pentru introducerea sondei in sol se foloseste ciocanul acesteia. Se introduce bara mai lunga a ciocanului in interiorul tubului si apucandu-se de barele mai scurte, se ridica si se coboara cu putere, lovindu-se in capatul tubului. Trebuie avut grija ca sa nu cada pamant pe langa sonda pentru ca, in acest caz, se infunda si se scoate greu. Sonda se introduce in sol pe adancimi mici (10-20 cm), pentru a se evita o comprimare prea mare a solului si infundarea sondei. Se rasuceste putin sonda pentru a rupe continuitatea coloanei de sol si apoi se trage afara cu mana, cu ajutorul ciocanului sau cu o parghie. Pentru scoaterea solului din sonda, aceasta se intoarce cu capatul superior in jos. deasupra unei bucati de panza sau de hartie si se bate usor cu un lemn in tub.

Probele ridicate cu ajutorul sondei-tub pot fi folosite numai la analizele care nu cer o cantitate prea mare de sol (determinarea umiditatii, a texturii etc).

Folosirea sondei-tub este limitata si de faptul ca solul astfel ridicat isi pierde asezarea naturala. Cu aceste sonde se lucreaza bine pe soluri mijlocii, reavene, care nu contin pietris.

Sonda tub

a-ciocanul; b-sonda propriu-zisa

Sonda-burghiu. Serveste la luarea probelor de la adancimi mai mari decat pentru sonda-tub. Partea activa a sondei o constituie un burghiu obisnuit, lung de aproximativ 20 cm si cu un diametru de 10 cm. Sonda fiind supusa in timpul lucrului la solicitari mari, materialul din care este confectionata trebuie sa fie rezistent (otel), de calitate superioara. Burghiul este prelungit cu o tija metalica lunga de 1 m si gradata din 10 in 10 cm. La capatul opus, tija prezinta un filet sau alt dispozitiv, care permite atasarea unei alte tije metalice de 1 m lungime. Sonda mai are un maner, cu ajutorul caruia se introduce in sol prin insurubare. Pentru ridicarea probelor de sol de la adancimi mai mari se pot atasa in continuare si alte tije metalice.

Sonda se introduce in sol la adancimi mici (10-15 cm), in functie de sol si adancimea de la care se ridica proba, pentru a evita blocarea ei. Tot din aceleasi motive trebuie avut grija ca sonda sa fie introdusa vertical in sol si sa se evite surparea peretilor sondajului. Scoaterea sondei din pamant se face cu mana sau cu ajutorul unei parghii. Proba de sol este retinuta intre lamele burghiului si se extrage cu ajutorul unui cutit avand grija ca. de fiecare data, sa se curete bine burghiul. Cantitatea de sol ridicata cu aceasta sonda este mult mai mare decat cu sonda-tub. Folosirea este limitata, ca si la sonda-tub, de faptul ca proba ridicata isi pierde asezarea naturala.

Sonda burghiu

Sonda Izmailski modificata. Partea activa a acestei sonde este formata dintr-un cilindru lung de aproximativ 20 cm si cu diametrul interior de 6 cm, care se termina cu doua prelungiri ascutite, care permit inaintarea sondei in adancime. Cilindrul face corp comun cu o tija metalica, la care se pot insuruba, ca si in cazul sondei-burghiu, alte tije metalice de 100 cm. Folosirea acestei sonde se face in acelasi mod ca si al sondei-burghiu.

Sonda Izmailski modificata

DENSITATEA DE RECOLTARE A PROBELOR

Cercetarea solului in laborator se face pe probe de sol individuale sau compuse. Determinarile efectuate asupra solului in asezare naturala, sau cele de umiditate, se fac pe probe individuale. In acest caz precizia determinarilor este asigurata printr-un numar corespunzator de probe individuale (repetitii). Asa, de exemplu, pentru greutatea volumetrica diferiti autori recomanda 4-10 repetitii (mai putine pentru orizonturile subarabile), pentru o precizie de 10%. iar pentru umiditate se recomanda 6-10 repetitii pentru stratul de 1 m si 3 repetitii pentru adancimi mai mari de 1 m.

