Regiunile geomorfologice ale Romaniei

Regiunile geomorfologice ale Romaniei

Teritoriul Romaniei se incadreaza intr-o singura zona biopedoclimatica si de modelare a reliefului, iar in definirea regiunilor fizico-geografice trebuie sa se ia in considerare principiul diferentierii pe verticala a fenomenelor, adica a etajarii acestora.

In aceasta conceptie relieful trebuie inteles ca unul dintre factorii fizico-geografice cu rol determinant in stabilirea divesitatii teritoriale. De aceea, regionarea reliefului devine o premiza de baza in definirea si caracterizarea regiunilor fizico-geografice.

Fig. 94. Regiunile geomorfologice

I - Carpatii Orientali; II - Carpatii de Curbura; III - Carpatii Meridionali; IV - Carpatii Banatului; V - Carpatii Apuseni; VI - Depresiunea Transilvaniei; VII-XIII - dealuri si podisuri (VII - Dealurile Crisanei; VIII - Dealurile Banatului; IX - Podisul Mehedinti; X - Subcarpatii;

XI - Piemontul Getic; XII - Podisul Moldovei; XIII - Podisul Dobrogei); XIV- XVII - Campii

(XIV - Campia Banato-Crisana; XV - Campia Romana; XVI - Lunca, Baltile si Delta Dunarii;

XVII - Campia lacustra a Razimului); XVIII - Platforma continentala romaneasca.

Pentru stabilirea diviziunilor reliefului Romaniei, s-a avut in vedere in principal, geneza si evolutia unitatilor de relief, prezenta si pozitia lantului Carpatic, care confera celei mai mari parti a teritoriului Romaniei un caracter prin excelenta carpatic.

Ideea centralitatii Carpatilor si a ordonarii unei scheme generale a diviziunilor reliefului in functie de lantul Carpatic, raspunde unor imperative legate de geneza si evolutia reliefului Romaniei.

Domeniul carpatic include toate formele bazate pe orogenul carpatic (sau geosinclinalul carpatic, din regionarile anterioare), adica lantul Carpatilor, Depresiunea Transilvaniei din interiorul lor, valul cutat al Subcarpatilor impreuna cu cuverturile piemontane pericarpatice formate in fazele evolutiei lor neogene si cuartenare, indiferent daca acestea au fost inaltate si transformate in unitati deluroase sau de podis (in ultima parte a pliocenului si mai ales in cuaternar) si indiferent daca periferia acestor cuverturi piemontane s-a extins deasupra regiunilor de platforma de la sud si est.

Carpatii Romanesti au fost divizati in ramuri, grupe de unitati si masive, formand urmatoarele regiuni geomorfologice (Fig.94).

I. Carpatii Orientali se deosebesc de celelalte ramuri prin existenta celor trei siruri de masive corespunzatoare celor trei fasii geologice, total diferite ca varsta, evolutie si infatisare si a culoarelor depresionare dispuse intre muntii vulcanici si muntii vechi, din axa cristalino-mezozoica. Toate aceste siruri paralele se termina in regiunea Brasovului. In cadrul acestei regiuni geomorfologice s-au separat doua mari diviziuni si anume:

I A. Carpatii Maramuresului si Bucovinei cuprind toate masivele si depresiunile pana la Culoarul Bargau - Depresiunea Dornelor - Depresiunea Moldovei (Campulung Moldovenesc - Gura Humorului): si anume 1. Muntii vulcanici Oas-Gutai

2. Muntii Lapus-Tibles

3. Muntii Maramuresului

4. Muntii Rodna si Suhard

5. Depresiunea Maramuresului

6. Obcinele Bucovinei

7. Muntii Bargau si Depresiunea Dornelor

B. Carpatii Moldo - Transilvani, prelungiti pana in depresiunea Brasovului si Valea Oituzului, la care se observa foarte clar cele trei siruri de masive diferite ca alcatuire geologica si evolutie - muntii vulcanici, muntii cristalino - mezozoice si muntii de flis - care au si o fragmentare si grupare pe bazine hidrografice:

1. Muntii vulcanici Caliman-Harghita;

2. Muntii Bistritei

3. Muntii Curmaturii

4. Muntii Trotusului

5. Muntii Oltului mijlociu

6. Depresiunile Girgeu-Ciuc

7. Depresiunea Brasovului.

II Carpatii de la Curbura, alcatuiti in cea mai mare parte din flis, se extind in vest pana la Culoarul Rucar-Bran. Ei se divid in urmatoarele grupe (masive) :

1. Muntii Vrancei

2. Muntii Buzaului

3. Muntii Teleajenului

4. Muntii Timisului

5. Muntii Bucegi - Leaota

III. Carpatii Meridionali cuprind blocurile cristaline si depresiunile tectonice de la culoarul Bran-Rucar pana la culoarul culoarul Timis- Cerna si reprezinta partea cea mai masiva din intreg lantul Carpatic. Ei se divid in grupe foarte bine individualizate si anume:

1. Muntii Fagaras - Iezer, inclusiv Depresiunea Lovistei

2. Muntii Parang - Cindrel;

3. M-tii retezat-Godeanu cu Depresiunea Petrosani

3. Depresiunea Hateg - Orastie.

IV. Muntii Banatului care cuprind masivele , accentuat fragmentate si cu altitudini sub 1500 m, cu numeroase culoare depresionare, fapt ce face foarte dificila delimitarea unor grupe individuale ca in celelalte ramuri carpatice. In aceasta regiune geomorfologica se includ:

1. Muntii Semenic - Almaj, inclusiv depresiunea Almajului

2. Muntii Carasului (cu muntii Locvei, Muntii Aninei, Culoarul Ezeris - Lupac si Muntii Dognecei)

3. Muntii Poiana Ruscai

4. Culoarul Timis-Cerna cu prelungirea estica din lungul Bistrei.

V. Muntii Apuseni, adevarat mozaic geologic si geomorfologic, in care apar blocuri cristaline cu sau fara cuverturi sedimentare mezozoice, formatiuni eruptive vechi si noi, formatiuni de flis, care se divid in trei grupe de munti foarte clar diferentiate morfologic:

1. Muntii Bihor-Vladeasa

2. Muntii Crisurilor

3. Muntii Muresului, care cuprind muntii Trascaului si Zarandului.

VI. Depresiunea Transilvaniei, ce reprezinta o arie scufundata, umpluta cu depozite tertiare si transformata ulterior, prin evolutia postpanoniana, intr-un relief prin excelenta deluros, o asociere de podisuri, dealuri si depresiuni, In cadrul acestei regiuni se individualizeaza:

1. Podisul Somesan

2. Campia Transilvaniei

3. Podisul Tarnavelor

4. Subcarpatii Transilvaniei

5 Culoarul depresionar Mures.

Unitatile pericarpatice includ toate dealurile, podisurile piemontane si campiile din jurul Carpatilor, adica unitatile de relief generate in trepte succesive, de evolutia din tertiar a lantului Carpatic.

Toate aceste unitati reprezinta in mare masura piemonturi diferite ca varsta si stadii de evolutie (constituite pe fundament carpatic scufundat si pe marginile platformelor din fata Carpatilor) transformate prin evolutia ulterioara in podisuri fragmentate si dealuri (Fig. 94).

VII. Dealurile Crisanei care cuprind:

1. Dealurile Silvano-Somesene

2. Dealurile Crisului Repede

3. Dealurile Beiusului

4. Dealurile Zarandului, cu depresiunile corespunzatoare din interiorul lor .

VIII. Dealurile Banatului formate din :

1. Dealurile Begheiului

2. Dealurile Poganisului si Carasului

IX. Podisul Mehedinti, unitate cristalina cu cuvertura mezozoica.

X. Subcarpatii intre vaile Motrului si Moldovei care se diferentiaza ca si Carpatii pe care il insotesc, in:

A. Subcarpatii Getici divizati in :

1. Subcarpatii Olteniei

2. Muscelele Argesului.

B. Subcarpatii Curburii, foarte fragmentati si cu mare diversitate a formelor de relief, care se separa in:

1. Subcarpatii Prahovei

2. Subcarpatii Buzaului

3. Subcarpatii Vrancei.

C. Subcarpatii Moldovei, impartiti in:

1. Subcarpatii Tazlaului

2. Subcarpatii Neamtului.

XI. Piemontul Getic reprezinta cea mai importanta constructie piemontana, cu varsta villafranchiana, formata la exteriorul Carpatilor, inaltata si fragmentata in culmi deluroase prelungi. Aceasta regiune geomorfologica se subdivide in :

1. Piemontul Motrului

2. Piemontul Balacitei

3. Gruiurile Jiului

4. Piemontul Oltetului

5. Piemontul Cotmenei

6. Gruiurile Argesului

7. Piemontul Candesti.

XII. Podisul Moldovei, dezvoltat pe formatiuni sedimentare sarmatiene si pliocene, , se diferentiaza in trei subunitati principale:

A. Podisul Sucevei

B. Campia Moldovei

C. Podisul Barladului, impartit la randul sau in:

1. Podisul Central Moldovenesc

2. Colinele Tutovei

3. Colinele Falciului

4. Podisul Covurlui

XIII. Podisul Dobrogei este divizat in cele trei parti caracteristice:

1. Podisul Dobrogei de Nord

2. Podisul Dobrogei Centrale sau Podisul Casimcei

3. Podisul Dobrogei de Sud

XIV. Campia Banato-Crisana subdivizata pe bazine hidrografice, astfel:

1. Campia Somesului

2. Campia Crisurilor

3. Campia Muresului

4. Campia Timisului

5. Campia Barzavei

XV. Campia Romana alcatuita in totalitate din formatiuni sedimentare cuaternare, se diferentiaza in raport cu geneza, evolutia si varsta in urmatoarele unitati

A. Campia de terase a Olteniei

B. Campia Munteniei de Vest ( numita si Campia Centrala sau a Teleormanului), o campie fluvio-lacustra, in mare masura piemontana, care la randul ei se subdivide in:

1. Campia Boianului

2. Campia Gavanu-Burdea

3. Campia Burnazul

4. Campia Pitestiului

C. Campia Munteniei de Est, cu trei unitati sub forma unor fasii orientate in lungul Subcarpatilor si Dunarii:

1. Campia subcolinara piemontana si de glaciesuri

2. Campia de divagare

3. Campia tabulara (impartita transversal de reteaua hidrografica)

4. Campia Covurluiului.

XVI. Lunca, Baltile si Delta Dunarii reprezinta unitatile cele mai tinere ale reliefului Romaniei, in cea mai mare parte opera (din holocen) a Dunarii

XVII.Campia lacustra a complexului Razim

XVIII. Platforma continentala a Marii Negre ca unitate submersa.