Rolul climei in procesul de solificare

ROLUL CLIMEI IN PROCESUL DE SOLIFICARE

Rolul deosebit de important al climei in procesul de formare si evolutie a solurilor este unanim recunoscut. Desi toti factorii de mediu sunt importanti, clima este considerata un factor esential in formarea si evolutia solurilor.

Actiunea climei ca factor pedogenetic este evidenta inca din primele faze ale procesului de solificare. Sub influenta indelungata a climei (tabelul 2.2.), solul ajunge sa reflecte conditia climatica prin modul si intensitatea alterarii partii minerale, prin intensitatea descompunerii materiei organice si a spalarii constituientilor chimici, organici si minerali.

Clima prin complexul de fenomene meteorologice; precipitatii, temperatura, vant, umiditatea aerului, luminozitate etc., este un factor deosebit de activ si important pentru formarea solului.

Clima influenteaza procesul de pedogeneza si evolutie a solurilor atat in mod direct, cat si indirect. In mod direct actioneaza prin cantitatea de precipitatii, prin cantitatea de apa ce se evapora, temperatura, vant etc. Actiunea climei asupra rocilor masive incepe chiar din primele faze ale solificarii, declansand dezagregarea si alterarea acestora si transformarea lor in roci afanate. Aceste procese continua si in faza a doua de solificare, cand produsii alterarii, in functie de solubilitatea lor si intensitatea elementelor climatice sunt supusi proceselor de eluviere si iluviere, procese care sunt cu atat mai active cu cat clima este mai umeda. Urmare a acestor procese, produsii alterarii sunt transportati sub forma de solutii sau de suspensii coloidale, determinand o sortare pe verticala si, ca urmare, o diferentiere a invelisului de sol. In tara noastra, intensitatea cea mai redusa a proceselor de eluviere si iluviere se intalneste in zona de stepa, unde se formeaza soluri cu profile scurte si orizonturi slab diferentiate, spre deosebire de acestea sunt solurile formate in zonele cu precipitatii abundente, care vor avea profile si orizonturi lungi, puternic eluviate si iluviate.

Conditiile climatice contribuie prin actiuni directe si la descompunerea materiei organice moarte, determinand oxidarea acesteia in zonele cu precipitatii reduse si cu temperaturile medii anuale ridicate si humificarea in zonele temperate.

Influenta indirecta a climatului se manifesta asupra invelisului vegetal. Zonele climatice, sunt cele care determina existenta anumitor fitocenoze. Acestea la randul lor influenteaza fertilitatea prin cantitatea si calitatea resturilor organice pe care le depune anual in sol.

Dependenta dintre clima si sol este redata prin anumiti indici. La noi in tara cel mai utilizat este indicele de ariditate "de Martonne" care se exprima prin relatia:

(2.1)

P - reprezinta precipitatiile medii anuale, in mm;

T - temperatura medie anuala, in grade Celsius;

se adauga pentru a obtine valori corespunzatoare in cazul temperaturilor care tind spre 0 ^oC sau au valori negative.

Cu cat indicele are valori mai mari, cu atat clima este mai umeda: spre exemplu: indicii de ariditate mai mici de 24 corespund solurilor din zona de stepa (kastanoziom); 25-30 corespund solurilor din zona de silvostepa (cernoziom, faeoziom); 30-35 corespund solurilor din zona colinara si a dealurilor (preluvosol, luvosol, eutricambosol); 35 - 45 corespund zonei forestiere umede favorabila proceselor de debazificare, levigare, podzolire (districambosol, prepodzol, podzol).

Dupa indelungi cercetari in 1974 C.D. Chirita afirma ca procesele elementare de natura, chimica, fizica sau biologica ce intra in amplul complex de fenomene care duc la formarea si evolutia solurilor sunt in mare masura influentate de temperatura care poate sa le inhibe, accelereze sau sa stagneze.

Tabelul 2.2.

Paralelismul dintre zonele de climat si principalele tipuri de sol din emisfera nordica (zonalitatea de latitudine).