Apele torentiale

Apele torentiale

Torentii reprezinta cursuri vijelioase, dar temporare, de apa care se formeaza pe pantele inclinate cu vegetatie discontinua, in urma ploilor abundente sau a topirii zapezilor.

In raport cu siroirea, torentul are calitatea de a concentra o cantitate mai mare de apa pe o singura directie, ceea ce face ca el sa dispuna de o mare energie. Prin actiunea sa complexa (eroziune, transport, acumulare), torentul se compune din trei elemente (Surell, 1870): bazinul de receptie, canalul se scurgere si conul de dejectie.

2.a. Bazinul de receptie

Reprezinta teritoriul de pe care torentul isi aduna apele de ploaie, adica zona in care apele se concentreaza catre punctul cel mai jos al locului si catre care se orienteaza si se adancesc ravenele, rigolele si ogasele.

2.b. Canalul de scurgere

Este un jgheab alungit, care porneste din punctul cel mai coborat al bazinului de receptie, pe care curge apa torentului impreuna cu aluviunile desprinse. Valea este adanca, peretii usor inclinati iar procesul erozional este mai intens pe verticala (eroziune liniara). Eroziunea laterala se face simtita abia in ultima faza a evolutiei sale.

2.c. Conul de dejectie (evantai aluvial, con aluvial, agestru, varsatura)

Reprezinta partea terminala a organismului torential si se prezinta sub forma unui semicorn tesit cladit din aluviunile carate si depuse de torent.

In natura exista si cazuri cand cele trei elemente nu se dezvolta la toti torentii. Unele organisme tot fi lipsite de canal de scurgere fapt pentru care poarta denumirea de hunie (Oltenia).

Ca urmare a eroziunii, prin deschiderea straturilor de ape subterane, torentii evolueaza spre paraie si rauri.