STADIUL ACTUAL PRIVIND ACTIVITATEA DE MONITORING AL APELOR

STADIUL ACTUAL PRIVIND ACTIVITATEA DE MONITORING AL APELOR

Avand in vedere faptul ca unul din principiile de baza ale strategiei de concepere, proiectare si operare a TNMN, sustinut si agreat de tarile membre ale ICPDR, a fost de utilizare intr-o masura cat mai mare a structurilor, retelelor si programelor de monitoring nationale, in vederea minimizarii costurilor induse, acelasi principiu a fost aplicat si in cadrul procesului de restructurare a TNMN conform cu articolul 8 al Directivei Cadru a Apelor 2000/60/EC -DCA. Se mentioneaza ca aceasta activitate de monitorizare, prin modul ei de lucru si prin performantele solicitate, este una din cele mai costisitoare activitati din activitatile de gopsodarire integrata a apelor, dar si cu cel mai mare grad de eficienta, luand in considerare costurile facute pentru obtinerea unei unitate de informatie.

Din acest motiv, in capitolul urmator este prezentat modul in care a fost conceput, implementat si aplicat modul de operare restructurat al Sistemului National de Monitoring al Calitatii Apelor din Romania - unul din elementele principale considerate la proiectarea si realizarea TNMN pentru tronsonul Dunarii de jos .

Scurta prezentare a fluviului Dunarea si a bazinului hidrografic aferent

Fluviul Dunarea a fost dintotdeauna cea mai importanta cale de apa intre partea de vest si zona centrala a Europei, asigurand satisfacerea unor necesitati de baza a locuitorilor acestei zone, cum ar fi producerea de alimente, apa, energie, transport, linii de comunicatie.

Raul Dunarea se formeaza din confluenta a doua cursuri, respectiv Brigach si Breg, care isi au originea in Muntii Padurea Neagra din Bavaria in sudul Germaniei. Cursul principal al fluviului are o lungime de 2857 km si o suprafata a bazinului hidrografic de cca. 817.000 km², aceasta vasta regiune cuprinzand partial sau total un numar de 19 state europene, facand ca Dunarea sa fie cel mai mare bazin hidrografic transnational din punct de vedere al numarului de state cuprinse in bazin: Germania, Austria, Slovacia, Slovenia, Croatia, Cehia, Ungaria, Bulgaria, Romania, Moldova, Ucraina, Serbia, Montenegro, Bosnia-Herzegovina si care au mai mult de 2000 km In zona bazinului hidrografic, mai sunt de asemenea cuprinse zone mai mici din Italia, Albania, Polonia Elvetia si Macedonia.

Daca bazinul hidrografic al Dunarii reprezinta de fapt zona Centrala si Estica a Europei, Delta Dunarii, prin care fluviul se varsa in Marea Neagra, este cea de a doua zona umeda ca lungime din intregul continent si avand o suprafata de peste 500.000ha.

Principalii tributari ai Dunarii sunt plasati atat pe malul drept cat si pe cel stang al fluviului, dintre acestia fiind de mentionat: Inn, Morava, Tisa, Sava, Drava, Jiu, Olt, Arges, Timok, Jantra, Rusenski Lom, Siret, Prut.

Apele din bazinul hidrografic al Dunarii sustin un ecosistem de o inalta valoare economica, sociala si de mediu. Principalele folosinte ale acestuia sunt: sursa pentru apa potabila, pentru agricultura, irigatii, industrie, piscicultura, turism si recreere, producere de energie electrica, navigatie - toate acestea in folosul unei populatii cu o densitate dintre cele mai ridicate din Europa.

In zona se afla, de asemenea, un numar important de zone naturale protejate, incluzand "zone umede", paduri si zone inundabile, rezervatii naturale biologice, geografice etc. Avand in vedere ca in zona se afla o mare bogatie ecologica, se pot mentiona in acest sens circa 100 specii de pesti dintr-un total de 227 existente in Europa si circa 300 specii de pasari, din acestea cea mai mare parte regasindu-se cu predilectie in Delta Dunarii.

Pentru Romania, sectorul de Dunare aferent are o lungime de 1072 km incluzand si Delta Dunarii. Mai mult de 30 miliarde de m³ de apa pe an ce sunt transportati de Dunare pot servi ca sursa de apa pentru Romania, aceasta reprezentand circa 50% din totalul resurselor de apa de suprafata si subterana avute la dispozitie; cu toate acestea, amplasarea laterala, in partea de sud a tarii, face ca aceasta sursa sa fie accesibila numai zonei adiacente. Din totalul suprafetei tarii noastre, mai mult de 98% este cuprinsa in bazinul hidrografic al Dunarii, cele mai importante bazine hidrografice din tara varsandu-se direct sau indirect in Dunare.

Dunarea strabate sau margineste Romania in partea sa sudica, fluviul fiind divizat in 5 sectoare caracteristice din punct de vedere morfo-geografic si anume:

Sectorul defileelor carpatice, cuprins intre Bazias si Gura Vaii (144 km), primind aportul bazinelor hidrografice Nera si Cerna si alcatuind o parte din granita cu Serbia.

Sectorul sud-pontic, care se intinde pe cea mai mare parte (566 km) intre Gura Vaii si depresiunea bratului Borcea; este caracterizat de confluenta (pe malul stang - romanesc) cu 4 afluenti importanti: Jiu, Olt, Vedea si Arges. Pe cea mai mare parte formeaza granita cu Bulgaria. Sunt, de asemenea, de mentionat 8 afluenti ai Dunarii pe malul drept, care sunt situati pe teritoriul bulgar.

Sectorul pontic oriental, cu balti: cuprins intre depresiunea Bratului Borcea si zona Braila - Smardan (197 km) incluzand Balta Mare a Ialomitei si Balta Mare a Brailei. Pe acest sector, Dunarea strabate exclusiv teritoriul Romaniei, primind aportul unui singur afluent important, raul Ialomita. Tot in aceasta zona se afla una din cele mai mari lucrari hidrotehnice din Romania, Canalul Dunare - Marea Neagra, lucrare care a fost conceputa si realizata pentru acoperirea mai multor obiective prioritare necesare economiei romanesti cum ar fi: debuseu si sursa de alimentare pentru Centrala Nucleara Electrica de la Cernavoda, cale de navigatie scurtata pentru protectia Deltei, alimentare cu apa a mai multor localitati si sisteme de irigatii.

Sectorul nord - Dobrogean: se intinde intre Braila si intrarea in Delta Dunarii (80 km), in amonte de Tulcea (la Bratul Chilia); colecteaza apele din doua bazine hidrografice de ordinul I: Siret si Prut.

Sectorul Deltei: cu o suprafata de 5500 km Delta Dunarii este formata din zona umeda, lacurile si canalele dintre cele trei brate principale: Chilia, Sulina si Sfantu Gheorghe, din aceasta circa 80% aflandu-se pe teritoriul Romaniei.

Astfel, Dunarea colecteaza, direct, apele de pe circa 66% din suprafata tarii noastre si, totodata, indirect, prin intermediul raului Tisa, apele de pe inca 32% din suprafata, restul de aproximativ 2% fiind ape care se varsa direct in Marea Neagra. Din punct de vedere administrativ, spatiul romanesc riveran Dunarii este cuprins intr-un numar de 11 judete: Caras-Severin, Mehedinti, Dolj, Olt, Teleorman, Giurgiu, Calarasi, Ialomita, Braila, Galati, Tulcea. Gestionarea apelor Dunarii din partea de jos este in responsabilitatea Directia Apelor Dobrogea - Litoral si ARBDD.

Avand in vedere ca Reteaua Transnationala de Monitoring a Dunarii a fost construita pe baza retelei nationale si a retelelor bazinale existente, mai jos este prezentat conceptul si modul de realizare care au stat la baza sistemului national de monitoring al calitatii apelor in Romania.

Stadiul actual privind activitatea de producere a datelor si informatiilor furnizate de monitoringul calitatii apelor

1. La nivel national

Conform Legislatiei recente, de gospodarirea factorilor de mediu este responsabil MINISTERUL MEDIULUI (M.M.). Legea care reglementeaza aceasta responsabilitate este Legea Protectiei Mediului nr.137 din 30 decembrie 1995, completata si revizuita, privitor la procedura de aplicare de Ordinul nr. 125 al Ministrului Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului din 11 aprilie 1996 si la alte documente legislative mai recente.

Referitor la factorul de mediu apa, Legea apelor nr.107 din 08 octombrie 1996, reactualizata prin legea 310/2004 reglementeaza modul, obligatiile si unitatile responsabile cu gospodarirea acestei resurse. In conformitate cu documentele legislative aprobate, calitatea apelor din Romania este urmarita conform structurii si principiilor metodologice ale "Monitoringului National al Calitatii Apelor" printr-un Sistem National de Monitoring a Calitatii Apelor (SNMCA), proiectat si organizat de catre fostul ICPGA - actualmente ICIM si devenit operational incepand cu anul 1978; SNMCA cuprinde patru subsisteme aferente apei, ca resursa naturala:

ape curgatoare de suprafata - rauri;

lacuri naturale si de acumulare;

ape marine litorale;

ape subterane freatice.

si un subsistem pentru categoria:

ape uzate.

