Unitatile Morfostructurale din Romania

In raport cu originea si evolutia lor, unitatile structurale se diferentiaza in doua mari categorii, unele vechi apartinand unitatilor de platforma care corespund vorlandului Carpatilor si altele mai noi care corespund lantului Carpatic.

In prima categorie intra, in linii generale, unitatile de podis si campie iar in a doua, unitatile de orogen reprezentate prin munti, dealuri, piemonturi, campii periferice, depresiuni inter si intracarpatice.

Aceasta separare nu inseamna implicit si o separare a unitatilor de relief intrucat extinderea unora dintre acestea nu corespunde in totalitate regiunilor de platforma sau de orogen. Unele dintre cele mai tinere sunt de racord sau de tranzitie de la vorland la orogen si invers. Prin urmare, limitele dintre unitatile si subunitatile morfostructurale de orogen si respectiv de platforma nu sunt materializate in relief, sunt mascate de depozite mai noi si nu se pot observa extinderea si diferentierea lor.

In fata Carpatilor Orientali, se afla periferia Platformei Est europene iar Carpatii Meridionali se racordeaza cu aripa nordica a platformei incadrata de Carpati si Balcani, Platforma Valaha.

La contactul cu orogenul carpatic, unitatile de platforma au fost influentate de miscarile alpine care au determinat deformari si fracturi in lungul carora platforma a cazut in trepte si a fost acoperita cu formatiuni de molasa.

Delimitarea la suprafata intre aria de orogen si cea de vorland se face prin linia tectonica pericarpatica evidenta in relief de la marginea de nord a tarii pana in Valea Trotusului. In sectorul de curbura ea este acoperita cu depozite pliocene si cuaternare iar la vest de Teleajen a fost remarcata numai in adancime la forajele de la Tinosu-Brazi, la nord de Gaiesti, la nord de Dragasani si Optasi ajungand pana in apropierea orasului Drobeta-Turnu Severin (V. Muntihac, L. Ionesi, 1974).

Conventional, limita de separatie dintre unitatile de orogen si cele de platforma se considera ca fiind reprezentata de falia pericarpatica care indica prima treapta de coborare accentuata a platformei sub orogenul carpatic.

Fig. 43 Harta morfostructurala

I. Unitati morfostructurale de orogen

A, Unitatea carpatica muntoasa: a, subunitatile cristalino-mezozoice (1, Masivul Oriental; 2, Masivul Meridional; 3, Masivul Apusean); b, subunitatea de flis (1, flis intern; 2, flis extern); c, subunitatile vulcano-sedimentare (1, M-tii Tibles-Bargau; M-tii Metaliferi); d, subunitatile neovulcanice (1, M-tii Oas-Gutai-Varatec; 2, M-tii Caliman-Gurghiu-Harghita); e, depresiuni intramontane (tectonice sau de baraj).

B, Unitatea pericarpatica deluroasa: a, subunitatea Subcarpatilor Moldovei si de la Curbura (1, Subcarpatii Moldovei; 2, Subcarpatii de la Curbura); b, subunitatea dealurilor subcarpatice si piemontane getice (1, Subcarpatii Getici; 2, Piemontul Getic).

C, Unitatea depresiunii intercarpatice a Transilvaniei: a, subunitatea Podisului Somesan; b, subunitatea Podisului Transilvaniei (1, sectorul cutelor diapire; 2, sectorul central al domurilor).

D, Unitatea Campiei (a) si Dealurilor (b) Banatului si Crisanei.

II. Unitati morfostructurale de platforma

E, Unitatea Podisului Moldovei;

F, Unitatea Campiei Romane;

G, Unitatea dobrogeana: a, subunitatea Dobrogei de Nord; b, subunitatea Dobrogei Centrale; c, subunitatea Dobrogei de Sud; d, subunitatea deltei Dunarii. Linia punctata - limita dintre orogen si platforma.

De remarcat totodata, faptul ca, unitatile de platforma din fundamentul reliefului Romaniei nu reprezinta caracterele unei evolutii comune, deoarece trecerea de la stadiul de geosinclinal la cel de structura consolidata, rigida, s-a facut in perioade diferite, fapt ce a complicat mult structura platformelor.

