Relieful de campie

Relieful de campie

Ca forme de relief, campiile sunt regiuni ale scoartei terestre cu altitudini absolute si relative mici, cu energie de relief redusa si cu aspect de suprafete plane, intinse.

Sub raport genetic, campiile pot fi:

A - campii aluvionare (acumulative);

B - campii structurale;

C - campii sculpturale.

Regiunile de orogen (geosinclinal) se caracterizeaza prin prezenta campiilor de eroziune si acumulare (foarte rar a celor structurale) limitate ca extensiune, iar regiunile de platforma prin dominanta celor acumulative, apoi erozive si structurale.

Principalele tipuri de campii ce apar in regiunile de platforma si geosinclinal se deosebesc prin geneza, forma, dimensiuni si altitudinea la care sunt situate.

Diversitatea tipurilor de campii depinde de directia si amplitudinea miscarilor oscilatorii, de localizarea lor in cadrul diferitelor structuri geologice. Caracterul tabular al acestor tipuri de campii constituie trasatura lor comuna si reflecta corelatia dintre miscarile oscilatorii ale scoartei si procesele de denudatie si acumulare. Energia proceselor de denudatie si acumulative este direct proportionala cu intensitatea miscarilor oscilatorii. Din interactiunea miscarilor oscilatorii si a proceselor de denudatie, rezulta cauzele ce duc la formarea suprafetelor de eroziune.

A. Campiile aluvionare sau acumulative sunt acele portiuni ale scoartei terestre care, datorita unor miscari tectonice negative, au determinat scufundarea acestor portiuni si apoi sedimentarea lor cu material erodat din regiunile mai inalte, transportat si depus de catre ape.

Aceste campii pot fi clasificate in mai multe tipuri si anume: litorale sau marine si continentale. Cele litorale pot fi tectonice si eustatice, iar cele continentale - acumulative simple si acumulative de origine tectonica. Cele acumulative simple pot fi - lacustre si aluvilae, iar cele aluviale la randul lor pot fi: de revarsare si de colmatare, iar cele de colmatare pot fi : intramontane, piemontane, terminale, subsidente si fluvio-glaciare.

Campiile litorale tectonice, se caracterizeaza prin suprafete ce coboara in panta domoala catre mare si sunt alcatuite din depozite ce sunt din ce in ce mai noi pe masura apropierii de tarm. Ele au luat nastere prin exondarea platformei continentale sub influenta miscarilor epirogenice. Ele sunt deci de natura tectonica.

Campiile litorale eustatice, iau nastere prin miscari eustatice de coborare a nivelului apelor marine, ca rezultat al unor miscari epirogenice negative ale platformei oceanice sau a glaciatiunilor care au dus la scaderea nivelului oceanului planetar cu 50 pana la 100 m fata de cel actual.

Aceste campii eustatice apar la periferia campiilor litorale de origine tectonica si numai in regiunile unde panta fundului submarin este redusa. Marile campii litorale ale globului sunt de natura tectonica. Exemple de campii litorale tectonice sunt Campia din nordul Europei ce incepe de la Calais si se continua in Belgia, Olanda, Danemarca, Germania, Polonia si tarile baltice (Estonia, Letonia, Lituania).

Campiile continentale sunt de origine tectonica si au rezulta din depunerea unor sedimente in regiunile scufundate, datorita miscarilor tectonice negative.

Ele pot fi: campii acumulative simple care la randul lor pot fi: campii lacustre, rezultate prin acoperire cu depozite aluviale fluviatile si campii acumulative de origine tectonica. Toate depresiunile de baraj vulcanic din tara noastra (Giurgeu, Ciuc) ca si depresiunile intracarpatice sunt foste bazine lacustre transformate prin colmatare in campii intramontane. Campiile aluvionare iau nastere prin depuneri de aluviuni de-a lungul cursului de apa, dar mai ales spre gura de varsare unde acopera suprafete intinse. Aceste campii se suprapun adesea peste deltele existente si patrund adanc in mare prin depunerea aluviunilor fluviatile.

