Relieful structurilor monoclinale (concordante inclinate)

Relieful structurilor monoclinale (concordante inclinate)

Structura monoclinala poate avea un caracter primar cand a rezultat din acumularea sedimentelor pe masura retragerii apelor marine sau ridicarea tarmului, fie caracter dislocat cand a luat nastere in urma miscarilor tectonice.

Factorii structurali, conditiile litologice si modul de desfasurare a eroziunii favorizeaza modelarea unor tipuri variate de relief monoclinal.

Caracterul principal al formelor de relief dezvoltate pe structura monoclinala este asimetrica, specifica vailor, depresiunilor subsecvente si chiar interfluviilor.

Relieful structurilor monoclinale apare sub forma unor dealuri cu aspect de valuri, diferentiate in raport cu gradul de inclinare si cu rezistenta rocilor. In aceste forme de relief reteaua hidrografica formeaza cueste si un sistem de vai structurale, caracteristice (Fig. 51).

Fig.51. Raportul dintre reteaua de vai si structura monoclinala (dupa Tr. Naum, M. Grigor, 1970): F - front de cuesta; R - revers de cuesta; D.S. - depresiune subsecventa; P - palnie de strapungere consecventa; C₁ - vale consecventa care sectioneaza frontul cuestei si patrunde in depresiunea subsecventa; C₂ - vale consecventa cu izvoarele situate pe reversul cuestei; O - vale obsecventa; M - martor de eroziune.

a) Cuestele reprezinta versantii mai abrupti dispusi contrar inclinarii stratelor si sunt constituite din doua elemente: frontul si reversul (Fig.51).

Frontul (abruptul), adesea cu profil concav, este orientat in sens invers fata de inclinarea stratelor si poate prezenta la partea superioara o cornisa, iar la contactul cu roca friabila subiacenta izvoare. Sub actiunea eroziva a apei are loc retragerea progresiva, prin subminare a frontului.

Reversul (podul cuestei), apare ca o suprafata eroziva structurala uniforma cu panta domoala, conforma inclinari stratelor.

Dezvoltarea cuestelor presupune existenta orizonturilor dure si friabile, structura monoclinala in ansamblu si eroziune diferentiala.

b) Vaile structurale sunt: vaile subsecvente, obsecvente, consecvente, resecvente si insecvente.

Vaile subsecvente, sunt dispuse perpendicular pe directia de inclinare a stratelor si se caracterizeaza printr-o pronuntata asimetrie a versantilor.

Cand valea subsecventa este larga, ea capata aspectul unei depresiuni subsecvente, care atunci cand se dezvolta la contactul dintre rocile sedimentare si cele metamorfice sau magmatice si are dimensiuni mari, se numeste depresiune de contact.

Vaile consecvente sunt orientate in sensul inclinarii stratelor si pot fi vai care sectioneaza frontul si strabat depresiunea subsecventa si vai cu izvoarele situate pe reversul cuestei. Vaile consecvente caracetrizate prin simetria versantilor, se evidentiaza prin profile transversale variate, in functie de alternanta stratelor cu duritate diferita.

Vaile obsecvente, sunt vai scurte si torentiale care isi au izvoarele in frontul sau in creasta cuestei.

In geomorfologie se mai utilizeaza termenul de vai resecvente asemanatoare celor consecvente si vai insecvente care nu manifesta nici o adaptare sistematica fata de structura.

Cuestele pot fi simple sau duble, apropiate sau distantate, in linie dreapta sau complexe (Fig. 52).

In tara noastra, relieful monoclinal este foarte raspandit. Podisul Moldovei, caracterizat prin orientarea monoclinala a stratelor dispuse pe directia NV-SE, este brazdat de un relief de cueste sculptat cu precadere in stratele sarmantiene. Intercalarea in complexul de marne, argile si nisipuri a gresiilor si calcarelor oolitice a constituit premisa Iasilor, Repedea, Dealurile Ibanestilor, Racovei, Lohanului etc.)

Morfologia bazinului superior al Barladului se caracterizeaza prin predominarea platformelor structurale, a cuestelor tectonice normale si a vailor subsecvente conditionate de alternanta rocilor cimentate cu cele friabile. Intreaga regiune este dominata de cueste, care au o larga dezvoltare si orientari variate.

Podisul Transilvaniei, privit in totalitatea sa, apare ca o desfasurare de cueste cu dimensiuni deosebite.

Podisul Somesan se caracterizeaza printr-un relief de cueste cuprizand intreaga gama de forme simple si complexe. Conservarea fronturilor de cuesta a fost posibila datorita rezistentei la eroziune a orizonturilor de calcare grosiere si conglomerate compacte.

Podisul Tarnavelor, se caracterizeaza prin extensiunea cuestelor atat de-a lungul vailor principale cat si a afluentilor (zona Dumbraveni).

In Dobrogea apar cueste dedublate in Podisul Babadagului.