I. Unitatile de orogen carpatic reprezinta aproximativ 65% din suprafata tarii iar structura lor a fost diferentiata de orogeneza alpina, ciclurile orogene prealpine determinand unele prefaceri tectonomagmatice prin care formatiunile geologice au fost metamorfozate regional. Aceste roci metamorfice constituie masivele cristaline care impreuna cu invelisul sedimentar paleozoic formeaza osatura si fundamentul unitatilor carpatice.

Unitatile de orogen se caracterizeaza prin aparitia la zi a unei mari varietati de formatiuni geologice (cu predominarea rocilor cristaline), prin prezenta structurilor faliate, larg ondulate, cutate, sariate, la care se adauga efectele unui vulcanism manifestat in cateva etape inca din precambian (fig. 46).

A. Unitatea carpatica muntoasa cuprinde urmatoarele subunitati:

a) subunitatile cristalino-mezozoice, reprezentate de cele trei masive - Oriental, Meridional si Apusean, alcatuiti din roci cristaline, metamorfice si eruptive care suporta uneori formatiuni de roci sedimentare paleozoice si mezozoice.

1. Masivul Oriental cuprinde o regiune nordica, formata din M-tii Maramuresului, Rodnei, Bistritei, Giurgeului, Curmatura si una sudica formata din M-tii Persani, Bucegi si Piatra Craiului, intre care se afla o depresiune tectonica umpluta cu flis cretacic. Regiunea nordica este alcatuita din roci metamorfice si eruptive pe care stau transgresiv si discordant, formatiuni sedimentare apartinand la trei cicluri succesive. In regiunea sudica, anticlinoriul Leaota separa doua arii sinclinale - a Bucegilor si a Pietrei Craiului - alcatuite din formatiuni mezozoice.

2. Masivul Meridional, situat la vest de Dambovita, este alcatuit predominant din sisturi cristaline si roci magmatice vechi (granite si banatite), suportand pe suprafete restranse formatiuni sedimentare mai ales mezozoice. In raport cu structura geologica se diferentiaza grupa cristalinului Lotrului sau panza getica formata din roci de mezozona si catazona in care se includ M-tii Fagarasului, M-tii Lotrului , M-tii Cibinului si Surianului, Poiana Rusca, M-tii Semenicului si M-tii Locvei la care se adauga petice izolate din M-tii Godeanu.

A doua grupa o constituie cristalinul Parangului, danubian sau autohton, format din roci de epizona si in care se includ M-tii Parangului, Valcanului si Retezatului, M-tii Cernei, M-tii Almajului si Podisul Mehedinti.

Sedimentarul celor doua grupe s-a depus in mai multe cicluri, din paleozoicul inferior pana in cretacicul inferior si apare sub forma unor sinclinale largi complexe de tipul sinclinoriilor, asa cum sunt cele din regiunile Resita - Moldova Noua, Pui, Buila - Vanturarita care apartin domeniului getic si Svinita - Svinecea Mare, Prisacina - Arjana, Cerna, Podisul Mehedinti, Baile Herculane - Campul lui Neag, Oslea, Tismana, Novaci, Polovraci - apartinand autohtonului. Intruziunile granitoide sunt depuse sub forma de benzi longitudinale, in raport cu desfasurarea generala a lantului muntos.

3. Masivul Apusean este alcatuit din blocuri fragmentate de o retea de falii care au favorizat sedimentari locale diferentiate si au facut sa intre in contact cu roci si structuri foarte diferite. Liniile de fractura au inlesnit venirea periodica spre suprafata a unor cantitati mari de lava ceea ce a complicat structura si a diversificat litologic intreaga unitate. Si aici pot fi separate doua sectoare morfostructurale care se reflecta diferit in relief, unul central vestic al Bihorului, apartinand subunitatii cristalino-mezozoice si altul - sud-estic al M-tilor Metaliferi, cu caracter sedimentaro-vulcanic. Sectorul Bihorului este alcatuit predominant din sisturi cristaline si granite si subordonat din roci sedimentare din permian si mezozoic. Ca urmare a falierii si deplasarii pe verticala s-au individualizat blocuri dispuse in trepte in sisteme de horsturi si grabene si totodata radial in raport cu nucleul central. Corpurile intruzive granitice sunt sintectonice orogenezei hercinice, alaturandu-se eruptii mezozoice de banatite. Sedimentarul s-a depus discordant, incepand din permian, in ariile de lasare cu aspect de cuvete largi. In acest sector se incadreaza masivele Gilau-Muntele Mare, Bihor, Vladeasa, Meses, Plopis, Padurea Craiului, Codru-Moma si Zarand.