In cazul analizelor fizice, chimice sau biologice prin care se urmareste obtinerea unor valori medii privind proprietatile solului, pentru a asigura o precizie mai mare a determinarilor, este bine ca proba de sol sa rezulte din mai multe probe partiale. Cercetarea solului printr-o singura proba, considerata ca reprezentativa dupa criterii morfologice, nu asigura intotdeauna aflarea valorii medii.

In stabilirea numarului de probe de sol partiale care sa dea proba compusa, trebuie sa se aiba in vedere faptul ca un numar mai mare de probe partiale mareste precizia determinarilor, insa. daca acest numar este prea mare, nu se poate omogeniza bine proba, ceea ce va afecta precizia determinarilor.

Rezolvarea acestor probleme dificile se face de catre specialistul care cunoaste bine terenul si scopul cercetarilor pentru care se face recoltarea probelor de sol.

Pentru obtinerea unor probe de sol reprezentative se indica urmatoarele: proba de sol compusa trebuie sa reprezinte o suprafata omogena din punctul de vedere al obiectivului urmarit; ea trebuie alcatuita dintr-un numar suficient de probe de sol individuale. Probele trebuie luate de pe intreaga suprafata, evitandu-se marginile de drum. locurile unde s-au depozitat ingrasaminte ele; fiecare proba de sol individuala trebuie sa participe cu acelasi volum si sa prezinte similitudini sub aspectul compozitiei chimice, pentru a evita eventualele interactiuni de aceasta natura.

In general, literatura de specialitate, recomanda ca probele de sol compuse sa fie constituite din 10-50 probe de sol individuale, de pe o suprafata omogena de teren. Un numar mai mare de probe de sol individuale este luat pentru determinari microbiologice, pentru determinarea continutului de gips, SO₂%, Na⁺ si microelemente; un numar mai mic este luat pentru humus, pH. elemente nutritive totale etc.

Pentru conditiile din Romania se recomanda la cartarile agrochimice constituirea probei compuse din 20-30 probe de sol individuale, ridicate de pe o suprafata de 1,0-5,0 ha (5 ha pentru solurile mai sarace si 1 ha pentru solurile mai bogate in elementele cercetate).

RIDICAREA PROBELOR

In functie de scopul urmarit probele de sol se pot ridica in doua moduri deosebite: monoliti, care prezinta sectiuni continue pe profilul solului si probe separate din orizonturile si suborizonturile genetice ale solului.

Probele de sol sub forma de monoliti

Sunt destinate in special muzeelor si expozitiilor. Ridicarea monolitilor se face in lazi speciale cu lungimea de 1 m pentru solurile profunde (peste 2 m adancime) si in lazi cu lungimea de 0,5 m pentru solurile mai putin profunde (sub 1 m). Celelalte dimensiuni ale lazilor sunt 12-20 cm latime si 8-10 cm adancime. Capacele lazii sunt prevazute cu suruburi pentru prindere.

Se alege profilul din care se va recolta monolitul. Daca solul este putin profund, se va lua un singur monolit, pana la roca-mama, iar daca solul este mai adanc se vor lua 2-3 monoliti de 1 m lungime, pentru a ajunge la roca-mama sau la orizontul cu carbonati.

