Principii si metode actuale de regularizarea albiilor de rauri

PRINCIPII SI METODE ACTUALE DE REGULARIZAREA ALBIILOR DE RAURI

Pe baza studiilor efectuate in decursul timpului.

Spre deosebire de canalele artificiale a caror sectiune se mentine practic neschimbata, cursurile de apa naturale, avand variatii ale debitelor lichide si solide sunt caracterizate prin continuitatea proceselor de albie.

Unul din principiile aplicate in proiectarea lucrarilor de regularizare este dirijarea si controlul proceselor de evitand incercarea de oprire a acestora.

In trecut actionarea asupra cursului de apa se facea in zonele de depunere prin lucrari de dragare si in cele de erodare prin consolidari, fara a interveni asupra traseului sau sectiunii cursului de apa. Desi aceste procedee mai mult partial folosite se cauta astazi sa se utilizeze, in masura cat mai mare, chiar energia cursului de apa pentru a crea o albie noua, cu caracteristicile dorite.

Sectiunile transversale si forma in plan a noului traseu regularizat se determina astfel incat sa se realizeze un echilibru hidrodinamic intre curent si albia creata prin lucrarile de regularizare care sa asigure stabilitatea in timp.

Pe aceasta linie, un alt principiu in proiectarea regularizarilor consta in determinarea elementelor albiilor, pe baza studiului caracteristicilor si sectoarele stabile ale aceluiasi curs de apa. Observatiile sistematice asupra acestor caracteristici si corelarea lor cu factorii hidraulici au luat din aceasta cauza o dezvoltare foarte mare formand impreuna cu diferitele metode de calcul a deformatiilor albiilor, o noua disciplina numita dinamica albiilor.

Pentru stabilirea modificarilor albiei care se produc dupa implementarea lucrarilor de regularizare, se folosesc in paralel cu calculele, incercarile pe modele. Cu toate progresele realizate pe aceste modele, data fiind complexitatea proceselor de albie, se recomanda ca lucrarile de regularizare sa se execute, de cate ori este posibil, in etape, observand modificarile care au loc si comparandu-le cu cele prevazute, pe baza incercarilor de laborator si a calculelor. Daca apar diferente este necesar sa se aduca proiectului modificarile corespunzatoare.

Se recomanda ca lucrarile de regularizare sa fie realizate in cea mai mare masura din materiale locale si elemente elastice adaptabile la deformarile albiei.

Evident proiectele de regularizare vor tine seama si de celelalte lucrari existente sau prevazute pentru amenajarea cursului de apa. Nu exista retete sau metode valabile pentru orice regularizare, fiind necesar sa se compare solutiile in functie de corelatiile specifice fiecarui sector de rau analizat.

Amenajarile unui curs de apa presupune executarea unei serii de lucrari in bazinul de receptie si in albie.

Lucrarile in bazin urmaresc in majoritatea cazurilor, micsorarea eroziunilor si fixarea versantilor.

In acest scop se executa impaduriri, plantatii si diferite lucrari ca: valuri de pamant si canale de creasta, terasari, garduri de nuiele si drenaje, ziduri de sprijin. Pentru atenuarea viiturilor si pentru alte folosinte in bazine se construiesc baraje cu lacuri de acumulare.

Lucrarile in albie se pot executa in regim de curgere libera sau in regim barat, cand in anumite sectiuni ale cursului de apa se construiesc baraje care concentreaza o parte din panta de curgere intr-un numar de trepte locale de cadere. Rezulta cele doua metode de imbunatatire a scurgerii in albii cunoscute sub numele de regularizarea in curent liber si regularizarea in regim barat.

Lucrarile de regularizare in curent liber pot avea un caracter conservativ sau radical, dupa conceptia care a stat la baza proiectarilor.

Regularizarea conservativa urmareste strangerea apelor raului intr-o albie mica, cu un traseu si o sectiune de curgere cat mai regulata, dar in asa fel incat noua albie regularizata sa urmareasca cat mai aproape linia malurilor si a vechiului talveg. Prin aceasta echilibrul curgerii este deranjat intr-o masura foarte mica si cantitatile suplimentare de aluviuni puse in miscare datorita lucrarilor de regularizare sunt reduse.

Regularizarea radicala are in vedere realizarea unei albii noi cu numeroase devieri de la traseul sau natural si cu un profil transversal regulat, adaptat noilor conditii .

Crearea altor conditii de scurgere a apei fata de cele naturale impune regularizarea unor lucrari de protectie si conservare a noului taseu al albiei.

Regularizarea radicala se caracterizeaza prin crearea in mare masura a unor noi albii, cu lucrari importante de strapungere si corectare. Aceste lucrari produc modificari sensibile in regimul de curgere si au ca urmare deplasarea unei cantitati apreciabile de aluviuni.

Regularizarea conservativa prezinta mai multa siguranta in ce priveste rezultatele scontate. Unele din neajunsurile acestei metode cum sunt adancimile insuficiente pentru navigatie, pot fi remediate ulterior printr-o regularizare pentru ape mici.

Regularizarea albiei se poate obtine actionand simultan asupra traseului in plan , sectiunilor de curgere si profilului longitudinal al raului.

Multe dintre metodele de regularizare utilizate in trecut aveau la baza ideea ca regularizarea albiei unui rau se poate face actionand izolat asupra acestor elemente.

Astfel in metoda stramtorarii cursului de apa se actioneaza numai asupra sectiunii transversale, in metoda Fergue numai asupra traseului, iar in metoda Girardon se actioneaza numai asupra profilului longitudinal al albiei cursului.