Studiu hidrogeologic comuna calarasi judetul dolj

STUDIU HIDROGEOLOGIC
COMUNA CALARASI JUDETUL DOLJ

Consideratiuni geomorfologice.

Zona studiata pentru intocmirea prezentului studiu, face parte din depresiunea
Dunarii de Jos. Acest sector al Campiei Romane reprezinta partea de est a Campiei
Olteniei.

Sub aspect morfologic, dupa geneza, evolutie si particularitatile formelor de
relief, zona studiata face parte din subtinutul campiei dunarene, al carui aspect tabular,
slab fragmentat de vai, reprezinta o panta generala orientata NNV-SSE. Partea vestica
a interfluviului Jiu-Olt, precum si cea sudica, sunt acoperite in parte de un puternic relief
de dune, consolidate spre est si neconsolidate inspre vest si sud-vest.

Aceasta zona a fost sculptata in diverse etape de catre cursurile de apa care o
delimiteaza, coborand in trepte, care reprezinta terasele Dunarii, spre sud.

Dunarea prezinta cinci nivele de terasa: veche (Tv), inalta (T1), superioara (T2),
inferioara (T3) si joasa (T4).

Deoarece terasele sunt acoperite in unele parti de depozite deluvial-proluviale
groase, alteori de depozite de dune cu grosimi mari, stabilirea numarului si extensiunii
anumitor nivele de terasa este ingreunata, uneori creindu-se confuzii sub aspect
morfologic.

in perimetrul studiat limita terasei inferioare se poate urmari de la nord de
Bechet, in continuare spre est, lasand in urma terasa joasa la cea.2,5 km est de
Bechet, a carei frunte trece pe la Ostroveni si se inchide la nord de Listeava.

Subzona luncii Dunarii, a carei latime variaza in limite destul de largi, atingand pe
alocuri valori de pana la 10 km, prezinta un relief tanar, de acumulare, cu un aspect de
ses intins, presarat cu balti, mlastini si dune de nisip.

Reteaua hidrografica din zona este neansemnata din punct de vedere al
densitatii.

Fluviul Dunarea, principalul curs de apa din zona, delimiteaza zona studiata in
partea sa sudica. Cursul acesteia se caracterizeaza printr-o latime mare a vai ce
variaza intre 1-3 km.

2.Geoloqia perimetrului.

Din punct de vedere geologic zona studiata se incadreaza in marea unitate
structurala a Platformei Moesice.

Depozitele ce apar la zi apartin cuaternarului, sub care cele mai multe foraje au
interceptat formatiuni mio-pliocene.

Din seria miocena forajele au indicat numai etajul Sarmatian, pus in evidenta in
regiunea Dunareana. Din datele existente rezulta ca Sarmatianul este reprezentat
printr-un facies calcaros, pentru ca spre est acesta sa devina argilos-marnos.

Depozitele pliocene semnalate in cadrul zonei, sunt reprezentate prin toate
etajele, Meotianul in facies salmastru, Ponianul in facies marnos, Dacianul nisipos si
Romanianul reprezentat prin trei orizonturi (cel inferior, cel mijlociu misipos, iar cel
superior argilos).

Meotianul pus in evidenta in nordul perimetrului studiat, este reprezentat prin
argile nisipoase si nisipuri, interceptate la adancimea 198-291 m (foraj Celaru).

Pontianul a fost semnalat in foraje in zona localitatii Bechet. Aici, in cele doua
foraje executate pe terasa inferioara a Dunarii s-au interceptat marnele nisipoase
pontiene la adancimea de 34 si respectiv 48 m.

in alt foraj, executat la 5 km nord de Bechet, pe terasa inalta a Dunarii, nisipurile
mamoase si nisipurile necoezive interceptate pe intervalele 53-66 m au fost atribuite
Pontianului.

Depozitele Daciene au fost intalnite in forajele de la Listeava la adancimea de
40,3 m si Bechet la adancimea de 30,1 m si sunt reprezentate prin nisipuri marunte si
fine, necoezive, uneori cu intercalatii grezoase.

Din coroborarea tuturor datelor reiese ca aceste depozite au o tendinta de
afundare spre vest.

Depozitele Romaniene s-au intalnit in foraje, precum si intr-un afloriment pe
malul Jiului, in dreptul comunei Caciulatesti, unde sub pietrisurile terasei inalte, apar
argile nisipoase, vinete.

in foraje aceste depozite sunt constituite de asemenea din argile, argile
nisipoase, nisipuri argiloase, uneori cu intercalatii lenticulare subtiri de nisipuri fine si
turba.

