Relieful regiunilor de contact ale bazinelor sedimentare

Relieful regiunilor de contact ale bazinelor sedimentare

Relieful regiunilor de contact, a carui evolutie este strans legata de structurile discordante, se caracterizeaza prin aspecte variate, conditionate de tipul de structura a masivelor periferice, natura rocilor si intensitatea eroziunii.

Contactul dintre masivele alpine si campiile piemontane este foarte diferit, deoarece denivelarile tectonice sunt mult mai accentuate si deci denudarea si acumularile de depozite mai intense.

a) Contactul vechilor masive montane cu bazinele sedimentare

Structura masivelor vechi imbraca, in zona de contact cu sedimentarul aspecte variate.

In unele cazuri masivele vechi se continua lent asemenea unui glacis, usor inclinat, sub cuvertura de depozite. Alteori, vechiul soclu, cat si patura sedimentara care-l acopera pot avea o panta considerabila, incat versantul depresiunii periferice va fi accentuat si ca urmare latimea depresiunii este mica. Evolutia reliefului de contact este complicata si de inaltarea masivului in urma miscarilor epirogenice, care determina aparitia unor flexuri sau chiar falii in zona de contact cu sedimentarul.

La contactul masivelor vechi cu depozite sedimentare neomogene, alcatuite din alternante de strate friabile si dure se dezvolta un relief caracterizat prin aparitia celor trei elemente clasice: cuesta, depresiunea periferica, larg desfasurata si peneplena exhumata (Fig.64).

Fig. 64. Relief dezvoltat pe o structura discordanta

Forma si marimea cuestelor, depresiunile periferice si peneplenelor exhumate depind de natura masivului montan si bazinele sedimentare cu care vin in contact. Atunci cand reteaua hidrografica se adanceste in masivul vechi, rezulta depresiuni periferice cu simetrie mai accentuata, dar mai inguste. La contactul masivelor muntoase cu compartimente faliate rezulta depresiuni alungite de forma unui uluc.

Pe teritoriul tarii noastre se intalnesc numeroase depreseiuni periferice, de contact cum sunt: Depresiunea Fagaras, situata la poalele muntilor Fagaras si Persani este amplasata intr-un sinclinal larg, Depresiunea Marginimii care s-a dezvoltat intr-un sinclinal paralel cu periferia muntilor Cindrel, culoarul Alba-Iulia-Turda, corespunde unei depresiuni de contact strabatuta de Mures. Depresiunea periferica a Casimcei, sculptata la contactul dintre vechiul masiv assyntic si mantaua lui de calcare jurasice.

b) Contactul catenelor alpine cu campiile piemontane

Datorita energiei de relief mare ce caracterizeaza catenele alpine, erodarea este intensa si la baza catenelor se formeaza depozite masive de material detritic. Aceste depozite sunt acumulate in brate de mare sau lagune situate la marginea lanturilor muntoase, dar depunerea se poate face si in conditii continentale, dupa disparitia apei de la periferia masivelor montane. Depozitele sunt monotone alcatuite din molasa subalpina constituita din conglomerate, gresii, pietrisuri. Lipsa de alternanta a stratelor dure si a celor friabile impiedica, cu unele exceptii, degajarea cuestelor atat de frecvente in zonele cu sedimentare mai linistita. Dupa erodare, eroziunea a dus la separarea unor culmi cu aspect convex, care domina campia.

Acumularea intensa a sedimentelor duce la constituirea unor forme de relief caracteristice acestor zone de contact, denumite piemonturi, ce vor fi prezentate la subcapitolul 2.6.2.