b) Subunitatea flisului este localizata in Carpatii Orientali din Valea Sucevei pana in Valea Dambovitei, la est de blocurile cristalino-mezozoice si se prezinta sub forma unei fasii a carei latime variaza de la 23-25 km intre Moldova si Suha Mica, la cca 80 km in zona de curbura a Carpatilor. Punerea in loc a flisului a avut loc incepand de la sfarsitul jurasicului pana in miocen. Aria in care a avut loc sedimentarea a suferit modificari aproape permanente, retragandu-se de la vest catre est incepand din faza austriaca pana in faza distrofismului moldavic. In cuprinsul acestei subunitati se individualizeaza doua subzone, una a flisului intern (apartinand cretacicului superior) si alta a flisului extern (apartinand paleogenului si miocenului).

Flisul este constituit predominant din roci detritice in alternante repetate, cu un stil tectonic ce variaza de la cute simple la cute-solzi, pana la stadiul de panza, desfasurate succesiv de la vest catre est: panza de Ceahlau, panza flisului curbicortical, panza sisturilor negre, panza de Tarcau.

1. Flisul intern cretacic este format din complexele litologice ale stratelor de Sinaia si stratelor de Azuga, formate din marne, marno-calcare si microconglomerate. Peste acestea urmeaza stratele de Comarnic alcatuite din sisturi argilo-marnoase cu intercalatii de gresii si calcare, la care se adauga sisturile negre si conglomeratele de Bucegi si de Ceahlau. Flisul intern atinge latimea maxima in zona Carpatilor de Curbura si se termina la Valea Dambovitei unde se afunda sub formatiile paleogene.

2. Flisul extern este alcatuit din formatiuni cretacice (sisturi negre, marne, gresii etc.) si paleogene (in care predomina faciesurile marno-grezoase - gresii de Kiwa, de Tarcau, de Lucacesti, menilitele etc.). La vest de Buzau, flisul paleogen se ramifica in pinteni de Homoraciu la nord si de Valeni la sud, prinzand intre ei cuvetele miocene de Slanic si Drajna.

c) Subunitatile vulcanogen-sedimentare sunt situate pe latura de vest a Carpatilor Orientali si pe marginea de sud a M-tilor Apuseni. Sunt alcatuiti in principal din roci flisoide strapunse sau acoperite de intruziuni sau eruptii vulcanice. In cadrul subunitatilor se deosebesc doua sectoare:

1. Sectorul Tibles-Bargau care patrunde ca un golf in Depresiunea Dornelor, cu fundament cristalin scufundat in blocuri, peste care stau conglomerate si gresii cretacice de flis, iar acestea sunt strapunse de lave andezitice consolidate subcrustal sub forma de filoane strat (silluri, dykuri, nekuri, cupole etc.).

2. Sectorul Muntilor Metaliferi mai complex, alcatuit din nuclee cristaline prealpine, sedimentar jurasic, flis cretacic, magmatite initiale (ofiolite), roci vulcanice si subvulcanice neogene. Sectorul a rezultat din evolutia unui geosinclinal in care s-au manifestat trei cicluri sedimentare - malm-albian- cand s-au depus calcare, erupofiolite si se inalta creasta mediana, vraconian-senonian inferior, cu depuneri de flis si molasa si senonian cand se continua depunerile de flis si molasa. Totodata se pun in loc banatitele care impreuna cu ofiolitele si eruptiile neogene dau o nota caracteristica sectorului. Sectorul include M-tii Metaliferi, M-tii Trascaului si sudul M-tilor Drocea.

d) Subunitatile neovulcanice, situate la marginea vestica a Carpatilor Orientali sunt formate ca rezultat al activitatii vulcanice ce s-a manifestat din paleogen pana in cuaternar.