Este de remarcat faptul ca depozitele mio-pliocene se afunda de la sud spre
nord, afundare ce se diminueaza treptat de la formatiunile mai vechi catre cele mai noi.

Cuaternarul este reprezentat prin Pleistocen si Holocen.

in alcatuirea Pleistocenului superior intra acumularile grosiere ale terasei
superioare a Dunarii.

Aluviunile vechi ale terasei superioare, groase de 4-6 m, sunt alcatuite din
nisipuri si pietrisuri. Acestea sunt acoperite de depozite proluviale, alcatuite din nisipuri
fine, nisipuri prafoase-argiloase, atribuite Holocenului. Tot Holocenului i s-au atribuit
depozitele vechi ale teraselor inferioare si joase, depozitele de lunca, cele de dune,
precum si depozitele deluvial-proluviale de pante.

Aluviunile teraselor inferioare si joase, constituite din nisipuri, pietrisuri si
bolovanisuri, prezinta grosimi de 3-5 m.

Depozitele proluviale ale acestor terase sunt alcatuite din nisipuri prafoase,
prafuri nisipoase-argiloase, cu concretiuni calcaroase.

Acumularile aluvionare ale luncilor sunt constituite in baza din nisipuri, pietrisuri
si bolovanisuri, acoperite de nisipuri si nisipuri argiloase, uneori maluri. in lunca Dunarii,
aceste depozite ating grosimi de 10-15 m.

Holocenului superior i-au fost atribuite si depozitele de dune, care acopera o
buna parte a zonei studiate.

3.Caracterizare hidrogeologica generala a zonei.

in vederea elaborarii acestui studiu, ca prima faza s-au inventariat si identificat
forajele existente in zona. Deoarece adancimea de investigare la majoritatea forajelor a
fost de 30-50 m, s-au putut pune in evidenta in special depozitele permeabile ale
cuaternarului. in anumite zone, mai restranse, s-au interceptat si depozite permeabile
pliocene.

in lumina celor aratate mai sus, se poate afirma ca in perimetrul studiat pot fi
separate doua grupe de strate acvifere: strate acvifere cantonate in depozitele
aluvionare ale teraselor si luncii Dunarii si stratele acvifere de adancime.

Terasele si lunca Dunarii alcatuiesc o unitate hidrogeologica importanta din punct
de vedere al raspandirii depozitelor freatice, care se dezvolta pe o latime care uneori
atinge si 30 km.

In cadrul perimetrului studiat, din stratul acvifer al terasei superioare a Dunarii, la
contactul cu lunca, apar izvoare aproape continuu in dreptul localitatilor Calarasi si
Dabuleni, ale caror debite variaza intre 0,5-10,0 l/sec.

Din stratul acvifer al terasei inferioare a Dunarii se ivesc un numar redus de
izvoare cu debite mici. Dintre acestea le amintim pe cele care apar in partea de sud-
vest a localitatii Calarasi.

Pe baza informatiilor furnizate de forajele executate in zona, se poate aprecia ca
orizonturile acvifere freatice se intalnesc la adancimi diferite, functie de nivelul de
terasa.

Astfel stratele acvifere se dezvolta in mod frecvent in intervalul 5-15 m in zonele
teraselor superioara si inferioara, si in general la adancimi mici, de pana la 5 m in zona
terasei joase si de lunca, (tabelul nr.1). Grosimea depozitelor permeabile ale orizontului
acvifer freatic variaza in limite cuprinse in general intre 5-20 m.

Patul impermeabil al orizontului freatic este constituit din marne, argile, argile
nisipoase sau prafoase, iar acoperisul este format predominant din prafuri argiloase si
nisipoase sau depozite loessoide.

Adancimea nivelului piezometric are valori cuprinse intre 5-10 m in cadrul
teraselor superioara si inferioara, iar in terasa joasa si in lunca nivelul apei este intalnit
frecvent la adancimi mici, pana la 5 m.

Debitele obtinute in urma efectuarii pomparilor experimentale au valori cuprinse
in intervalul 2-4 l/s, pentru denivelari relativ mici, de 1-2 m.

in ceea ce priveste orizonturile acvifere de adancime, datele pe care le detinem
sunt putine.