Campiile aluviale (fluviatile) pot fi de revarsare si de colmatare.

Campiile fluviatile de revarsare rezulta din asociarea formelor de acumulare elementare (ostroave, conuri de dejectie, prispe de pornituri, depozite de confluenta etc) prin suprapunerea lor in cadrul vailor fluviatile. Meandrarea si despletirea raurilor, rectificarea meandrelor, variatiile debitului lichid, fac ca formele acumulative sa se uneasca prin depunerea materialului aluvionar si ca urmare, intreaga suprafata sa capete aspectul unei campii. In cazul in care acumularea se reduce la aluvionarea fundului de vale si la depozitele provenite in urma inun7datiilor se va forma o cuvertura subtire (1-2 m) de depozite aluviale care acopera o suprafata de eroziune sau structurala. Aceste campii apar de-a lungul vailor fluviatile mari din regiunea montana si deluroasa si sunt formate din prundisuri.

Campiile de colmatare, apar tot ca rezultat al suprapunerii unor forme elementare de acumulare (conuri de dejectie, ostroave, grinduri) dar cu grosimi mai mari de zeci sau sute de metri.

In raport cu locul in care iau nastere acestea pot fi: montane (intermontane), piemontane, terminale, de subsidenta si fluvioglaciare.

1. Campiile intramontane, se formeaza prin aluvionarea depresiunilor intramontane sau de baraj vulcanic. Depozitele lacustre colmatate sunt foarte groase si ele au continuat sa se acumuleze si dupa disparitia lacurilor, mai ales la periferia bazinului unde s-au format conuri de dejectie ingemanate cat si spre interior, unde s-au acumulat depozite mai fine. Datorita acestui mod de acumulare, campiile intramontane prezinta o forma convexa.

2. Campiile piemontane iau nastere ca rezultat al acumularii depozitelor fluviale (torentiale), la zona de contac dintre doua unitati morfologice deosebite ca altitudine si panta (munte-deal, deal-campie sau intre munti, dealuri si depresiuni intramontane si piemontane). Ele sunt alcatuite din numeroase conuri de dejectie suprapuse de grosimi foarte mari (sute de metri) si sunt inclinate, comparativ cu cele intramontane si fragmentate de vai radiale. Un exemplu tipic de campie piemontana il reprezinta Piemontul Getic, modificat insa mult prin eroziunea apelor curgatoare.

3. Campiile de nivel de baza (terminale) sunt formate din delte juxtapuse care patrund de-a lungul vailor continentale. Aici se include campia incadrata de actuala vale a Dunarii pana in amonte de Giurgiu. Ea a luat nastere dupa cum arata V. Mihailescu, prin colmatarea unui fost golf marin ce avansa adanc in intinsul Campiei Romane. In general, intreaga campie a Dunarii inferioare si mijlocii este o campie de colmatare in cadrul unei depresiuni tectonice transgresata de apele marii. Tot campii termale sunt si Campia Amazonului si a fluviului Mississippi.

4. Campiile de subsidenta, sunt campii acumulative cu depozite tasate si ondulate in timpul depunerii aluviunilor in depresiunile intramontane, in zonele piemontane sau a campiilor de nivel de baza. Grosimea depozitelor poate atinge sute sau mii de metri.

In tara noastra este considerata campie de subsidenta, campia dintre Siret si Arges din zona vailor fara terase, formata aproape exclusiv din lunci pe care G. Vilsan a numit-o campie de divagare intrucat aici raurile isi schimba frecvent cursul.

5. Campiile fluvio-glaciare, denumite si sandre se formeaza la periferia morenelor terminale unde apar mari suprafete nisipoase usor inclinate, asa cum e cazul Campiei Germano-Poloneze, acoperita cu dune de nisip.