Eruptivul nou din Carpatii Orientali poate fi considerat ca provenind din subductia crustei continentale care se afunda spre vest si la care s-au alaturat fragmente din crusta oceanica. Structurile vulcanice initiale au fost degradate prin eroziune, dar in relieful actual derivat se pot recunoaste ramasite de conuri si aparate vulcanice. Sectorul nordic Oas-Gutai-Varatec este mai variat petrografic, iar cel sudic, Calimani-Gurghiu-Harghita, este constituit predominant din andezite si piroclastite.

e) Depresiunile intramontane s-au format incepand din faza laramica pana catre sfarsitul pliocenului; cele mai vechi se afla in partea centrala a Carpatilor Meridionali (Lovistea, Petrosani, Hateg) in care sedimentarea intensa a pornit din paleogen, iar cele mai tinere se afla in Carpatii Occidentali. Depresiunile intramontane din M-tii Apuseni si M-tii Banatului au fost sedimentate in miocen si pliocen. Cele mai vechi dintre ele, ca depresiunile Zlatna si Brad s-au format in acvitanian iar celelalte, Simleu, Oradea-Borod, Beius, Zarand, Faget, Timis-Mehadia, Bozovici, Liubcova, Orsova-Bahna, au inceput sa functioneze in tortonian.

B. Unitatea pericarpatica deluroasa, a luat nastere si s-a consolidat la contactul cu marginile platformelor de la est si sud, incepand din miocen cand regiunea a functionat ca avanfosa umpluta cu depozite de molasa in patru succesiuni de etaje sedimentare.

a) Subunitatea Subcarpatilor Moldovei si ai Curburii se caracterizeaza prin structura cutata, faliata, cu diapire.

1. Subcarpatii Moldovei (dintre Vaile Moldovei si Trotusului) sunt alcatuiti din formatiuni miocene prinse in cute simple (anticlinale si sinclinale), numai local ajungand la cute usor rasturnate spre est.

2. Subcarpatii de Curbura (dintre Trotus si Dambovita) au structuri mai complexe si sunt formati in miocen si sarmatian-pliocen. Ei prezinta cateva componente bine diferentiate.

- Sectorul dintre Trotus si Slanicul Buzaului, format din doua fasii longitudinale separate printr-o linie de falie, fasia miocena de la contactul cu Carpatii, ingusta si puternic cutata si fasia sarmato-pliocena cu structura monoclinala.

- Sectorul dintre Slanicul Buzaului si Cricovul Sarat alcatuit din depozite miocene si sarmato-pliocene cutate si faliate cu sinclinale largi si cuvete.

- Sectorul dintre Cricovul Sarat si Dambovita are cute diapire si pin-teni de flis paleogen, si intercalate cuvetele miocene de Slanic si de Drajna.

b) Subunitatea dealurilor subcarpatice si piemontane getice dintre Dambovita si Dunare, cu structura in cute simple si monoclinala, prezinta doua parti distincte:

1. Subcarpatii Getici in care se separa clar sectorul Muscelean (dintre Dambovita si Olt) alcatuit predominant din formatiuni paleogene si miocene, mai putin pliocene cu structura monoclinala (intre Dambovita si Raul Targului) avand afinitati cu Subcarpatii de la est de Dambovita si un al doilea sector al Subcarpatilor Olteniei (dintre Olt si Motru) constituit din formatiuni mio-pliocene prinse in cute simple local faliate.

2. Sectorul piemontului Getic a carui cuvertura piemontana (de varsta cuaternara) depaseste limitele Depresiunii Pericarpatice inaintand in domeniul Platformei Moesice, iar in nord acopera structurile subcarpatice.

C) Unitatea depresiunii intercarpatice a Transilvaniei este bine delimitata de ramurile lantului carpatic, cu exceptia sectorului nord vestic unde se afla blocurile cristaline insulare ale muntilor ascunsi ai Transilvaniei. In raport de natura depozitelor se pot deosebi situatii tectonice diferite. Astfel, inainte de tortonian, depresiunea avea un caracter de sinclinal, fragmentat tectonic. Formatiunile posttortoniene prezinta un stil tectonic cu boltiri in domuri si brahianticlinale, ca urmare a migrarii corpurilor salifere din baza tortonianului. S-au inregistrat cateva cicluri de sedimentare mai importante: ciclul din eocen si oligocen prezent in partea nordica a depresiunii; ciclul burdigalian-helvetian pus in evidenta la sud; ciclul tortonian-sarmatian care a umplut centrul si sudul bazinului si ultimul ciclu din pliocen foarte extins la sud de Mures.

