Rolul organismelor in procesul de solificare

ROLUL ORGANISMELOR IN PROCESUL DE SOLIFICARE

Unul din cei mai importanti factori care exercita influenta asupra directiei procesului de pedogeneza sunt organismele vii.

Climatul local, solul, plantele, animalele si microorganismele care locuiesc in sol, conditiile de relief, rocile parentale, apa de suprafata si freatica a fiecarui landsaft, formeaza un sistem complex ecologic de interdependenta. Resturi vegetale, sub actiunea organismelor vii ce populeaza solul, sunt supuse proceselor de transformare si/sau se mineralizeaza pana la unele combinatii simple - dioxid de carbon, apa, gaze si saruri simple, sau se transforma in noi combinatii complexe.

Rolul vegetatiei ierboase si lemnoase, de padure si stepa sau lunca in procesele de pedogeneza, este diferit. Procesul de solificare care are loc intr-un regim hidric percolativ, sub paduri, frecvent, este orientat spre podzolire iar solurile care se formeaza se caracterizeaza printr-o mare aciditate, nesaturatie in baze, slaba humificare, continut scazut in elemente nutritive, indeosebi azot, activitate biologica redusa si nivel scazut al fertilitatii.

Din analiza tabelului 2.1. se remarca ca la noi in tara se separa patru zone de vegetatie, care se subimpart in alte 7 subzone. Acestor zone si subzone de vegetatie le corespund diferite tipuri si subtipuri de sol. De exemplu fanetei stepice ii corespund kastanoziomurile si cernoziomurile cu diferite subtipuri, varietati, etc., silvostepei ii corespund cernoziomurile cambice si faeoziomurilor, padurilor de stejar in amestec ii corespund preluvosolurile si eutricambosolurile, etc., padurilor de fag in amestec luvosolurile, plansolurile, etc., diferitelor tipuri de paduri de rasinoase - districambosoluri si nigrosoluri iar zonei alpine prepodzoluri, humisiosoluri, podzolurile, etc.

Pe langa diferentierile cantitative (tabelul 2.1.), tipurile de vegetatie determina si diferentierea calitativa a solurilor. Astfel, tipurile de vegetatie, prin cantitatea si compozitia resturilor lasate in sol, determina calitatea humusului. La randul sau humusul prin alcatuirea sa si insusirile sale va influenta directia de solificare si in final fertilitatea solului.

Procesul de solificare este mult diversificat de formatiile vegetale: ierboase, lemnoase si muschi.

Vegetatia ierboasa depune in masa solului o mare cantitate de materie organica moarta, provenita mai ales din radacini. Resturile organice ierboase depuse anual in sol, sunt distribuite pana la adancimi de peste 1 m, dar cea mai mare cantitate se acumuleaza in primii 40-50 cm. Pe seama acestora se formeaza humus in cantitați mari si de buna calitate.

Cantitatea de resturi organice din sol depinde insa de conditiile naturale si de compozitia formatiilor erbacee. In general, este mai mare in cazul pajistilor dominante de graminee anuale, din zona de stepa propriu-zisa, fata de aceleasi pajisti din zona de stepa uscata. Pajistile din zona de silvostepa, la randul lor, lasa anual cantitati mai mari de resturi organice, decat cele din stepa propriu-zisa.

Vegetatia ierboasa diferentiaza solurile nu numai prin cantitatea de resturi pe care le depune anual ci si prin modul de descompunere a acestora si prin cantitatea si calitatea humusului rezultat. Astfel, in zona de stepa uscata, descompunerea resturilor organice ierboase, este facuta in mare parte de bacteriile aerobe. Acest mod de descompunere va duce la formarea unor cantitati reduse de humus.

In zona de stepa propriu-zisa, resturile organice sunt transformate in majoritatea lor de bacteriile humificatoare. Ca urmare, solurile din aceasta zona vor fi mai bogate in humus, acumulat intr-un orizont profund.