Se fasoneaza peretele profilului de unde urmeaza sa se ridice monolitul. Lada fara capac se aseaza vertical pe peretele gropii, astfel incat capatul superior al lazii sa se gaseasca pe linia suprafetei solului. Cu un cutit se inseamna, prin zgariere pe peretele gropii, conturul exterior al lazii. Se ridica lada si se inlatura cu ajutorul unei cazmale pamantul dinafara conturului obtinut, in asa fel incat sa ramana in relief un paralelipiped de sol, de forma si marimea lazii. Cu ajutorul unui cutit acest paralelipiped se fasoneaza ca sa poata incapea in interiorul lazii. Se aplica din nou lada, apasandu-se ca paralelipipedul de sol sa intre bine in interiorul ei. Se indeparteaza pamantul care depaseste marginea cutiei si se prinde capacul respectiv in suruburi, apoi cu ajutorul unei cazmale se desprinde de peretele profilului. Suprafata taieturii se netezeste, in vederea punerii si fixarii celui de al doilea capac al lazii. Pentru partea inferioara a profilului se procedeaza la fel, asezand lada vertical, ceva mai la dreapta sau mai la stanga fata de prima. Se noteaza pe lazi punctele de unde s-au ridicat monolitii si, la fiecare capat al lor, nivelul corespunzator al solului.

Monolitii astfel ridicati sunt greu de manuit; de aceea, in ultimul timp se incearca si alte sisteme. Rezultate bune a dat ridicarea monolitilor sub forma de pelicula, cu ajutorul unor substante liante, cum este lacul de celuloid(solutie de celuloid in acetona). Pentru aceasta peretele profilului de pe care urmeaza sa se ia pelicula de sol se fasoneaza si apoi se imbina pe circa 2-3 mm cu liant, prin stropiri repetate. Dupa fiecare stropire se lasa profilul sa se usuce timp de 5-15 min. Dupa evaporarea acetonei particulele de sol raman lipite intre ele si se poate trece la operatia urmatoare, lacuirea. Aceasta se face cand profilul este bine uscat, folosind un lac special, diluat cu acetona in raportul 3:1. Prin lacuire se obtine o pelicula elastica si rezistenta. Dupa uscare se da din nou cu un lac special, dar nediluat, obtinandu-se o suprafata lucioasa, uniforma. Se aplica pe suprafata care urmeaza sa fie ridicata o panza de tifon, care sa se muleze pe toate neregularitatile si se lasa sa se usuce 4 ore sau mai mult, in functie de starea timpului. Se scoate apoi cu atentie pelicula prin desprindere de profil si se fixeaza pe o rama de lemn de dimensiuni convenabile. Peliculele astfel obtinute sunt usor de manipulat si pastrat si redau foarte bine aspectul natural al profilului de sol.

Ridicarea minolitilor in cutii de lemn

Ridicarea probelor de sol separate

Se face diferit, in functie de problemele care se urmaresc:

- Pentru analize de laborator in vederea caracterizarii agropedologice a solului.

Ridicarea probelor se face din profile de sol pe orizonturi si suborizonturi genetice. Daca profilul a fost sapat pana la apa freatica, se ia mai intai o proba de apa (lucru foarte important, mai ales pentru solurile salinizate) in sticle de 0,5-1,0 l, care in prealabil se spala cu apa din profil. Se masoara nivelul pana la care s-a ridicat apa freatica si se ridica o proba de sol imediat deasupra ei. In continuare, peretele profilului din care se vor ridica probele de sol se netezeste cu cazmaua si se improspateaza cu un cutit sau cu un spaclu.

Probele de sol se iau pe orizonturi si suborizonturi genetice, de obicei pe adancimi de 10 cm. In cazul cand orizontul este mai mic de 10 cm, proba se ia pe toata grosimea lui. Din orizontul arat probele se iau de obicei pe toata grosimea acestuia. In cercetarile cu scop agricol, din stratul arat, trebuie sa se recolteze probe compuse din 5-10 probe de sol individuale, recoltate pe o raza de circa 10 m de la profil.

Se delimiteaza orizonturile stabilite in urma examinarii caracterelor morfologice si se precizeaza adancimile de la care se vor ridica probele, delimitand aceste adancimi cu ajutorul unui cutit, prin linii orizontale pe peretele gropii. Nu se recolteaza probe de sol la limita dintre doua orizonturi.