Totusi, din datele furnizate de literatura de specialitate precum si din putinele
foraje executate in zona, putem deduce urmatoarele:

-in nordul localitatii Calarasi, depozitele terasei superioare a Dunarii sunt dispuse
in continuitate de sedimentare peste depozite mai vechi, romaniene si daciene. Din
punct de vedere hidrologic, forajele au pus in evidenta un orizont acvifer cantonat in
nisipurile daciene. Acest orizont acvifer are nivelul piezometric usor ascensional si
capacitatile de debitare relativ importante.

Alimentarea acestui orizont se face pe de o parte prin infiltrarea precipitatiilor la
capete de strat, pe de alta parte prin drenarea apelor curgatoare si a formatiunilor din
lunci, acolo unde stratele de adancime vin in contact direct cu ele.

Rezultatele obtinute de forajul hidrogeologic executat la Dabuleni pentru
alimentarea cu apa a fermei de porci sunt urmatoarele:

-forajul are o adancime de 56 m si a captat depozitele acvifere daciene in
intervalul 46,00-50,00 m;

-in urma pomparilor experimentale s-au obtinut debite de 2,5 l/s la denivelari de
12,9 m. Mentionam ca nivelul piezometric (Np) a fost masurat la 7.50 m.

De asemenea forajul executat tot la Dabuleni, ferma tineret taurine, la adancimea
de 50 m, a interceptat depozitele acvifere daciene in intervalul 40-42 m. Debitul obtinut
la pomparea experimentala a fost de 3,5 l/s pentru o denivelare de 0,8 m. Nivelul
piezometric a fost masurat la 5,70 m.

4.Calitatea apelor subterane.

Din analiza datelor existente se constata ca in majoritatea lor apele freatice din
cuprinsul zonei studiate se incadreaza in limitele    de potabilitate, mineralizatia totala

variind intre 200-600 mg/l, iar duritatea totala variind intre 10-25° germane. Gradul de
mineralizatie diferit se datoreste constitutiei litologice a depozitelor acvifere.

Privitor la potabilitatea apelor si incadrarea acestora in prevederile STAS
1342/1991, constatam ca daca majoritatea apelor sunt potabile din punct de vedere al
mineralizatiei si duritatii totale, acestea in unele cazuri au indicat continuturi peste
limitele admise exceptional la cartonul Fe⁺².

in ceea ce priveste apele cantonate in depozitele daciene, am constatat ca in
general acestea se incadreaza in limitele de potabilitate admise de STAS 1342/91,
exceptie facand uneori continutul in NH₄ sau Fe.

Apele cel mai des intalnite fac parte din grupele de ape bicarbonatate si anume
bicarbonatate calcice si magneziene sau bicarbonatate sodice.

S.Concluzii si propuneri.

Tinand cont de cele aratate in capitolele anterioare, avand in vedere si materialul
documentar pe care s-a bazat intocmirea prezentului studiu, putem deduce
urmatoarele:

-in perimetrul localitatii Calarasi nisipurile daciene si uneori chiar depozitele
terasei superioare a Dunarii, constituie surse de alimentare cu apa din subteran.

Pentru acoperirea necesarului de apa solicitat de beneficiar, propunem executia
unor foraje hidrogeologice, care sa capteze in intregime nisipurile daciene,
respectandu-se cu strictete urmatoarele recomandari:

-primul foraj executat va avea in mod obligatoriu caracter de explorare-
exploatare si va fi amplasat de comun acord cu proiectantul;

-forajul va avea adancimea de 80 m si un debit estimativ de 2,5 l/s;

-forajul se va ^Mbfria cu ajutorul carotajului geofizic;

-dupa finalizarea lucrarilor de definitivare a forajului se vor face teste de pompare
pe trei trepte de debit, pentru determinarea parametrilor reali ai acviferului si stabilirea
debitului optim de exploatare;

-in urma pomparilor se vor recolta probe de apa pentru analize fizico-chimice si
bacteriologice in vederea stabilirii calitatii acesteia;

-in functie de rezultatele obtinute la primul foraj executat se va stabili numarul de
foraje care se vor executa, pentru satisfacerea necesarului de apa solicitat.

in conformitate cu H.G.nr.101/1997 se vor stabili perimetrele de protectie
sanitara si perimetrele de protectie hidrogeologica.

Pentru obtinerea autorizatiei de folosinta, beneficiarul va prezenta organului
teritorial de gospodarire a apelor, documentatia definitiva privind executia, definitivarea,
rezultatele pomparilor experimentale si debitul optim de exploatare, conform STAS
1649/2-84 si a Ordinului nr.277/1997 a M.A.P.P.M.: