Relieful modelat pe granite

Relieful modelat pe granite

Fiind o roca dura, compacta, impermeabila, fisurata si eterogena sub raport mineralogic, granitul da nastere la forme de relief masive greoaie, mamelonate, foarte evoluate care in majoritatea cazurilor au ajuns intr-un stadiu avansat de evolutie.

In faza initiaala de evolutie, relieful granitic prezinta forme semete, pante accentuate si diaclaze de natura tectonica.

Reteaua hidrografica din regiunile granitice este foarte densa, cu izvoare mici si multe, cu numeroase paraie si cu rauri nu prea mari. Apele sunt limpezi datorita absentei aluviunilor. Malurile vailor au pante uniforme si convexe iar tavlegul corespunde cu linia de intersectare a versantilor. Fundul vailor largi din domeniul granitic este plat si prezinta frecvente mlastini.

Prin dezagregare, granitele se desfac in blocuri rotunjite sau usor colturoase, cu dimensiuni diferite care formeaza aglomerari dispuse pe interfluvii sau pe versantii vailor, pe sub aceste blocuri isi dirijeaza apele torentii. Faramitarea lor duce la formarea unui grohotis colturos denumit arena granitica.

Dezagregarea granitelor are loc sub actiunea a doi factori: caldura si umiditate.

In conditiile climatului temperat, relieful granitic prezinta forme domoale, mamelonare si uniforme ca dimensiuni.

In cazul podisurilor joase, relieful de peneplena persista si se caracterizeaza printr-o morfologie confuza, evidentiata perin interfluvii convexe si retea hidrografica foarte ramificata datorita impermeabilitatii rocilor, cu vai obturate de material arenic.

In conditii de climat rece si umed, fragmentarea masivelor granitice duce la formarea crestelor fierestruite cu piramide triunghiulare, ca de exemplu in M-tii. Retezat, Godeanu, Parang, Mont Blanc. Grohotisurile formate sunt evacuate lent de ghetari sau aluneca usor, formand taluze cu panta accentuata sau torenti de pietre.

Indiferent de zonalitatea climatica, relieful granitic se caracterizeaza in general prin existenta formelor greoaie cu versanti convecsi si vai obturate de arene granitice, iar modelarea se sfarsteste prin peneplenizarea regiunilor (M­tii. Macinului).

Dioritele, al caror feldspat este cu preponderenta calcic si care contin amfiboli si cuart in proportie redusa (sub 10 %), favorizeaza aparitia unui relief haotic, adesea cu forme domoale si baze inecate de material detritic si cu forme de mare altitudine. Acest tip de relief apare in M-tii Macinului unde s-a dezvoltat pe magmatitele paleozoice de la Iacob Deal, Piatra Rosie, Pricopan, Greci, Gilma Mare, Gilmele Insirate, Dealul Coslugea.

Relieful granitic de mare altitudine este bine reprezentat in Carpatii Meridionali. Aici rocile granitice trec progresiv intr-un gnais ocular cu cristale mari de feldspat, ca de exemplu in M-tii Fagaras si Retezat. Descompunerea rapida a granitelor si gnaiselor granitice a generat importante arene care fosilizeaza poalele versantilor si versantii in general.

Modul deosebit de diclazare a conditionat aparitia unor planuri verticale a caror regularitate este atat de mare incat rocile lasa impresia ca sunt sistoase (mai ales in Parang) si prabusirea unor mase enorme de roci si aparitia varfurilor semete. Diaclazele tind sa accentueze contrastul hipsometric al reliefului, iar regiunile cu altitudine redusa favorizeaza descompunerea chimica profunda si dezvoltarea arenelor extinse pe mari suprafete, care estompeaza denivelarile. In zonele cu energie de relief mare si pante accentuate, diaclazele determina si accelereaza dezagregarea mecanica care favorizeaza aparitia formelor semete, a crestelor ascutite, marilor de blocuri si a grohotisurilor haotice.

Granitul gnaisic din Retezat, foarte rezistent la eroziune, este puternic afectat de dezagregare prin inghet si dezghet, fapt pentru care crestele si versantii au baza acoperita cu blocuri enorme, iar adancimea diferitelor excavatii a fost inlesnita de dezagregarea arenica intensa.

Relief granitic de mare masivitate si altitudine apare in axa zonei centrale a Muntilor Apuseni (Bihor, Gilau si vestul Trascaului).