Ca exemplu dam ridicarea probelor dintr-un sol care are orizontul A 0-40 cm, A/B 40-55 cm; B 55-105 cm; C sub 105 cm. Pentru orizontul A se vor lua doua probe, una din stratul arat 0-20 cm si a doua din stratul nearat 25-35 cm; din A/B o proba de la 40-53 cm; din B doua probe 65-75 cm si 85-95 cm, din C o proba sub 11 cm.

Cantitatile de sol care se iau sunt in functie de felul si numarul analizelor care se vor face (de

obicei circa 1 kg sol).

Schema ridicarii probelor dintr-un profil de sol

Ridicarea probelor se face de jos in sus. In acest fel, improspatarea si fasonarea profilului se face la inceput pe toata adancimea lui, ne mai fiind nevoie sa se revina cu aceasta operatie dupa ridicarea fiecarei probe.

Pentru ridicarea probei se infinge la baza intervalului de recoltare o lopata sau o cazma bine curatata si cu ajutorul unui cutit sau spaclu se desprind portiuni de sol din intreaga latime a intervalului, obtinandu-se astfel o proba medie. Materialul astfel recoltat se trece pe o bucata de panza curata sau pe o bucata de hartie, unde se faramiteaza si omogenizeaza bine si apoi se trece intr-un saculet de panza sau intr-o punga de hartie. Pe o eticheta se scrie numarul profilului, localitatea, data recoltarii, tipul de sol, orizontul si adancimea de la care s-a ridicat proba, precum si numele celui care a ridicat-o si se leaga de siretul saculetului. O eticheta asemanatoare se introduce in saculet. In cazul pungilor aceeasi notatie se face si in partea superioara a acestora, ca sa nu se stearga prin deteriorarea hartiei in timpul transportului. Saculetii sau pungile, bine impachetate, pentru a nu se amesteca probele se ambaleaza in ladite si se expediaza la laborator.

Probele astfel ridicate au structura (asezarea) naturala deranjata. Deseori apare necesitatea de a ridica probe in asezare nemodificata pentru anumite determinari, ca de exemplu greutatea volumetrica, capacitatea capilara pentru apa etc. Ridicarea unor astfel de probe se face cu sonda Nekrasov, in cilindri de metal inoxidabili (alama), de diferite volume. Probele in asezare naturala ridicate in cilindrii speciali se impacheteaza si se transporta cu grija, pentru a nu suferi zguduiri, care sa provoace deranjarea asezarii naturale.

Ridicarea probelor pentru analize de laborator, in vederea caracterizarii agrochimice a solului.

Se face din "parcele de chimizare', care pot avea suprafata de la 1,0 ha pana la 5 ha (parcelele de 5 ha pentru solurile sarace si de 1 ha pentru solurile bogate in elemente cercetate). Pentru aceasta se folosesc planuri la scara 1:5000 sau 1:10000 si se fac recunoasteri ale terenului, pentru ca, tinand seama de datele existente, sa se delimiteze suprafete cat mai omogene. Pentru suprafetele indicate mai sus se ia o proba compusa, obtinuta din 20-30 de probe individuale recoltate din tot atatea puncte dispuse in zigzag, in asa fel incat sa acopere cat mai bine parcela aleasa. Parcela trebuie sa fie ocupata de o singura planta de cultura. Nu se ridica probe cand umiditatea solului este prea mare sau apa balteste la suprafata acestuia. Se evita ridicarea probelor din locurile unde vegetatia indica o bogatie exagerata in elemente fertilizate, locurile de descarcare a gunoaielor etc. In zonele accidentate, "parcelele de chimizare' se fixeaza si in raport cu forma de relief, intrucat regimul clementelor fertilizante variaza pe diferite forme de relief. Fiecare proba individuala ( din cele 20-30) se recolteaza cu ajutorul sondei numai din stratul arat pana la adancimea de 20 cm pentru cercetari speciale (viticultura, pomicultura) probele se iau pana la o adancime de 60 cm, in doua cutii, pentru 0-30 cm si pentru 30-60 cm. Pentru pasuni si fanete se ridica probe pe adancimile 0-10 cm si 10-20 cm.

Probele ridicate se pun in cutii de carton cu capac, numerotate. in fiecare cutie se pune proba de sol compusa, rezultata din cele 20-30 de probe individuale. Cutia trebuie sa fie plina, dupa care se acopera cu capacul respectiv.

Cutiile de carton sunt impachetate in lazi speciale de scandura, care sunt expediate la laborator. In lipsa cutiilor de carton se pot folosi pungi de hartie sau saculeti.

- Ridicarea probelor de sol din campuri experimentale.

Se face din parcelele experimentale, tinand seama de planul experientei si de scopul urmarit. Se recolteaza probe de sol din fiecare varianta (minim trei repetitii), iar daca parcelele (repetitiile) nu sunt omogene, se vor ridica mai multe probe de sol din fiecare parcela.

Ridicarea probelor de sol cu asezarea modificata din campurile experimentale se face cu sonda-baston, pentru a nu provoca neuniformizarea probei. Este bine ca punctele de ridicare sa fie amplasate in zig-zag, pentru a evita erorile sistematice cauzate de tratamentele aplicate in experienta respectiva.

- Ridicarea probelor pentru cercetari in casa de vegetatie.

Se face numai din stratul arat, sau pe orizonturi genetice, in functie de problemele care se urmaresc. Probele se ridica de pe o suprafata aleasa cu grija, pentru a reprezenta cat mai bine situatia normala a terenului respectiv. Se inlatura resturile de vegetatie si eventualele corpuri straine si, cu ajutorul unei cazmale, se mobilizeaza solul pana la adancimea stabilita. Solul este trecut apoi in saci de panza sau de hartie. Cantitatea de sol care se ridica depinde de. numarul variantelor si al repetitiilor pe care le va avea experienta (se tine seama de faptul ca pentru un vas sunt necesare 8-10 kg sol). in cazul ridicarii probelor de sol pe orizonturi (pentru a stabili fertilitatea acestora) se incepe cu orizontul A si se continua cu B etc. avand grija ca de fiecare data sa se inlature complet orizontul precedent.

- Ridicarea probelor pentru determinarea umiditatii

Se face cu ajutorul unor sonde de diferite tipuri. Probele se iau din 10 in 10 cm, iar adancimea pana la care se ridica probele este in functie de scopul urmarit. Pentru irigatii, probele se ridica din stratul care urmeaza a fi umezit si a carui grosime depinde de planta cultivata; pentru stabilirea regimului hidric al solului, probele se ridica pana la adancimea la care se gaseste panza freatica, sau. cand acesta se gaseste la adancime prea mare. pana Ia 5 m etc. Proba ridicata pe adancimea de 10 cm se pune intr-un borcan de 50-100 cm³ cu capac prevazut cu filet pentru a se insuruba. Se ambaleaza in ladite si se expediaza la laborator, unde trebuie sa li se determine umiditatea in cel mult 5 zile de la ridicare.

Modul de ridicare a probelor de sol este in functie de scopul urmarit, dar in fiecare caz se cere o atentie speciala si respectarea riguroasa a unor reguli, pentru a evita amestecarea sau impurificarea probelor cu materiale straine.

PREGATIREA SI PASTRAREA PROBELOR

Probele de sol ridicate dupa procedeele descrise mai sus se aduc in laborator unde, inainte de a fi analizate, sunt inregistrate, dandu-li-se un numar de ordine. Probele de sol in asezare naturala pot fi analizate imediat ce au sosit in laborator, fara o pregatire speciala, in timp ce probele de sol in asezare modificata se supun unor operatii de pregatire. Aceste operatii, comune mai multor determinari, vor fi descrise in cele ce urmeaza, lasand ca descrierea operatiilor speciale, de pregatire a probelor de sol in vederea unor analize, sa se faca la capitolul respectiv. Operatiile de pregatire a probelor de sol trebuie sa se desfasoare in conditii optime, pentru a le feri de impurificarea prin praf, gaze etc.