Informatiile privind calitatea apelor se obtin in cadrul activitatii sistematice de cunoastere a calitatii apelor, bazata pe doua elemente principale ale monitoringului:

structura spatial-geografica realizata;

ansamblul principiilor metodologice.

Din punct de vedere institutional, de gospodarirea apelor este responsabila Administratia     Nationala "Apele Romane" (ANAR) care aplica politica de ape agreata cu M.M. Din punct de vedere stiintific si tehnic, ICIM si INHGA asigura suportul si activitatile necesare privind reorganizarea si reproiectarea retelelor, asigurarea controlului calitatii, etc.

Din punct de vedere al gospodaririi cantitative a apei, datele si informatiile se produc in cadrul retelei de masuratori hidrologice aflate in managementul ANAR prin Institutul National de Hidrologie si Gospodarire a Apelor si cu executia de catre reteaua de statii hidrologice. Acesta furnizeaza date si informatii referitoare la structura retelei, parametri de operare a acesteia, atat pentru cazurile de monitorizare in conditii normale cat si pentru cazurile de inundatii.

Fata de ansamblul raurilor interioare, Dunarea prezinta cateva particularitati determinante care implica o abordare deosebita a problemelor de gospodarire a apelor, in general, si a actiunii de cunoastere a calitatii apei, in particular. Astfel, datorita latimii si adancimii foarte mari a sectoarelor cu regimuri de viteze cu variabilitate mare, in functie de structura spatiala a zonei parcurse, ar putea rezulta o diferentiere a calitatii apei in raport cu aceste dimensiuni; pe de alta parte, debitele importante ale fluviului creeaza, in fiecare moment, o masa enorma de apa cu o inertie considerabila fata de desfasurarea proceselor calitative, astfel incat variatiile temporale ale starii apei, in special in intervale scurte (de exemplu 24 ore), sunt mai lente si mai putin semnificative.

Referitor la primul aspect, concluziile unor cercetari anterioare au demonstrat ca in sectiunile reprezentative, cu apa bine omogenizata, nu exista diferente semnificative ale calitatii apei in sensul adancimii, ci mai degraba pe sectiune transversala. Ca atare, s-a stabilit ca supravegherea calitatii apei Dunarii sa se desfasoare dupa urmatoarele principii:

controlul calitatii apei trebuie concentrat intr-un numar optim de sectiuni reprezentative, in care sa fie reflectate modificarile majore ale calitatii atat cauzate de descarcarile afluentilor cat si a descarcarilor directe ale efluentilor cu impact semnificativ de la o serie de agenti economici;

in fiecare sectiune de control se recolteaza probe de apa din trei puncte pe latimea sectiunii transversale: mal stang, centru si mal drept, pe tronsonul de fluviu situat in interiorul tarii - de la Calarasi la Galati si pe bratele Sulina si Sfantu Gheorghe. Uneori, din cauze obiective (lipsa ambarcatiune, vreme deosebit de dificila etc.) recoltarea se face dintr-un punct - mal stang , pe tronsoanele care constituie frontiera de stat - de la Bazias la Calarasi si de la Galati la Ceatal-Izmail si in cate doua puncte (de la cele doua maluri) acolo unde Dunarea este curs de apa intern Calarasi- confluenta Prut;

campaniile de recoltare a probelor de apa si analiza acestora se desfasoara lunar, in fiecare punct de pe sectiune, urmarindu-se pe cat posibil o corelare in functie de viteza previzibila a curentului;

Tratarea celorlalte aspecte, ca stabilirea indicatorilor de calitate necesar a fi urmariti, caracterizarea calitatii apei, publicarea datelor, etc., se face similar cu programul aferent raurilor interioare.

