Relieful structurilor dizarmonice si discordante

Relieful structurilor dizarmonice si discordante

In bazinele sedimentare, dispunerea stratelor se modifica in urma cutarii. In unele cazuri, cutarea poate afecta un pachet de strate mai profunde fara sa cuprinda si pe cele de la suprafata, rezultand astfel o dizarmonie structurala. Aceasta situatie este posibila atunci cand dupa depunerea orizontului mai vechi a urmat o faza de orogeneza si una de gliptogeneza, care a format o suprafata de eroziune. In final, ca urmare a unei transgresiuni marine, se produce fosilizarea suprafetei de eroziune prin acoperire cu depozite mai noi.

Intr-o astfel de structura discordanta paralelea, vaile care se adancesc incepand din stratele mai recente si trecand apoi in cele dure de dedesupt au carcter epigenetic. Cand intregul pachet de strate de deasupra liniei de discordanta este inlaturat complet, atunci portiunea descoperita poarta denumirea de suprafata structurala fosila exhumata (fig. 53).

Fig.53. Formarea vailor epigenetice (ve) si a suprafetei structurale fosile exhumate (Psf) intr-o structura discordanta.

In urma unor miscari de ridicare si deformare a pachetelor de strate mai profunde, stratele necutate de la suprafata fac un unghi cu formatiunea inferioara, individualizandu-se astfel structura discordanta unghiulara.

Intr-o astfel de structura eroziunea actioneaza asemanator ca in structurile monoclinale rezultand ca forme de relief specifice: depresiuni periferice, cueste de bordura si peneplene exhumate (fig.54).

Fig.54. Evolutia reliefului dezvoltat pe o structura discordanta (dupa J. Chardonnet, 1955):

1,2,3,4, - faze in evolutia structurii discordante; C - cuesta; DP - depresiune periferica;

PE -    peniplena exhumata; PR - peniplena recenta.

Depresiunile periferice fac trecerea intre vechiul masiv si platourile modelate pe depozite sedimentare noi, necutate.

Aceste depresiuni au caracter asimetric, evidentiat printr-un versant abrupt corespunzator cuestei taiate in bordura orizontului rezistent si unul domol, reprezentat printr-o peneplena exhumata.

Cuesta de bordura, constituie o forma anexa a depresiunii periferice, asemanatoare cu cea dezvoltata pe structura monoclinala, cu acelasi profil si aceeasi evolutie.

Peneplena exhumata, care alcatuieste celalalt versant al depresiunii periferice cu aspect de glacis, are o pamta care depinde de amploarea miscarilor de deformare.

La noi in tara, relieful dezvoltat pe structura discordanta se intalneste frecvent in flisul paleogen din Carpatii Orientali.