Unitatea se divide in urmatoarele subunitati:

a) Subunitatea Podisului Somesan, alcatuita din formatiuni eocen-helvetiene, cu o structura monoclinala.

b) Subunitatea Podisului Transilvaniei, diferentiata morfostructural intr-un sector al cutelor diapire (Turda, Ocna Sibiului, Praid-Saratei-Bistrita) si un sector central al domurilor.

D) Unitatea Campiei si Dealurilor Banatului si Crisanei amplasata pe un fundament carpatic scufundat la adancime mica, care a influentat modul de sedimentare si diferentiere a trei sectoare.

- Sectorul nordic format din Campia Somesului si Dealurile Silvaniei, aparut in urma unei scufundari mai vechi, in functie de care sedimentarea a inceput din paleogen prin formatiuni de flis deasupra carora urmeaza depozite miocene si pliocene cuaternare.

- Sectorul central format din Dealurile si Campia Crisurilor, cu fundamentul carpatic cel mai putin scufundat, in care sedimentarea a inceput din tortonian, iar in unele portiuni din sarmatian.

- Sectorul sudic format din Dealurile si Campia Banatului, in care sedimentarea a inceput cu helvetianul, acoperind un fundament relativ scufundat.

II. Unitatile de platforma. Sunt alcatuite din doua etaje structural-geologice: unul de fundament alcatuit din formatiuni precambriene, strans cutate si nivelate si altul superior, constituit din sedimente depuse ca urmare a unor scufundari usoare ale fundamentului.

E. Unitatea Podisului Moldovei - se suprapune in cea mai mare parte peste Platforma Moldoveneasca, alcatuita din sisturi cristaline precambriene strans cutate in faza huroniana, strabatuta de intruziuni. Fundamentul cade in trepte in fata ariei Carpatice si este acoperit de sedimente ce apartin silurianului care nu apar la zi, cenomianului, tortonianului, sarmatianului si pliocenului, acesta din urma acoperind intreaga suprafata a podisului.

F. Unitatea Campiei Romane corespunde in mare parte cu sectorul nordic al Platformei Moesice si se afunda treptat pe masura apropierii de Carpati. Fundamentul Campiei Romane este alcatuit din sisturi cristaline cutate spre sfarsitul precambrianului, care a fost transformat prin eroziune indelungata (pana in silurian) intr-o vasta peneplena acoperita de sedimente ce se efileaza spre sud. La Giurgiu, formatiunile cretacice apar la zi pentru a se afunda continuu in fata Carpatilor, la 8000-9000 m.

G. Unitatea dobrogeana este atat fundament cat si cuvertura de sedimente neomogene. Ea se imparte in patru subunitati si anume:

a) Subunitatea Dobrogei de Nord, despartita de cea centrala de falia Peceneaga-Camena in cuprinsul careia se disting trei sectoare:

- Masivul Macinului, rest hercinic din roci precambriene si paleo-zoice, deasupra carora se afla discontinuu formatiuni triasice si jurasice;

- Podisul Tulcei, delimitat in vest prin falia Luncavita-Consul si situat pe un fundament hercinic acoperit cu formatiuni triasice strabatute de diabaza, care incepand din dogger a functionat ca platforma;

- Podisul Babadagului, cu fundament paleozoic si triasic, alcatuit din formatiuni cretacice dispuse intr-un sinclinoriu.

b) Subunitatea Dobrogei Centrale sau Podisul Casimcei, cu fundament din sisturi verzi acoperite de sedimente, provenind din jurasicul superior, cretacicul mediu si sarmatian.

c) Subunitatea Dobrogei de Sud, cu fundament din sisturi mezozoice si sisturi verzi, acoperita de o stiva relativ groasa de formatiuni siluriene, mezozoice, eocene si miopliocene.

Subunitatea Deltei Dunarii care corespunde Depresiunii Predobrogene, formata in orogeneza hercinica la contactul dintre Platforma Moldoveneasca si masivul dobrogean, prezinta un fundament cristalin faliat, acoperit de formatiuni triasice, jurasice, sarmatiene, pliocene, vilafranchiene, pe care se suprapun depozitele aluviale deltaice.