Rocile detritice

Rocile detritice

Sub actiunea gravitatiei, apelor, ghetarilor si vantului, rocile magmatice, metamorfice si sedimentare preexistente au fost dezagregate si transportate la anumite distante, dand nastere rocilor detritice.

Dupa modul cum sunt legate intre ele particulele constitutive, deosebim roci necimentate (afanate sau mobile) si roci cimentate (tab. 13).

Dupa marimea particulelor constitutive se disting mai multe categorii de roci detritice, si anume: psefite, psamite, aleurite si pelite.

a) Psefitele sunt roci detritice ale caror fragmente constitutive au, in marea lor majoritate, diametre mai mari de 2 mm. Din grupa acestora fac parte roci necimentate (grohotisurile, pietrisurile si morenele) sau cimentate (breciile, conglomeratele si tilitele).

Grohotisurile provin din dezagregarea rocilor si deplasarea fragmentelor rezultate, cu aspect colturos, la baza pantei, sub actiunea gravitatiei. Petrografic ele sunt constituite din roci foarte variate: magmatice, metamorfice sau sedimentare preexistente.

Bolovanisurile si pietrisurile sunt fragmente de roca cu dimensiuni mai mari de 2 mm, rezultate prin dezagregarea rocilor transportate de diferiti agenti externi - ghetari, valuri, curenti, ape curgatoare, vant. Datorita deplasarii pe distante mai mari, sub actiunea agentilor amintiti, fragmentele au aspect rotunjit. Ele impreuna cu nisipurile formeaza sesurile si luncile aluvionare de pe cursul inferior si mijlociu al tuturor apelor curgatoare.

Breciile si conglomeratele provin din cimentarea grohotisurilor (breciile), respectiv a bolovanisurilor si pietrisurilor (conglomeratele) transportate de ape.

Dupa origine breciile pot fi vulcanice, tectonice si sedimentare. Deseori, breciile apar in jurul masivelor de sare, fiind rezultate din cimentarea sfaramaturilor provocate de strapungerea stratelor de catre aceste masive.

In raport cu natura cimentului, conglomeratele pot fi: calcaroase, argiloase, silicioase, feruginoase si mai rar gipsoase sau dolomitice. In raport cu marimea fragmentelor, acestea pot fi microgranulare sau macrogranulare.

Duritatea conglomeratelor este data de natura cimentului, cele mai dure fiind conglomeratele cu ciment silicos. Pe ele se dezvolta un microrelief neuniform cu varfuri ascutite, turnuri, colonade, arcade etc.

Prin dezagregarea conglomeratelor se formeaza intinse cuverturi de pietrisuri si bolovanisuri de natura eluviala.

In Romania conglomeratele se intalnesc in formatiuni de varste diferite: permiene, triasice, jurasice, cretacice (in M-tii Bucegi, Postavaru, Ceahlau etc.).

Tilitele sunt roci psefitice, cimentate, de origine glaciara, alcatuite dintr-un ciment argilos (80%) si blocuri rezultate din actiunea ghetarilor (20%). Matricea este proaspata, de culoare cenusie-inchisa pana la verde-inchis.

b) Psamitele sunt roci detritice, cu fragmente ce au diametre de 0,1-2 mm, reprezentate prin nisipuri.

Nisipurile sunt roci psamitice necimentate, cu bobul mic, foarte variate ca geneza. Nisipurile sunt alcatuite din cuart (peste 50%), feldspati (5-10% ortoza, microclin, albit), muscovit (10-15%), la care se mai adauga in cantitati mici granati, amfiboli, piroxeni, olivina, calcit, aur nativ, glauconit etc.

Dupa predominarea mineralelor componente, nisipurile pot fi: cuartoase, calcaroase, micacee, argiloase, glauconitice, aurifere etc.

In raport cu originea lor, determinata de agentul de transport, se disting: nisipuri eoliene, marine si fluviale.

Nisipurile eoliene sunt transportate de vant si ca urmare sunt bine sortate si depuse sub forma de dune. Cele mai importante zone cu nisipuri eoliene din Romania sunt: Valea lui Mihai, Carei, Ivesti, Hanul Conachi, Tandarei, Calafat, Bechet.

Nisipurile marine prezinta granule putin rotunjite si resturi de organisme.

Nisipurile fluviatile au granule cu forme angulare si sunt slab sortate. Au si material eolian in alcatuirea lor. Nisipurile fluviatile apar in luncile principalelor rauri din tara.

Nisipurile fiind mai mobile sunt usor de erodat si transportat. In alternanta cu argilele sau marnele, ele sunt supuse proceselor de alunecare, iar in alternanta cu stratele dure dau forme negative sau de excavatie pe versanti.

Vaile dezvoltate pe nisipuri sunt largi si cu versanti usor inclinati. In cuprinsul interfluviilor, nisipurile dau forme rotunjite, lipsind zonele mlastinoase si scurgerile superficiale datorita permeabilitatii lor accentuate.

Gresiile sunt roci psamitice care provin din cimentarea nisipurilor. In raport cu natura cimentului (care le imprima o anumita culoare) gresiile pot fi: calcaroase (albe), silicioase (albe), micacee, argiloase, feruginoase (brune), gipsoase, dolomitice, glauconitice (verzi), manganoase (negre) etc.

In general, gresiile sunt roci dure care, prin dezagregarea si dizolvarea cimentului de catre apele de infiltratie, dau nastere la nisipuri eluviale.

In regiunile inalte, relieful dezvoltat pe gresii prezinta un aspect neuniform dominant. Pe versantii vailor apar microforme de relief reprezentate prin ace, pile, colonade sau stanci izolate. De asemenea, apar cuverturi intinse de nisipuri, pereti abrupti sau vai inguste etc.

Gresiile formeaza depozite pe suprafete mari in Carpatii Orientali si Subcarpati. Cele mai cunoscute sunt gresia de Tarcau si gresia de Kliva.

Arcozele sunt gresii formate din cuart cu cca. 25% feldspati ca elemente principale. Ele iau nastere prin dezagregarea si alterarea pe loc a granitelor. Apar in fundamentul platformei Moesice si in Depresiunea Transilvaniei.

c) Aleuritele sunt roci detritice constituite din granule cu dimensiuni de 0,01-0,1 mm, fiind reprezentate prin praf si loess.

Praful este constituit din particule mobile, cu diametrul de 0,1-0,01 mm, putand fi transportat de vant si depus sub forma de loess.

Loessul este o roca de culoare galbena deschisa, cafenie sau ruginie, putin rezistenta, friabila, nestratificata, cu multe tuburi capilare, solubil si foarte permeabil.

Din punct de vedere mineralogic loessul este alcatuit din 60-70% cuart, 10-25% calcar si 10-26% diversi silicati de aluminiu (mica, feldspati, minerale argiloase). Sub actiunea precipitatiilor, loessul se decalcifiaza si calcarul se acumuleaza sub forma unor concretiuni denumite "papusi de loess".

In afara de loessul tipic se mai cunosc urmatoarele varietati:

- loess degradat - rezultat in urma levigarii carbonatilor si spalarii oxizilor;

- loess secundar - nestratificat, mai putin omogen din punct de vedere litologic; contine numeroase moluste, mai ales de apa dulce;

- loess compact - adesea apare sistos si putin poros, prin lovire se desface in placi;

- depozite loessoide - care contin particule fine prafoase, argila loessoida si nisip loessoid; sunt reprezentate prin:

lehmuri: depozite loessoide decalcifiate provenite din dizolvarea carbonatului de calciu pe pante si prin imbogatire cu oxizi ferici;

luturile loessoide - materiale stratificate sau lacustre bogate in nisip si minerale grele.

Loessul este o roca de origine eoliana, transportat din climatele aride si depus in stepe. Unii cercetatori l-au socotit ca sediment acvatic, depus de rauri si lacuri sau de apele rezultate din topirea ghetarilor.

Loessul ocupa intinderi mari pe glob, in unele zone formand straturi ce ating grosimi de pana la 500 m (China).

In Europa, regiunile acoperite cu loess formeaza doua benzi, orientate V-E:

- una situata intre flancul nordic al M-tilor Hercinici si limita inaintarii maxime a calotelor pleistocene;

- a doua, mai la sud, cuprinde suprafete relativ restranse in partea de vest a continentului (Valea Rhonului, Podisul Bavariei, Bazinul Vienei) largindu-se treptat spre est (in Campia Panonica, Campia Romana si partea nordica a Podisului Prebalcanic).

In Romania, loessul apare in Dobrogea, Campia Romana si in sudul Moldovei, mai rar in Campia Tisei.

Datorita porozitatii favorabile (5-20%) si bogatiei in carbonati si alte elemente bazice, pe loessuri se formeaza cele mai fertile soluri.

d) Pelitele sunt roci alcatuite din particule cu diametrul mai mic de 0,01 mm. Cele mai raspandite roci din aceasta categorie sunt argilele si marnele.

Argilele sunt slab consolidate, provin din cimentarea malurilor si prafurilor cu dimensiuni mai mici de 0,01 mm.

Mineralogic, argilele sunt constituite din minerale argiloase (caolin, halloysit, montmorillonit, beydelit, illit, vermiculit etc.) rezultate din alterarea rocilor preexistente, la care se adauga: clorit, limonit, silice coloidala, fragmente fine de cuart, muscovit, feldspati, carbonati, substante organice etc.

Argilele au culori diferite (albe, negre, rosii, cenusii), se zgarie cu unghia, sunt unsuroase la pipait, sunt plastice, iar stropite cu apa dau un miros caracteristic.

Din punct de vedere genetic argilele pot fi: marine, fluviatile, lagunare, glaciare si reziduale (terestre).

Cele mai intalnite argile sunt:

- caolinul - de culoare alba, provenit din alterarea feldspatilor;

- argila smectica (sau "sapunul de pamant") - caracterizat prin faptul ca in prezenta apei face spuma si absoarbe grasimile;

- lutul - o argila amestecata cu nisip de natura eoliana, de culoare galben-roscata, imprimata de oxizi de fier;

- argilitele - roci compacte, fara plasticitate, care fac trecerea spre sisturile argiloase.

Marnele sunt roci sedimentare intermediare intre argile si calcare, continand intre 40-60% carbonat de calciu.

Marnele sunt moi, cu aspect pamantos, sfaramicioase sau compacte, uneori stratificate. Au culori variate (de obicei cenusii-vinetii) in functie de materialul alogen.

In raport cu proportia de participare a carbonatului de calciu se deosebesc urmatoarele tipuri de roci pelitice:

w argile (fara CaCO₃),

w argile marnoase (1-25% CaCO₃),

w marne argiloase (25-50% CaCO₃),

w marne (50% CaCO₃),

w marne calcaroase (50-75% CaCO₃),

w calcare marnoase (peste 75% CaCO₃),

w calcare (100% CaCO₃).

Dupa continutul de elemente minerale sau organice se deosebesc urmatoarele tipuri de marne: calcaroase, micacee, gipsifere, glauconitice, feruginoase, bituminoase, carbunoase, salifere etc.

Marnele s-au format, in general, in cretacic si paleogen, fiind bine reprezentate in Romania in flisul Carpatilor Orientali, in zona Subcarpatica si in Podisul Transilvaniei.

Tab. 14. Clasificarea rocilor de precipitatie chimica si biochimica