Uscarea probelor. Probele ridicate se aduc in laborator, se sfarama bulgarii, mai ales in cazul solurilor argiloase si se intind in strat subtire (circa 2 cm) in tavi, pe hartie sau cartoane, unde se lasa timp de cateva zile sa se usuce la aer. Uscarea trebuie sa se faca intr-un mediu uscat si curat, care sa nu contina in aer praf si gaze (NH3, HCL etc); in felul acesta solul pierde treptat o parte din apa pe care o contine si ajunge la un moment dat la un echilibru in ce priveste, schimbul de umiditatea cu atmosfera inconjuratoare. in aceasta stare se numeste "uscat la aer'.

Indepartarea corpurilor straine. Operatia aceasta se face cu mana. cu ajutorul unei pensete si daca este cazul, sub lupa. Se indeparteaza corpurile straine din sol, resturile vegetale nedescompuse, neoformatiile etc.

Mojararea. Probele uscate la aer si curatate de corpuri straine se supun unor operatii mecanice de desfacere a agregatelor structurale, in particulele componente sau microagregate structurale, in mojar de portelan. Pentru unele analize, cum ar fi de exemplu analiza granulometrica, mojararea trebuie sa se faca cu grija, pentru a nu provoca o sfaramare a particulelor elementare de sol; in acest scop se recomanda sa se acopere capul pistilului cu care se lucreaza, cu un cauciuc.

Cernerea. Proba mojarata se trece printr-o sita cu ochiuri de 2 mm. Ceea ce ramane pe sita se mojareaza din nou si se trece pe sita, repetand operatia pana cand pe sita nu raman decat particulele elementare mai mari de 2 mm, adica scheletul solului, cu ocazia cernerii realizeaza si o omogenizare mai buna a materialului.

Partea care nu a trecut prin sita cu ochiuri de 2 mm (scheletul solului) se trece intr-un pahar Berzelius, se aleg si se separa incluziunile, neoformatiile si apoi se toarna in pahar apa distilata si se fierbe timp de o ora. Dupa fierbere, scheletul solului se trece din nou pe sita cu ochiuri de 2 mm, se spala bine cu apa distilata si apoi se usuca la greutate constata. Cantitatea gasita se exprima in procente din greutatea totala a solului luat pentru pregatirea probei in vederea analizelor. Scheletul solului de obicei nu se foloseste pentru analizele chimice, dar determinarea lui este necesara pentru cunoasterea alcatuirii granulometrice. Aceasta parte a solului poate servi si pentru determinarea alcatuirii lui mineralogice.

Omogenizarea probei de sol. Este o operatie deosebit de importanta si se realizeaza amestecand cat mai bine proba de sol. Acest lucru se poate face punand proba in borcane umplute numai pe jumatate si amestecand-o, prin rasturnare si scuturare energica. Probele de sol astfel pregatite se trec in borcane cu dop rodat, se eticheteaza ca si pungile si se pastreaza pana la terminarea analizelor.

Luarea probei pentru analiza. Proba pentru analiza trebuie sa fie luata din solul trecut prin sita cu ochiuri de 2 mm astfel ca ea sa reprezinte media intregii probe. Cu cat proba va fi mai mica, cu atat trebuie acordata o atentie mai mare luarii ei. Proba de sol se intinde pe o hartie lucioasa. intr-un strat uniform si se imparte in patrate cu latimea de 8-5 cm. Din fiecare patrat se ia, cu ajutorul unei lingurite (scafe), o cantitate de sol ( pe intreaga grosime a stratului) suficient de mare pentru a obtine proba necesara. Daca solul este alcatuit numai din particule mai mici de 0,25 mm in diametru, atunci proba poate fi luata direct din borcane, avand grija ca in prealabil sa se amestece bine soiul printr-o scuturare energica.