Campiile acumulative de origine tectonica se formeaza prin depunerea de aluviuni in zonele depresionare rezultate prin miscari tectonice negative.

B. Campiile structurale, au ca suport o placa din roci dure de pe care eroziunea a inlaturat depozitele friabile si ele se pot forma atat in regiunile cu structura monoclina cat si in regiunile cutate, pe flancurile anticlinalelor si a sinclinalelor.

C. Campiile sculpturale (de eroziune) sau tectono-erozive, sunt acele campii rezultate prin procese de eroziune (sculptogeneza). In raport cu agentul extern ce determina eroziunea, acestea pot fi marine, in cazul in care fostele platforme submarine exodante sunt supuse eroziunii; glaciare, formate in zonele de actiune a ghetarilor, constituind campii de eroziune lacustro-morenice si fluviatile nivelate prin eroziunea apelor curgatoare. Din aceasta ultima categorie fac parte platformele de eroziune din Carpati - Gorivnita, Raul Ses si Borascu.

Campiile se caracterizeaza printr-o suprafata morfologica ce nu coincide cu structura geologica, iar la cele structurale, suprafata morfologica corespunde planului de stratificatie.

Suprafetele peneplenizate (nivelate prin eroziune) se deosebesc de campiile acumulative prin energia lor de relief redusa si forma usor valurata, ca urmare a faptului ca in timpul modelarii, nu a mai avut loc miscari tectonice. Spre deosebire de campiile acumulative, ocupate cu depozite recente orizontale sau suborizontale, peneplenele reteaza orizonturi diferite, cutate, inclinate sau orizontale, relieful lor prezentand un aspect mai ondulat.

Prin urmare, prin miscari orogenice rezulta relief montan sub forma de catene orogenice, prin miscari epirogenice pozitive rezulta campii litorale, platouri, domuri, munti bloc, iar prin miscari negative - campii continentale.

Dintre formele de rel;ief de ordin inferior specifice reliefului continentale sunt: depresiunile, vaile, versantii si interfluviile.

Depresiunile sunt forme negative de relief care apar ca rezultat al miscarilor tectonice, al proceselor vulcanice sau a celor de eroziune. Depresiunile tectonice au luat nastere prin scufundarea unor compartimente intregi ale scoartei terestre in lungul unor linii de falie. O asemenea depresiune o constituie Depresiunea Transilvaniei scufundata la sfarsitul cretacicului. Ele au functionat ca golfuri marine sau lacuri in care a avut loc o sedimentare intensa.

Dupa retragerea apelor relieful acestor depresiuni imbraca aspecte de podisuri sau de dealuri, in functie de stadiul de evolutie.

Depresiunile de eroziune sunt rezultatul actiunii agentilor externi (rauri, ghetari, vant) au dimensiuni mai mici, iar modelarea lor depinde de diferenta de facies petrografic.

Depresiunile de baraj vulcanic reprezinta spatiul inchis dintre un lant muntos de incretire si un lant de munti vulcanici (ex. Depresiunile Giurgeului si Ciucului).

Vaile sunt forme de relief negative, rezultate in urma actiunii de eroziune a unui singur factor extern sau a mai multor factori. De aceea se deosebesc vai fluviatile, vai glaciare sau vai fluvio-glaciare.

Versantii sunt forme elementare de relief cu suprafete inclinate care fac racordul intre interfluvii si vai.

Versantii rezulta atat in urma miscarilor de ridicare a unor portiuni ale scoartei terestre (versantii laturilor muntoase) in urma proceselor vulcanice sau a cutremurelor, dar mai ales in urma adancirii retelei hidrografice in scoarta, proces care duce la formarea vailor fluviatile.

Interfluviile reprezinta spatiile situate intre vai, avand caracter de forme de relief pozitive. Cu cat reteaua hidrografica este mai densa si mai adanca cu atat interfluviile sunt mai dese si mai inalte. Evolutia lor depinde de eroziunea verticala si laterala si a proceselor de pe versanti.