Structura si compozitia retelei hidrografice

Structura si compozitia retelei hidrografice

Structura retelei hidrografice este controlata de cativa factori importanti: panta initiala a terenului, inegalitatile rezistentei rocilor la eroziune, controlul structurii, diastrofismul recent, istoria geomorfologica a retelei etc. (Ichim et al., 1989).

Ca urmare a studierii unui numar important de bazine hidrografice, situate in diferite conditii climatice, geologice si de evolutie, s-au diferentiat urmatoarele tipuri de structura:

a. Dentritica. Este, pe departe, cea mai comuna structura. Se caracterizeaza prin existenta unor afluenti care au aceeasi directie de curgere cu raul principal, cu unghiuri de confluenta, de regula, mai mici de 90⁰. Se dezvolta, cu precadere, in regiunile cu rezistenta relativ uniforma la eroziune: Nipru, Volga, Obi, Enisei, Amur, Vedea, Barlad etc.

b. Rectangulara. Fata de cea dentritica are confluente cu unghiuri drepte sau apropiate de 90⁰. Structura este controlata de factorul geologic, mai ales reteaua de fracturi tectonice. Sunt adesea intalnite in Scandinavia (mai ales pe coasta Norvegiei).

c. Radiara. Este generata de prezenta unor inaltimi dure, ale unor conuri vulcanice care, de altfel, impun o drenare pe flancuri: vaile din regiunile muntoase inalte, raurile din Pamir, Peninsula Iberica, Africa Centrala etc.

d. Fluata. Este atribuita, in general, raurilor ce curg prin vaile situate intre doua masive muntoase. Afluentii sunt colectati de pe povarnisuri si majoritatea lor se varsa direct in raul principal, sub un unghi de 65-90⁰: Bistrita, Lotru etc.

e. Centripeta. Este generata de prezenta unei mari arii depresionare care, ca nivel de baza, concentreaza drenarea curgerii. Cele mai multe rauri se intalnesc in regiunile semiaride.

4.f. Multibazinala. Este intalnita in regiunile colinare cu inaltimi mici sau in regiunile carstice.

g. Zabrelita (gratii). Dispune de unghiuri drepte de confluenta (sau aproape de 90⁰). Cel mai adesea se dezvolta in regiunile puternic fracturate si cu alternante litologice.

h. Paralela. Este tipica pentru formatiunile litologice dispuse longitudinal: structurile de flis din Bucovina. Nu are o extindere regionala deoarece interventia structurilor majore impune modificari radicale.

i. Inelara. Se dezvolta pe inaltimi izolate, mai ales pe domuri, conuri vulcanice, cu alternante de strate etc.

j. Deranjata. Este impusa ca urmare a interventiei antropice, in scopul creerii unor acumulari: Podisul Moldovenesc, Campia Transilvaniei etc. Se includ si retelele dezvoltate din luncile marilor rauri, delte, campii slab drenate din nordul Europei etc.

k. Contorsionata. Se datoreaza prezentei alternantelor litologice si a unei tectonici complicate: bazinul Putna-Vrancea.

Pentru Romania se pot distinge opt tipuri de retele hidrografice (Cotet, 1951) ca urmare a tipizarii aspectului planic: dentritica, rectangulara, in gratii, radiara, convergenta, inelara, opusa, sucita.