Relieful modelat pe roci argiloase si marnoase

Relieful modelat pe roci argiloase si marnoase

Rocile argiloase si marnoase ca roci pelitice se diferentiaza prin compozitia lor chimica, prin gradul de impermeabilitate, prin coerenta si plasticitate. Sub raportul compozitiei chimice, rocile argiloase si marnoase sunt in general omogene fiind alcatuite din minerale argiloase. Uneori apar si intercalatii de nisip, pietrisuri grezoase sau calcaroase. Ele sunt deci roci mult mai rezistente la descompunerea chimica, sunt putin solubile. Sunt roci sistoase, impermeabile de regula, coerente si plastice. In regiunile climatului temperat ele determina aparitia ravenelor cu solifluxuri. In stadiul avansat de maturitate relieful se caracterizeaza prin prezenta unor culmi domoale, printr-o retea hidrografica densa, cu numeroase izvoare, prin vai cu profil transversal foarte larg si culmi putin evidente.

Relieful modelat pe roci argiloase si marnoase are aspectul de campie joasa cu mlastini, vai numeroase si largi, versanti cu panta redusa, interfluviile cu forma convexa, dand reliefului in ansamblu un aspect usor ondulat.

Relieful format pe roci argiloase si marnoase prezinta frecvente pornituri de teren (rostogoliri, surpari, tasari, solifluxiuni, scurgeri de glod, alunecari, etc).

Argilele si marnele in stare uscata au insusiri de roci coezive iar in stare umeda devin mobile datorita gonflarii plastice. Fiind roci poroase si impermeabile favorizeaza alunecarile de teren si scurgerile de noroi. Alunecarile de teren sunt procese de deplasare naturala a maselor de teren pe versanti prin tarare sau patinare sub influenta umectarii intense a rocilor si materialelor de panta si datorita gravitatiei.

Microrelieful alunecarilor este determinat de pozitia materialului deplasat si prezinta trepte de alunecare, crapaturi, depresiuni etc. Treptele apar mai frecvent in partea superioara a masei de alunecare si sunt separate prin crapaturi. Crestele si depresiunile determina o succesiune de ridicaturi, santuri si adancituri. Cand ridicaturile au forma unor clai ele poarta numele de gruieti in Campia transilvaniei si tiglai in Moldova. Depresiunile de forma unor santuri largi au marimi variabile si se transforma in lacuri efemere sau mlastini. Alunecarile pot fi lente, repezi sau bruste.

In raport cu adancimea terenului, alunecarile au fost grupate astfel: alunecari superficiale (in brazde) cu adancime sub 1 m, alunecari lenticulare cu adancimea intre 1 si 3 m, care antreneaza atat solul cat si roca subiacenta, alunecari sub forma de movile (monticoli, gruieti, tiglai etc.) care afecteaza terenurile pe adancimi de 5-20 m chiar pana la 50 m; alunecari cu aspect de pseudoterase (trepte etajate) care sunt in majoritatea cazurilor la mare adancime si care au loc pe versanti cu pante peste 20^o, alunecari curgatoare care fac tranzitia spre curgerile de noroi; alunecari-surpari, caracteristice regiunilor cu alternante de marne sau argile si roci dure, grasii sau chiar necimentate - nisipuri.

In majoritatea cazurilor pe acelasi versant apar alunecari de tipuri diferite care dau nastere unor complexe de alunecare. In general apar doua tipuri de complexe de alunecare.

Relieful cu alunecari este dominat de forme haotice cu ridicaturi variabile separate de depresiuni cu adancimi diferite, creste izolate de teren stabil inconjurate de valuri de pamant.

Relieful rocilor marnoase, este oarecum asemanator celui format pe argile mai ales atunci cand continutul de CaCO₃ este destul de redus. Daca proportia de Ca CO₃, in marne este mai ridicata, relieful format prezinta unele particularitati in sensul ca datorita eroziunii apar lapiezuri adanci asemanatoare unor ravene. Uneori apare un relief de carst marnos ca cel de pe depozitele marnei grezoase din depresiunea Vrancei.

Pe sisturile argiloase sau marnoase din zona flisului carpatic au loc aceleasi procese de alunecare, solifluxiune, curgeri de noroi, etc, care domina alte procese de panta, dar relieful apare mai putin tipic datorita intercalatiilor de strate mai putin dure (gresii sau calcare), modelarea fiind mai lenta reteaua hidrografica mai densa si mai ramificata. Relieful se aseamana intrucatva cu cel format pe sisturile cloritoase, roci metamorfice cu continut argilos.