Relieful periglaciar

Relieful periglaciar

Releiful periglaciar se refea la relieful format in pleistocen, la periferia calotelor de gheata, unde solul eera un regim permanent de inghet (permafrost), ca urmare a unui climat continental rece, cu temperaturi medii anuale in jur de 0^o C.

In domeniul extracarpatic, vanturile puternice au favorizat acumularea depozitelor de loess din Dobrogea, sudul Moldovei si din partea de est a Campiei Romane precum si formarea dunelor de nisip din estul si vestul Campiei Romane.

In domeniul carpatic, versantii abrupti, neacoperiti de zapada au fost puternic afectati de procese de gelviatie care au dus la formarea unei coverturi intinse de grohotisuri (Fig.82). Ca rezultat al acestor procese crionivale s-au format cele mai multe depozite eluviale de pe suprafetele de nivelare Borascu.

Fig. 82. Microrelief periglaciar de congelifluctie: a-terase de solifluctie; b-mari de pietre;

c-torenti de pietre

La altitudini mai mici, versantii au fost modelati prin procese de solifluxiune, determinate de alternanta inghetului si dezghetului, ceea ce a favorizat nasterea unui microrelief valurit sau terasat. Solifluxiunea a avut astfel un rol determinant in modelarea reliefului (Fig.83).

Fig. 83. Fazele formarii circurilor nivale

Depresiunile intramontane (Maramures, Giurgeu, Ciuc, Brasov, Hateg si altele) au avut un regim morfogenetic aparte. Aici, inversiunile termice au favorizat un permafrost continuu, dovedit de prezenta penelor de fisuratie si a structurilor poligonale in depozitele superficiale.