Deteriorarea echilibrelor acvatice . fenomene de poluare

DETERIORAREA ECHILIBRELOR ACVATICE . FENOMENE DE POLUARE

Hidrosfera, componenta importanta a mediului inconjurator, este un sistem in continua miscare si caracterizat de proprietati specifice printre care si capacitatea de a dizolva diferite substante. Datorita acestei proprietati apa acumuleaza o serie de compusi pe care nu ii contine in mod natural precum si substante in concentratii mult mai mari decat cele obisnuite.

Apele utilizate de om indiferent care din scopurile mentionate se incarca cu diferite elemente fizice, chimice si biologice cu care vin in contact si pe care le antreneaza in apele naturale , schimbandu-le compozitia. Ca urmare, acestea nu mai pot sevi utilizarilor din starea lor naturala. Fenomenul a fost denumit poluare.

Prin poluarea apei se intelege orice modificare a calitatii acsteia, ca urmare a activitatii omului, modificare ce o face mai putin apta sa fie folosita in diverse scopuri, asa cum se intampla cand se gaseste in stare naturala.

Diversi autori fac o diferentiere intre fenomenul de impurificare a apei si cel de poluare considerand ca impurificarea corespunde doar modificarii compozitiei apei in timp ce poluarea conduce la impiedicarea folosirii apei respective in diverse scopuri.

Prin poluare se limiteaza utilizarea apei reintoarse in natura si se favorizeaza lipsa de apa a omenirii.

Problema calitatii apelor nu trebuie sa fie legata exclusiv de poluare. Exista ape care, chiar in stare naturala, prezinta caracteristici calitative care le fac improprii folosirii. De asemenea, conditiile calitative impuse diverselor utilizari variaza de la o tara la alta. Ca urmare, notiunile de apa curata sau proprie diferitelor folosinte si apa poluata, improprie utilizarii, au un caracter relativ.

Poluarea apelor pote fi naturala (modificarile se produc fara interventia omului) sau artificiala (modificarea calitatii este datorata activitatilor umane).

POLUAREA NATURALA

Calitatea apelor poate fi modificata de unele procese naturale chimice, fizice si biologice. La baza acestor modificari stau reziduurile organice de origine vegetala si animala, care sunt descompuse prin actiunea bacteriilor prezente in mod natural in apa. Aceste procese au loc cu consumarea oxigenului dizolvat in apa, fapt care determina modificari ale faunei si florei acvatice, caracterizate prin aparitia unor specii mai rezistente la conditiile noi de viata si la disparitia altora.

Impurificarea (poluarea) naturala cea mai frecventa este cunoscuta sub denumirea de "inflorirea apei" si se caracterizeaza prin dezvoltarea excesiva a algelor albastre sau verzi, a unor flagelate si diatomee. Ca urmare a acestei "invazii", apa capata un miros specific de mucegai, pamant etc. si o anumita culoare, in functie de specia predominanta: verde, albastruie, bruna etc. In timp, algele dezvoltate in exces se distrug si elibereaza in apa substante toxice care provoaca moartea pestilor sau a altor organisme acvatice/Schiopu 1997/.

Poluarea naturala nu are caracter de durata; ea constituie numai o alterare trecatoare a echilibrului dintre diferite ecosisteme acvatice.

POLUAREA ARTIFICIALA. FORME DE POLUARE

Principala cauza a poluarii apelor se datoreaza activitatilor umane. Factorii care conduc la poluarea artificiala a apei pot fi grupati in modul urmator:

factori demografici - dependenti de numarul locuitorilor dintr-o anumita zona (poluarea este proportionala cu densitatea populatiei)

factori urbanistici - corespunzator dezvoltarii asezarilor umane (poluarea creste odata cu urbanizarea)

factori industriali sau economici - dependenti de nivelul de dezvoltare economica, in deosebi industriala, a unei regiuni (poluarea creste cu gradul de industrializare)

Desi considerate ca fenomen general, se pot distinge mai multe tipuri de poluare a apelor:

poluare biologica (bacteriologica, virusologica sau parazitologica)

poluare fizica (radioactiva, termica sau datorata unor particule plutitoare sau sedimentabile)

poluare chimica - reprezentata de patrunderea in apa a unor substante chimice diverse

Poluarea chimica a apelor antreneaza diferite efecte:

efectul toxic, determinat de potentialul toxic al substantelor chimice ajunse in ape, se traduce prin intoxicatii acute sau care se manifesta in timp

modificarea caracteristicilor organoleptice ale apei: gustul, mirosul, turbiditatea, culoarea, spumarea. Toate aceste modficari produc discomfort si limiteaza consumul apei.

efectul ecologic se refera la perturbarea proceselor biologice care se petrec in apele naturale. Aceasta are consecinte asupra utilizarii apei in diferite scopuri precum si consecinte econimice, prin distrugerea florei si faunei acvatice.

Dificultatea tratarii apei.

Trebuie specificat faptul ca poluarea apei in functie de utilizarile specifice este mult mai mare atunci cand apele uzate, de proveniente diferite, sunt deversate in emisari fara o epurare corespunzatoare.

Luand in considerare utilizarile apei, cele ma importante surse de poluare ale acesteia sunt reziduurile menajere, reziduurile industriale si rezidurile agro-zootehnice. Ca urmare, se disting urmatoarele forme de poluare a apei

Poluarea menajera, este reprezentata de incarcarea apei, ca urmare a utilizarii ei in scopuri gospodaresti, cu o disversitate de impuritati de natura organica sau minerala.