Humusul rezultat din transformarea resturilor organice ierboase este calitativ superior, fiind denumit humus de tip mull. Acest tip de humus este caracteristic mai ales cernoziomurilor.

Vegetatia lemnoasa lasa la suprafata solului cantitatea cea mai mare de resturi organice si mult mai putine in masa solului. Din aceasta cauza humusul rezultat se acumuleaza intr-un orizont de 10-20 cm, sub care procentul acestuia scade brusc. Humusul rezultat este calitativ inferior, fiind dominat de acizii fulvici.

La randul ei si vegetatia lemnoasa contribuie la diversificarea procesului de solificare, in functie de cantitatea si calitatea resturilor organice. Astfel, padurile de foioase, formate din amestec de stejar, artar, carpen, tei, frasin, etc., vor determina o bioacumulare mai intensa si calitativ mai buna fata de padurile de fag sau de conifere (pin, brad, molid).

Muschii, prin extinderea acestora in paduri si la suprafata solului, alaturi de ericacee, favorizeaza procesele de acidifiere.

Vegetatia superioara și inferioara, influențeaza directia de solificare, fiind in mod cert un indicator al schimbarii conditiilor solurilor. Adesea, dupa schimbarea asociatiilor vegetale, se poate stabili destul de exact granitele arealelor de soluri.

Alaturi de vegetatia superioara, o mare influenta exercita asupra pedogenezei reprezentantii numerosi ai faunei din sol - nevertebrate si vertebrate - care populeaza diferitele orizonturi ale solului si traiesc pe suprafata sa, dupa marime, se grupeaza astfel :

a) microfauna - organisme mai mici de 0,2 mm (protozoare, nematozi, echinococi);

b) mezofauna - animale de marime medie, cuprinse intre 0,2-4 mm (miriapode, unele insecte si viermi specifici);

c) macrofauna - animale de 4-80 mm (viermi de pamant, moluste, insecte, furnici si termite);

d) megafauna - marimea animalelor este mai mare de 80 mm (insecte, crabi, scorpioni, cartite, serpi, broaste, rozatoare s.a.). Biomasa nevertebratelor din sol este de circa 1000 de ori mai mare decat a vertebratelor.

Tabelul 2.1.

Corelatia dintre zonele de vegetatie si soluri in Romania

O actiune foarte intensa și importanta asupra solului o au ramele, prin activitatea carora in sol se acumuleaza compusi biochimici specifici, neprodusi de nici un alt agent din natura. Anual trec prin intestinul lor, trec de la 50 la 600 t de pamant fin, raportat la 1 hectar.

Dupa terminarea ciclului de viata al animalelor, are loc descompunerea tesuturilor si revenirea in sol a substantelor si energiei acumulate in corpul acestora.

Specific si deosebit de important este rolul pe care il joaca microorganismele in procesul de pedogeneza. Microorganismele indeplinesc o serie de functii importante si diverse, in transformarea substantelor si energiei in procesul de solificare, printre care se enumera: transformarea substantelor organice, formarea diferitelor saruri simple din combinatii minerale si organice din sol; participa la descompunerea si neoformarea mineralelor din sol si la migrarea si acumularea produsilor de pedogeneza.

Fiecarui tip de sol ii este proprie o distribuire specifica pe profil a microorganismelor. Prin aceasta, numarul microoganismelor si compozitia lor pe specii reflecta insusirile mai importante ale solului - rezerve de substante organice, cantitatea si calitatea humusului, continutul de elemente nutritive, reactia, asigurarea cu apa, gradul de aeratie.

In concluzie, se poate sublinia ca intregul bios al solului se gaseste intr-o stransa legatura cu legitatile ecologice - geografice ale distribuirii solurilor pe suprafata Globului Pamantesc si reflecta specific relatiile reciproce care se instaureaza intre factorii organici si alti factori ai pedogenezei.