Categoriile hidrologice ale curgerii

Categoriile hidrologice ale curgerii

In acest caz se deosebesc: torentul, paraul, raul si fluviul.

Torentul se manifesta numai in timpul ploilor si se desfasoara printr-o forma negativa: ogas, ravena etc. Este un fenomen hidrologic si nu unul geomorfologic: in acest caz caractarizeaza doar curgerea.

Denumirea provine dintr-un termen popular italian care semnifica o curgere navalnica a apelor de ploaie adunate in suvoaie. Curgerea prezinta viituri puternice, tumultoase, de scurta durata, care se termina brusc dupa sfarsitul ploii. Ca urmare a panetlor mari din cadrul profilului longitudinal prezinta o mare putere de eroziune si transport. In timpul viiturilor suprafata apei este bombata spre mijlocul albiei si prezinta turbioane puternice.

Paraul reprezinta o apa curgatoare de mici dimensiuni, care poate avea curgere permanenta, dar si perioade de secare (in functie de alimentarea superficiala).

Sunt considerate ca fiind artere hidrografice cu lungimi mai mici de 50 km, bazin hidrografic cu suprafete situate <300 km² si un debit mediu multianual <1 m³/s.

Prin unirea mai multor paraie ia nastere un rau.

Raul este o apa curgatoare cu caracter predominant permanent, care detine o albie bine individualizata din punct de vedere morfologic. Alimentarea se face atat prin intermediul apelor de suprafata, dar si a celor subterane, ponderile fiind diferite de la o regiune la alta. Unele rauri, mai ales cele din regiunile aride, pot seca in timpul verii.

De regula, raurile se varsa in alte cursuri de apa mai mari, in lacuri, mari sau oceane. Pot fi si cazuri cand gura de varsare este falsa deoarece apele se pierd in substrat. Prezenta sau lipsa apei in cadrul unui rau, o anumita perioada a anului, permite clasificarea acestora in organisme cu:

- curgere permanenta, la care nu se semnaleaza fenomenul de secare; alimentarea subterana suplineste absenta curgerii superficiale;

- curgere sezoniera (semipermanenta), la care se semnaleaza fenomenul de seceta in sezonul uscat; alimentarea subterana este epuizata;

- curgere temporara, cu apa doar in timpul ploilor torentiale.

Fluviul desemneaza, in limbaj geografic, un rau de mari dimensiuni, care se varsa intr-o mare sau ocean.

Termenul este de origine latina si provine din cuvantul "flumen" si desemneaza o apa care curge printr-o vale; a fost preluat de francezi ca "fleuve". Cu toate acestea, in limba engleaza este sinonim cu rau. Termenul de rau, in literatura de specialitate, este utilizat pentru toate categoriile de ape curgatoare, indiferent de marime.

Fluviul detine un grad ridicat de complexitate a regimului de curgere, ca rezultat al vastelor suprafete drenate de afluenti.

Sistemele fluviale pot fi:

- independente, cand raurile isi varsa apele direct intr-un lac, o mare sau ocean (Telita, Taita, Casimcea etc.);

- dependente, cand raurile se varsa in alte rauri si prin intermediul acestora ajung intr-un lac, mare sau ocean.