Regimul hidrologic al raurilor

Regimul hidrologic al raurilor

Hidrografia zonelor climatice este rezultatul imbinarii factorilor genetici ai scurgerii lichide (temperatura, precipitatiile, evapotranspiratia), a raportului dintre acestia si conditiile geologice (tectonica, litologia, evolutia paleogeografica), precum si configuratia reliefului (munti, podisuri, campii). Cea mai ridicata densitate a retelei hidrologice se dezvolta in zonele ecuatoriala si tropicala umeda; media se dezvolta in zonele temperate cu influenta oceanica si musonica dar si zona subpolara; cele mai mici valori sunt in zonele aride reci si calde (Gastescu, 1998).

Temperatura cunoaste o foarte buna zonalitate si etajare. Scaderea temperaturii medii anuale de la ecuator la poli nu cunoaste acelasi gradient termic deoarece izoterma medie de 0⁰C urmareste paralela de 69⁰ in emisfera sudica si pe cea de 40-55⁰ in cea nordica. Mersul izotermelor medii anuale demonstreaza clar diferentierea temperaturilor pe care le detin continentele si oceanele.

Amplitudinea temperaturilor medii anuale este de 5⁰C in zona intertropicala, de cca.15-60⁰C in emisfera sudica si 40-50⁰C in cea nordica.

Fatadele occidentale ale continentelor primesc continuu aer umezit in timp ce sectoarele centrale ale uscaturilor sunt seci. In regiunile foarte inalte, la latitudini mari, temperaturile coborate fac ca precipitatiile sub forma solida, chiar daca sunt reduse, permit pastrarea stratului de zapada de la un an la altul. La latitudini mijlocii cu altitudini mici, cea mai mare pondere o au precipitatiile lichide. Evaporatia este foarte ridicata in zona calda. Precipitatiile din sectoarele nisipoase ale zonei calde pot atinge si valori de 50 mm.

Precipitatiile prezinta contraste foarte mari de la o zona climatica la alta. Cele mai importante cantitati de precipitatii cad in zona ecuatoriala si sectorul sud-estic al Asiei: de la 1.500-2.000 mm pana la 8.000-12.000 mm. In regiunile polare precipitatiile scad la valori <100 mm.

In raport cu pozitia latitudinala si cu conditiile locale se deosebesc 6 tipuri de regimuri pluviometrice (Viers, 1968):

a.Regimul ecuatorial prezinta ploi convective constante cu valori de peste 1.500-2.000 mm. Se remarca doua maxime, la interval de 6 luni, generate de trecerea Soarelui la zenit.

b.Regimul tropical occidental cu secete mari iarna si ploi vara in timpul musonilor sau cand se manifesta ploile instabile ale zonei convergentei intertropicale.

c.Regimul tropical oriental prezinta alternante ale vanturilor si ploilor aduse de ciclonii tropicali si timpul toamnei.

d.Regimul mediteraneean cu ploi de front polar pe timp de iarna si secete vara.

e.Regimul temperat continental cu precipitatii frontale, relativ rare iarna, precipitatii bogate vara amplificate de convectia termica in conditiile unei instabilitati ale aerului.

f.Regimul temperat oceanic cu manifestare pe sectoarele occidentale ale continentelor, cu ploi de front polar si precipitatii mai slabe vara.

Factorii orografici si morfologici au repercursiuni asupra factorilor climatici.

Altitudinea determina modificarea precipitatiilor de la cele lichide la cele solide. Limita zapezilor permanente se schimba de la ecuator la poli: 5.000m la ecuator, 3.000m lat. de 45⁰ si 0m la cei doi poli. Precipitatiile cresc odata cu altitudinea pana la o anumita limita dupa care incep sa scada. La latitudinea Romaniei precipitatiile cresc cu 50-100 mm/100m altitudine.

Masivitatea si orientarea reliefului pot determina o crestere a precipitatiilor pe versantul expus si o scadere a acestora pe versantul expus. Pe versantii vestici ai Carpatilor, precipitatiile sunt mai mari decat pe cei estici.

Factorii litologici influenteaza scurgerea prin coeficientul de infiltrare si alimentare a apelor subterane. La pante mici si infiltrare ridicata scurgerea de suprafata este redusa.

Factorii biogeografici se impun prin gradul de acoperire cu vegetatie. Suprafetele acoperite cu vegetatie prezinta o scurgere uniforma si constanta.