Reziduurile lichide menajere (ape uzate orasenesti sau comunale) contin materii organice putrescibile, compuse in general din glucide, proteine si diverse lipide. Cel mai frecvent se intalnesc acizi aminati, acizi grasi, sapun, esteri, detergenti etc. Aceste impuritati sunt in mare parte decantabile si dau nastere la straturi suprapuse de namol organic.

Principalii constituenti neorganici (minerali) caracteristici poluarii menajere sunt sarurile dizolvate sub forma de ioni de sodiu, potasiu, calciu, magneziu, amoniu, clorura, azotat, bicarbonate, sulfat, fosfat.

Poluarea industriala; incarcarea apelor uzate este functie de natura industriei. Ele contin cel mai adesea detergenti, solventi, ceanuri, metale grele, acizi minerali si organici, substante azotate, saruri, coloranti, pigmenti, compusi fenolici

Poluarea agro-zootehnica; provine din reziduurile animale produsi de eroziune a solului, ingrasaminte, saruri anorganice, erbicide, pesticide, biostimulatori etc.

EUTROFIZAREA APELOR DE SUPRAFATA

Eutrofizarea apelor consta in imbogatirea lor cu substante nutritive, in deosebi azot si fosfor, in mod direct (poluare naturala) prin acumularea unor substante organice provenite din activitatea umana (poluare artificiala).

Urmarea imediata a eutrofizarii este cresterea luxurianta a plantelor de apa, in special a algelor. Din acest motiv, fenomenul se mai numeste si "inflorirea apelor", insotit uneori de crsterea continutului de oxigen.

Dupa moarte, biomasa acestor plante se descompune in stare de impersie, proces care se realizeaza prin consum de oxigen. Cu cat continutul de substante organice in curs de descompunere este mai mare iar temperatura apei mai ridicata, cu atat continutul de oxigen din apa scade mai mult. Ca urmare, organismele care au nevoie de oxigen sufera si pot muri. De exemplu, crapul dispare, fiind inlocuit de caras, o specie de peste mai putin valoroasa/Schiopu 1997/. Daca aprovizionarea cu oxigen este total insuficienta, descompunerea aeroba este inlocuita de descompunerea anaeroba, din care rezulta CH4, H2S, NH3. Atunci cand cantitatea de substanta organica depaseste capacitatea de mineralizare, surplusul de materie organica sedimenteaza, contribuind la colmatarea bazinului acvatica (prin colmatare se intelege procesul de depunere a materialului in suspensie si care are drept rezultat micsorarea adancimii bazinului respectiv, pana la umplerea lui).

Eutrofizarea este prezenta in apele de suprafata cu viteza mica de curgere si, in special, in apele statatoare (lacuri). In ultimul timp, fenomenul de eutrofizare apare si in marile inchise, cum este Marea Neagra.

In mod obisnuit, in mari si oceane se produce stabilizarea substantei organice, la nivelul sedimentelor, in timpul diagenezei. Componentii cei mai putin stabili si cei mai reactivi sau substituentii lor sunt eliminati pe rand. Acest proces conduce, odata cu cresterea timpului si cu adancimea de ingropare in sedement, la o stabilizare treptata a materiei organice ca un intreg.

In termeni structurali, este favorizata transformarea lanturilor deschise in cicluri saturate si, final, in retele aromatice; hidrogenul devine disponibil pentru procese de reducere inter-sau intramoleculare. Se pot forma chiar structuri de grafic stabile si inalt ordonate, dar atingerea echilibrului termodimanic este foarte lenta.

Importanta apei

Pe pamant, nu exista organism animal sau vegetal cara sa poarta supravietuii

in absenta apei. Ca urmare, apa are o importanta covarsitoare pentru existenta vietii.

Omul poate rezista un timp indelungat fara mancare dar mai putin fara apa. Apa ii este necesara pentru transportul elementelor hidrosolubile in organism, pentru indepartarea deseurilor metabolice prin urina, pentru a lupta impotriva caldurii prin transpiratie si ventilatie pulmonara, pentru pastrarea constantei masei sanguine etc.

Pe langa necesarul pur fizologic, care in conditiile unei activitati fizice intense ajung la 3-5 litrii pe zi, cantitati mari de apa sunt folosite de om in diverse scopuri/Alexa si colab.

a) Utilizarile gospodaresti ale populatiei- includ cantitatile de apa destinate consumului fiziologic al omului, necesarul de apa pentru prepararea hranei, igiena individuala, spalatul vaselor si al rufelor, curatenia locuintelor, indepartarea dejectelor etc.

Cantitatea totala de apa necesara pentru folosintele gospodaresti variaza intre 40-280 litri/locuitori/zi, in functie de gradul de dotare a locuintelor cu instalatii de alimentare cu apa rece si calda.

b) Utilizarile urbanistice- se refera la cantitatile de apa folosite in institutii, unitati de invatamant, gradinite, crese, unitati sanitare, camine, hoteluri, restaurante, hale, piete, apa necesara curateniei strazilor si cea utilizata in scopuri decorative.

Cantitatea de apa necesara pentru folosintele publice se estimeaza la minimum 30-80litri/locuitor/zi, dar ea difera de la o localitate la alta, in functie de zona climatica, gradul de dotare urbana, obiceiurile populatiei, nivelul de civilizatie etc.