La nivel transnational

In cazul Dunarii, monitoringul calitatii apei la nivel transnational s-a efectuat sau a fost deservit de trei programe:

Programul National - parte a Programului de monitoring, desfasurat pe    structura Sistemului National de Monitoring a Calitatii Apelor din Romania si care s-a desfasurat inca din perioada 1960-1970;

Programul de Monitoring al Dunarii efectuat de ICPGA (ulterior ICIM). Acest program are o continuitate de mai mult de douazeci si cinci de ani (1970-1998 ) si s-a desfasurat intr-un mod diferit fata de cel prezentat mai sus. Astfel, din punct de vedere al organizarii retelei, acesta a avut un numar de 29 sectiuni de supraveghere, fiind incluse, pe langa cele 13 sectiuni din SNMCA si o serie de sectiuni suplimentare, amplasate amonte si aval de principalii afluenti precum si pe afluentii respectivi in zonele amonte de confluenta. Acestea sectiuni suplimentare au fost in numar de 16. Scopul introducerii acestor sectiuni a fost de determinare, prin monitoringul efectuat si a datelor obtinute, a aportului principalilor afluenti monitorizati. Frecventa monitorizarii in cadrul acestui program a fost de 4 ori / an, programul de recoltari fiind efectuat cu nava de cercetare a ICIM. Numarul de parametri de calitate ca si frecventa au fost considerabil marite pentru evaluarea tipurilor de incarcari transportate de afluenti;

Programul Transnational de Monitoring. Acest Program a demarat in anul 1985, in cadrul Declaratiei de la Bucuresti, fiind extins ulterior prin Programul de Mediu al Dunarii din 1992-1996. In anul 1996, Programul de Mediu al Dunarii a fost transferat structurii Conventiei pentru Protectia fluviului Dunarea - ICPDR si fiind lansat oficial in forma actuala a TNMN in toamna anului 1996.

Motivele care au condus la aceasta evolutie a dezvoltarii programelor de monitorizare au fost modificarile in calitatea factorilor de mediu din zona bazinului hidrografic al Dunarii, care se afla sub presiunea unor vaste si diversificate activitati antropice. Astfel, marile aglomerari urbane genereaza o gama larga de substante poluante care sunt mai mult sau mai putin epurate.

Probleme serioase apar, de asemenea, din lipsa si/sau functionarea necorespunzatoare a unor statii de epurare, de la depozitarea necorespunzatoare a deseurilor umane si industriale si, in general, de la evacuarile de noxe in aer, apa si pe sol, la nivelul intregului bazin hidrografic, acestea constituind un numar impresionant de surse de poluare punctiforme. Pe de alta parte, industrializarea, intensificarea practicilor agricole si de crestere intensiva a animalelor au avut consecinte grave asupra starii de calitate ai apei si anume producerea si intensificarea poluarii nepunctiforme (difuze) a resurselor de apa de suprafata si subterane si care sau adaugat poluarii difuze naturale datorate aportului natural din ploii/scurgerii de pe dealuri, paduri, zone de pasune,etc.

Conditiile trecute si prezente de evaluare si tratare a impacturilor care au agresat mediul si care au fost produse de industrie, agricultura si asezarile umane au avut ca rezultat o accentuare a poluarii apei, aerului si solului la nivel local, regional si transnational. Aceasta a condus, pe baza experientei obtinute in alte situatii si zone similare, la o acuta necesitate de abordare integrata la nivel de bazin hidrografic a actiunilor de gospodarire a mediului. Calitatea apelor de suprafata a fost considerata o prima prioritate in acest sens. Calitatea apei, reflectata prin nivelele de poluanti in cursul principal al Dunarii sunt, in prezent, apropiate de cele ale Rinului sau altor rauri mari din Europa - desi, pentru anumiti indicatori, cum ar fi incarcarea organica, nutrientii si metalele grele, acestea sunt relativ ridicate. In afluentii Dunarii insa, conditiile sunt mult mai grave, pentru multe grupe de poluanti nivelele depasind standardele acceptate si aplicate.

Interdependenta clara dintre tarile din amonte si aval in ceea ce priveste gospodarirea calitatii mediului si a apei a fost si este evidentiata in numeroase ocazii si la toate nivelele, in zona bazinului Dunarii, conducand la necesitatea imbunatatirii gospodaririi mediului prin actiuni de cooperare internationala. Un factor suplimentar, de o egala importanta pentru actiunile de imbunatatire a calitatii mediului prin actiuni internationale concertate la nivelul intregului bazin hidrografic al Dunarii, il constituie si serioasa deteriorare a conditiilor de mediu ale Marii Negre in anumite perioade, la care o influenta semnificativa a avut-o si o are in continuare descarcarea de poluanti adusi de apele Dunarii.

Din punct de vedere al tipologiei care a fost stabilita in conformitate cu cerintele DCA, in tronsonul romanesc al Dunarii se afla 4 tipuri din cele 10 stabilite pentru intreaga Dunare, iar din punct de vedere al desemnarii corpurilor de apa acesta a fost impartit dupa cum urmeaza: