ARGUMENT

Lucrarea de atestat "Clima in orasul Botosani" este o lucrare generala care isi propune sa evidentieze particularitatile climatice si topoclimatice ale orasului Botosani, cat si unele schimbari care au avut loc de-a lungul ultimilor ani in caracteristicile elementelor climatice.

Acest studiu climatic al Botosaniului este o lucrare care vrea sa completeze informatiile stiintifice de natura climatologica ce exista deja pentru acest areal geografic si sa prezinte, pentru prima data pe baza unui fond de date amplu, schimbarile climatice survenite odata cu cresterea orasului si a inudustrializarii.

Prin elaborarea acestei lucrari am incercat sa pun in practica o parte din cunostintele acumulate de-a lungul celor patru ani de liceu, mai ales la desciplinele de specialitate.

Motivatia alegerii acestei teme pentru lucrarea de atestat rezulta din faptul ca subiectul in sine este generos, amplu si de mare actualitate si importanta.

Meteorologia este o ramura a stiintelor geografice si are ca obiect studierea atmosferei si a fenomenelor care se produc in cuprinsul acesteia. Este o stiinta a naturii, o stiinta cu un specific bine determinat.

Observatia ramane metoda de baza in cecertarea meteorologica. Aceasta metoda este aplicata pe doua cai: vizuala (fara instrumente si instrumentala.

Faptul ca intreaga noastra activitate este strans influentata de schimbarile care au loc in atmosfera, ca insasi conditiile de viata sunt in general puternic influentate de aspectul vremii a facut ca meteorologia sa ocupe un loc important in randul stiintelor naturii.

"Vremea si clima" influenteaza activitatea oamenilor si dirijeaza chiar economia regiunilor unei tari.

In agricultura meteorologia ocupa un loc din ce in ce mai important. Cercetarea regimului termic si de umezeala a solului, legat de diferite faze de dezvoltare biologica a plantelor, a facut sa se dezvolte o noua ramura a acestei stiinte: agrometeorologia.

Medicina moderna tine in permanenta cont de influenta factorilor atmosferici asupra modului cum evolueaza diferitele maladii. In marile clinici pe langa medici, lucreaza meteorologi care dau indicatii asupra variatiei factorilor atmosferici.

Amploarea marilor constructii publice si industriale nu este de conceput fara cunoasterea ie prealabil a particularitatilor climatice ale regiunilor respective. Prin reluarea in consideratii sau printr-o cunoastere insuficienta a datelor meteorologice, au fost si pot fi prilejuite pagube enorme.

Introducere

Existenta unor diferentieri in clima partii de est a teritoriului Romaniei a fost de mult sesizata. Informatii razlete asupra unor trasaturi climatice ale acestei regiuni apar in documente oficiale, cronici, sau lucrari literare. Aceste informatii erau sumare si cu un grad mare de subiectivism, datorita lipsei observatiilor instrumentale. Ele se refereau in special la fenomenele atmosferice manifestate cu pregnanta, asa cum sunt grindina, gerurile puternice, ninsorile abundente, ploile care provocau inundatii, secetele etc.

Aprecieri asupra climei se gasesc in "Letopisetul Moldovei" 1640, Grigore Ureche consemneaza anul 1504 ca fiind unul foarte ploios, cu mari inundatii si anul 1585 ca fiind unul extrem de secetos. Ceva mai tarziu, in 1675, in "Letopisetul Tarii Moldovei", Miron Costin aminteste de seceta deosebita de la 1660-1661. In anul 1716, Dimitrie Cantemir in lucrarea sa "Descriptio Moldaviae" vorbeste despre asezarea, hotarele si clima Moldovei, unde surprinde pentru prima data caracterul neuniform al climei si influentele climatice exterioare.

Infiintarea in 1884 a Institutului Meteorologic din Romania, sub conducerea lui St. Hepites, a creat posibilitatea de a se constata concret care sunt principalele caracteristici ale climei din aceasta parte a tarii, datorita statiei infiintate in 1886, la Iasi.

Dupa inca 10 ani, in anul 1895 i-a nastere prima statie meteorologica la Botosani, observatiile fiind efectuate la inceput de profesorii si elevii liceului "A.T. Laurian". Tot in aceasta perioada apare la Botosani (1903) prin contributia lui I. Titu, prima publicatie din tara noastra destinata popularizarii cunostintelor de agroclimatologie "Revista meteorologica agricola".

In anul 1940 aparatele au fost instalate in locatia din strada Petru Rares nr. 11 (la intersectia strazilor Petru Rares si Ion Creanga). Activitatea statiei a fost intrerupta in perioada 1 martie 1944 - 15 octombrie 1944 din cauza evenimentelor celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Din 10 octombrie 1948 pana in 1 iulie 1955 statia a functionat in strada Petru Rares Nr. 9, observatiile fiind efectuate sistematic de catre M. Cazanisteanu (primul observator specializat). In anul 1955 platforma s-a mutat in strada Dragos Voda nr.62, iar de la 1 ianuarie 1975 si pana in prezent statia functioneaza in strada Mihai Eminescu nr. 62.

Figura 1. Schema platformei meteorologice

Str. Dragos Voda Nr. 62

Actuala platforma se gaseste in partea de vest-nord-vest a orasului Botosani intr-o zona degajata, la sud si nord de statie se afla teren agricol, in nord, nord-est pe o raza de 300 de metri, se gaseste o liziera de copaci, in partea estica sunt situate case de tip rural, si mai departe la 300 m pe aceeasi directie, blocuri de locuinte cu 5 nivele. In sud-est, la 250 m de platforma se gaseste statia de asfalt cu dependintele sale si in continuare un loc degajat.

Raul Dresleuca, ce vine din partea de nord-vest a platformei formeaza o depresiune ce deschide mult vizibilitatea orizontala, de la 7 km. la sud, la peste 15 km. la nord-vest si peste 25 km. la sud-vest.

Figura 2. Plan de situatie al statiei meteo Botosani:

Amplasarea statiei Dimensiuni: L = 26 m

L = 26 m

Latitudinea - φ: N-47° 44'

Longitudinea - λ: E-26° 39'

Altitudinea: 161 m

Altitudinea barometrului: 162,5 m

Indicativ sinoptic: 15020

Nr. Ordine: 744639

Ora locala: H+13 minute

Ora sinoptica: O.V.R. H-3 ore

O.I.R. H-2 ore

Momentul observatiei sinoptice: H + 17 minute

H + 27 minute

Perioada: 1 ianuarie - prezent

Din anii 1960 incepe o noua etapa in "cercetarea meteorologica, care se bazeaza din ce in ce mai mult, pe siruri lungi de date meteorologice si pe analiza amanuntita a rolului jucat de factorii climatogeni, punand in relatie directa climatul cu celelalte elemente ale complexului geografic cu interdependentele si influentele reciproce dintre ele." (Mihaila, 2003)

Scurt istoric al orasului Botosani

Orasul Botosani este situat in nord-estul Romaniei, in zona de contact dintre regiunea dealurilor inalte de pe stanga vaii Siretului, in vest, si cea a dealurilor joase a Campiei Moldovei ce se intinde catre est. Dealurile din partea de vest a orasului fac parte din Podisul Sucevei - sectorul seii Bucecea-Vorona cu altitudini maxime de 250 metri ( Dealul Sulita), si cu altitudini minime - 150 metri - in partea de sud-vest si nord-est. Intre relieful inalt din vest, cu caracter de coasta si cel de campie colinara din est, exista un culoar depresionar (uluc) in care este asezat municipiul Botosani.

Teritoriul orasului propriu-zis are o suprafata de 4132 ha, si un caracter usor alungit pe directia nord-sud . Altitudinea medie a orasului este de 163 metri, nedepasind decat exceptional 200 metri, in partea vestica. Caracteristic acestei regiuni este relieful de dealuri joase sau campii deluroase, dezvoltate pe depozite monoclinale (usor inclinate spre sud-est), cu pante slabe, cu vai foarte largi, cu interfluvii ca niste platouri si cu energie de relief redusa, in medie 30-40 metri.

Clima acestei regiuni se incadreaza in tipul temperat continental excesiv, acest caracter se datoreaza in primul rand influentei directe a maselor de aer continental, de origine asiatica, care, in general iarna sunt uscate si reci, iar vara sunt calde, sau chiar foarte calde si uscate. Caracterul climatic este dat si de frecventa viscolelor violente iarna si de producerea unor secete indelungi in lunile de vara. In aceasta zona Carpatii nu mai constituie un obstacol in calea curentilor atmosferici de nord-est si nord, ei opresc insa influentele meridionale sud-vestice, de unde si nuanta racoroasa a climei, cu ierni prelungite si cu mai rare deficite de precipitatii.

Capitolul I

Factorii climatogeni

Caracteristica climei orasului Botosani, ca pretutindeni pe suprafata Pamantului, rezulta din interactiunea factorilor climatogeni (radiativi, geografici si dinamici).

Factorii radiativi - dintre toti factorii climatogeni, deosebit de importanta este radiatia solara, sub forma globala, deoarece constituie sursa energetica primara care sta la baza tuturor proceselor si fenomenelor climatice. Radiatia solara totala la Botosani are valoarea de 108,64 kcal/cm2, dar aceasta prezinta variatii importante de la an la an, datorita circulatiei maselor de aer si caracteristicilor termo-hidrice.

Radiatia globala la Botosani kcal/cm² (dupa D. Tastea)

In timpul anului variatia radiatiei solare totale este conditionata, in principal de marimea zilei. Aceasta situatie permite cresterea radiatiei incepand din ianuarie, cand are valori de 3,05 kcal/mp/luna si pana spre mijlocul verii (in iulie), cand depaseste 15 kcal/cmp/luna. Desi ziua are durata maxima in iunie (15h 55´), radiatia solara este maxima in iulie -15,85 kcal/cm2 - prin asocierea favorabila a celorlalti factori de influenta (insolatia, nebulozitatea, umiditatea). In a doua jumatate a anului, din august pana in decembrie, radiatia solara lunara scade continuu. In luna decembrie durata mica a zilei (8h 30´), ca si frecventa ridicata a sistemelor noroase sunt elemente caracteristice, specifice starilor barice ciclonale, ce reduc mult durata de stralucire a soarelui, pana la de patru ori, fata de situatia inregistrata in iulie. Ca urmare, in decembrie, in toata Moldova, radiatia totala coboara sub 3 kcal/cm²/luna (Bacauanu, 1968), iar la Botosani valoarea radiatiei este de 2,20 kcal/cm².

2. Factorii geografici - asezarea geografica, ca si cadrul natural (forme de relief, hidrografia, solul si vegetatia) ofera posibilitati variate de transformare a energiei solare in caldura si prin aceasta, factorii mentionati, influenteaza diferit componentele climei.

a. Datorita asezarii geografice a orasului Botosani - 47s44´ latitudine nordica si 26s41´ longitudine estica, razele solare cad in cursul anului sub un unghi destul de diferit ca valoare, intre solstitiul de iarna (18s33´) si solstitiul de vara (65s 27´); aceasta impune variatia in timp a cantitatii de caldura primite. Acest fapt nu este singurul raspunzator pentru explicarea maximului de iarna (-4,8s C in ianuarie) si maximul de vara (20,3sC in iulie) din curba regimului termic al Botosanilor.

Asezarea geografica a acestui centru urban contribuie mai mult la aparitia diferentelor de temperatura intre vara si iarna. Botosaniul - fiind asezat la contactul dintre podisul Sucevei si campia Jijiei, larg deschisa spre nord, nord-est si est, adica spre platourile si campia Europei orientale - se afla sub influenta curentilor de aer continentali, care isi maresc valorile lor termice pozitive sau negative in zona urbana (Slavic, 1969).

Figura 3. Principalele diviziuni de relief (si de complex geografic) din judetul Botosani (dupa Tufescu V., 1983)

b. Cadrul natural este reprezentat printr-un relief de campie deluroasa cu altitudini 130-170 metri, ce rar depasesc 200 metri. Orasul Botosani se afla in partea vestica a Campiei Moldovei - in depresiunea Botosani- Dorohoi la contactul cu dealurile Siretului, este regiunea cea mai joasa cu doar 173 metri altitudine absoluta. Relieful prin: expozitia versantilor fata de circulatia generala a atmosferei, orientarea culoarelor de vale, energia de relief si fragmentarea orizontala introduce diferentieri importante in climatul zonei studiate. Formele de relief ce caracterizeaza regiunea orasului Botosani nu prezinta pondere importanta prin altitudine, grad de inclinare si fragmentare, de aici rezulta faptul ca modificarile aduse climei nu se ridica la un nivel major.

c. Vegetatia reprezinta expresia conditiilor climatice dominante, generand la randul sau particularitati microclimatice si topoclimatice in functie de gradul de acoperire, componenta floristica, densitate, talie, stadiu de vegetatie etc. Covorul vegetal ramane o proiectie a climei la scara teritoriului analizat, cu un important rol climatic modelator, de echilibru, in conditiile unui climat cu influente continentale, ce determina manifestari extreme ale valorilor elementelor climatice sau ale parametrilor fenomenelor climatice. Ponderea padurii in regiunea orasului Botosani este redusa, astfel rolul topoclimatic, modelator al acesteia este scazut, generand variatii importante ale elementelor climatice.

d.. Solul si hidrografia, in special suprafetele lacustre, influenteaza clima prin valoarea albedoului, respectiv prin capacitatea de reflectare a razelor solare datorita culorii pe care acestea o au. Solurile de pe teritoriul orasului Botosani sunt din categoria cernoziomurilor - soluri de culoare inchisa care au proprietatea sa retina circa 85% din radiatia solara, rolul climatologic al acestora creste in perioada de aratura (toamna si primavara) cand solul nu este protejat de culturile agricole. Dar pentru zona urbana tipul de sol este mai putin important, deoarece acesta este aproape in intregime acoperit, influenta antropica modificand situatia.

Zona orasului Botosani este aproape complet lipsita de suprafata acvatica, astfel ca influenta asupra climei este si ea redusa. Principalele ape care dreneaza zona orasului Botosani sunt: Sitna si Dresleuca. Mai departe: Burla, Miletin si Teisoara, iar in oras patrund urmatoarele vai: valea Teascului, a Luizoaiei si Caramidariei in vest si sud-est, iar in nord-est valea Sitna.

Mare parte din apele din preajma orasului ingheata pe timp de iarna, iar vara isi pot reduce debitul pana la uscare. Influenta retelei hidrografice asupra orasului este foarte redusa, efectul resimtindu-se doar asupra zonele imediat invecinate.

3. Factorii dinamici - masele de aer, prin marea lor mobilitate, constituie factorul climatogen care genereaza variatiile neperiodice ale vremii. Directia de miscare si caracterul maselor de aer ce ajung pe teritoriul orasului Botosani depind de pozitia, deasupra Europei, a diverselor formatiuni barice, care reprezinta centrii de actiune.

Masele de aer in deplasare peste regiunea in care este situat orasul Botosani (anticiclonul Eurasiatic, ciclonul Islandez, anticiclonul Azorelor, ciclonii mediteraneeni, la care se adauga influente mai rare, ale anticiclonului Groenlandez, Scandinav, din nordul Africii sau ale ciclonul Arab) produc in zona urbana valori particulare: raceala si caldura suplimentara in timpul verii, diferentierea esentiala a aspectului starilor vremii si ca urmare oscilatia valorii elementelor climatice.

Anticiclonul Azoric are ponderea cea mai mare in transformarile si procesele atmosferice care au loc deasupra continentului european, si deci, si al tarii noastre. Acesta se caracterizeaza prin deplasari de mase de aer dinspre vest, nord-vest, imprimand vremii un caracter umed si cald iarna, ori umed si racoros vara. Acest maxim baric functioneaza la noi tot timpul (28%) cu o frecventa mare in perioada calda a anului (aprilie-septembrie), in special in lunile mai-iunie, iulie, iar cea mai mica frecventa o are toamna in lunile octombrie-noiembrie. Legat de activitatea anticiclonului Azoic deasupra Campiei Moldovei, deci si deasupra orasului Botosani, reprezentative pentru anotimpul cald sunt innorarile, aversele si grindina, care dureaza de obicei putin si se produc dupa-amiaza, cand si convectia termica devine maxima, avand extindere teritoriala relativ redusa. Iarna prezenta maselor de aer atlantic, are drept consecinta incalzirea vremii, cresterea nebulozitatii cu producerea unor ninsori abundente

Figura. 4. Traiectoriile anticiclonale in Europa (dupa O.G.Kriceak si A.S. Zverev)

Anticiclonul Eurasiatic este un centru baric de mare presiune si are variatii mari atat sub raportul ariei de influenta cat si a valorilor de presiune. Acesta are o frecventa anuala destul de mare (21,1%), determinand in special advectia aerului rece dinspre sectorul estic si nord-estic al Romaniei. Asupra Campiei Moldovei anticiclonul Eurasiatic actioneaza cu precadere prin dorsalele vestice, sau prin intermediul nucleului secundar care se formeaza incepand cu septembrie si dureaza pana in iunie in nordul Muntilor Ural. Iarna provoaca geruri aspre cu viscole puternice generate de vanturi ce pot depasi 100 km/h. In cazul stagnarii in fata arcului carpatic se produc inversiuni intense de temperatura. Anticiclonul Eurasiatic, cu o frecventa redusa antreneaza uneori mase de aer continental, uscat si fierbinte de deasupra Campiei Europei Rasaritene spre nordul Moldovei si Campia Romana, producandu-se fenomenul de seceta insotit uneori de vanturi uscate si fierbinti (suhoveiuri), cu consecinte negative pentru agricultura. Primavara si toamna acest anticiclon se afla la originea unor raciri insotite de ingheturi si brume tarzii sau timpurii.

Figura 5. Harta cu repartitia numarului anual mediu al zilelor cu suhovei (dupa Fetov V., Mihai E., Cristescu S., 1961)

Patrunderea si stationarea aerului rece, deseori in sud-estul tarii, se face si mai simtita in timpul baric, ce se formeaza ca rezultat al interactiunii Anticiclonului Azoric cu cel Euroasiatic, frecventa anuala fiind de 10,96%. Acest tip baric se caracterizeaza printr-un brau de mare presiune atmosferica, peste Europa Centrala, fiind mai frecvent indeosebi iarna, determinand advectia aerului rece al Anticiclonului Eurasiatic si produce scaderi mari de temperatura si viscole iarna. Vara determina in regiunile tarii noastre un timp secetos si calduros cu vanturi de intensitate mare (mase de aer antrenate din Asia Centrala).

Figura 6. Axele de deplasare a anticiclonilor mobili in Europa (dupa Multanovski)

In anotimpul rece o mare influenta asupra starilor de vreme in regiunea orasului Botosani o au Anticiclonul Scandinav si cel Groenlandez ce produc invazii de aer arctic din nordul continentului, insotite de scaderi de temperatura (sub -30sC) si precipitatii abundente sub forma de ninsoare. Acestea sunt cauzate de advectia aerului rece a acestor arii barice precum si de stratificarea termica a aerului.

Ciclonul Islandez se dezvolta deasupra partii de nord a Oceanului Atlantic, are o actiune strans corelata cu cea a Anticiclonului Azoric, intr-o reprocitate inversa, trimite frecvent deasupra Campiei Moldovei in tot timpul anului aer polar si subpolar maritim, generator de precipitatii bogate, vanturi puternice (dar, de scurta durata) si ceturi advective.

Figura 7. Schitele traiectoriilor ciclonale in Europa (dupa O.G.Kriceak si A.S. Zverev)

Ciclonii mediteraneeni au o frecventa mica in nord-estul Romaniei. Actioneaza cu precadere in anotimpul rece al anului, aducand din sud mase de aer cald si umed, dand ploi insotite de descarcari electrice, uneori si de grindina.

Figura 8. a. Tipuri de traiectorii ale ciclonilor mediteraneeni (dupa Doina Grimani, N. Besleaga, 1976);

b. Traiectoriile ciclonilor mediteraneeni (dupa Sorodoc, 1962)

Anticiclonul din nordul Africii contribuie la deplasarea maselor de aer tropical uscat, dinspre nordul Africii (care rareori se incarca cu umiditate de deasupra Mediteranei), pana la latitudinea Campiei Moldovei, insa cu o frecventa foarte redusa ca numar de cazuri.

Ciclonul Arab, are o influenta redusa asupra starilor de vreme din Moldova.

Capitolul II

Situatii sinoptice caracteristice

Fiecarei perioade din an ii este specifica o anumita situatie sinoptica caracteristica medie in care aspectul starilor vremii este printre altele si o proiectie, o rezultanta a distributiei campului baric la nivelul continentului european si al spatiilor geografice continentale si maritime din jur. Pentru orasul Botosani, in semestrul rece al anului apare tipul de timp rece si uscat, cu geruri intense de noapte, provocate de invazia aerului arctic (Anticiclonul Scandinav si a aerului polar al Anticiclonului Siberian), miscarea aerului facandu-se pe directia nord-sud. Caracteristica este de asemenea si situatia cand aerul arctic dinspre nord-est patrunde in palnie peste Campia Romana, iar aerul cald si umed tropical aluneca pe deasupra aerului rece dand nastere in Moldova de nord la o vreme calda si umeda, cu caderi abundente de zapada, in zona de interferenta a acestor mase de aer, cu origini diferite, se formeaza un strat de nori care micsoreaza radiatia solara globala.

In semestrul cald apar doua situatii sinoptice mai caracteristice pentru Botosani: cea cand se propaga aerul racoros cu precipitatii si intensificari de vant dinspre nord-vest si nord, cu ploi in averse, descarcari electrice si uneori cu grindina si cea de vreme secetoasa, cu cer senin, fara vant, determinata de prezenta unui anticiclon de inaltime in estul Europei, cand se propaga invazii de aer tropical. Pe aceasta schema generala se suprapun si alte cateva situatii care explica variatiile uneori cu totul neasteptate ale starilor de timp.

Capitolul III

Caracteristicile generale ale climei orasului Botosani

Modificarea, la suprafata unitatii studiate (orasul Botosani), a factorilor climatogeni, in ansamblul lor si oscilatia acestora in timp, determina modul de variatie a elementelor climei (temperatura, precipitatiile, vantul etc.)

Temperatura aerului. Dintre elementele climei, temperatura aerului este parametrul cel mai important; ea inregistreaza, in timp, un grad mare de variabilitate determinand, astfel si modificarea celorlalte elemente climatice. Temperatura aerului dintr-un loc sau o regiune, ca si regimul ei anual, este determinata de un complex de factori, in care rolul principal il are radiatia solara si circulatia generala a atmosferei, la care se adauga si particularitatile pe care le au conditiile fizico-geografice regionale si locale. Influenta tuturor acestor factori si variatia valorilor medii si extreme ale temperaturii aerului la Botosani indica existenta unui climat temperat continental, cu nuante excesive.

Pentru determinarea temperaturii aerului atmosferic in meteorologie se utilizeaza termometrul ordinar meteorologic sau psihometric.

Termometrele se instaleaza in adaposturi, insa fiecare este format dintr-o casutade lemn cu un suport si o scara.

Casuta are peretii laterali confectionati din jaluzele de lemn inclinate la 45°C pentru a se umbri una pe alta si pentru a nu permite patrunderea radiatiilor solare in interiorul ei. Unele adaposturi au peretii cu jaluzelele duble. Partea inferioara a casutei este formata din doua scanduri asezate crucis iar spatiile ramase libere sunt prevazute cu sita metalica tot in scopul asigurarii ventilatiei. Acoperisul adapostului este dublu iar partea de deasupra este acoperita cu panza de sac vopsita in alb. Cusca adapostului se instaleaza pe un suport cu partu picioare usor inclinate, fixate prin garnituri metalice si buloane din beton. Usa adapostului se orienteaza intotdeauna catre nord. Suportul adapostului si cusca sunt vopsite in alb iar interiorul custii adapostului este vopsit in negru.

Termometrele se instaleaza in adapost pe un suport astfel ca rezervoarele acestora sa se afle la inaltimea de 2 m la suprafata solului.

Pe langa termometrul ordinar mai este folosit termometrul de maxima, cel de minima si termograful.

Termometrul de maxima se utilizeaza pentru determinarea temperaturii cea mai mare in 12 sau 24 de ore. Se instaleaza in pozitie orizontala in adapostul de instrumente pe suportul psihometric. Dupa fiecare citire acesta se scutura si se instaleaza la locul lui.

Termometrul de minima se utilizeaza pentru determinarea celei mai scazute temperaturi din cursul noptii sau zilei. Acesta are ca lichid termometric toluen sau alcool, iar rezervorul are forma de furca sau cilindrica. Se instaleaza orizontal pe acelasi suport cu cel maxim. Dupa fiecare citire a temperaturii, termometrul de minima se opereaza tinandu-l cu rezervorul mai sus pentru ca indicele sa alunece de-a lungul tubului si sa se opreasca la capatul coloanei de alcool.

Termograful se foloseste pentru inregistrarea variatiilor temperaturii aerului atmosferic in interval de 24 ore sau de de o saptamana.

a. Temperatura medie anuala In conditiile predominarii circulatiei aerului, specifice latitudinilor medii, procesul transformarii maselor de aer in partea de rasarit a tarii noastre devine din ce in ce mai intens, imprimand trasaturi distincte si regimului de temperatura a aerului. Astfel, fata de valoarea radiatiei solare totale, de 114,67 kcal/cm², cu cunoscutele-i variatii sezoniere, temperatura medie anuala, rezultata din analiza datelor meteorologice, efectuate in perioada 1896-1996, este la Botosani de 8,6s C, cu un grad mai scazuta decat la Iasi in sudul Campiei Moldovei (9,6°C) si cu peste doua grade mai scazuta decat la Bucuresti - Filaret (10,9°C).

Pe fondul unei dinamici atmosferice cu un grad mare de variabilitate in timp, in anii cei mai reci temperatura medie a aerului la Botosani a coborat pana la aproape 6sC (6,8°C, in anul 1940), iar in cei mai caldurosi ani a urcat pana la 11sC in anul 1990.

b. Temperatura medie lunara. In timp de un an temperaturile medii lunare au un mers normal, descriind o curba ascendenta in prima parte a anului, cu un maxim in luna iulie (20,1°C), dupa care curba de variatie devine descendenta coborand pana la un minim din luna ianuarie (-3,7sC). Unda de evolutie a temperaturilor medii lunare este dispusa aproape simetric de o parte si de alta a unei axe imaginare ce ar traversa prin mijloc luna iulie, in asa fel incat regimul temperaturii din ianuarie-iulie reprezinta opusul celei din perioada iulie-ianuarie.

Concluzia ce rezulta este ca in timp de un an, luna ianuarie este cea mai rece, iar luna iulie, datorita temperaturii ridicate (de peste 20sC), este cea mai calda. In ianuarie media termica in aer la Botosani a coborat pana la -12,2°C in anii 1963 si 1942, dar a urcat pana la 2,4sC in anii 1983 si 1994 (amplitudinile termice medii ale acestei luni urcand la 9,8°C). Si in iulie, mediile termice din aer sunt fluctuante, ajungand la 22,8sC in anii 1959 si 1946, dar au coborat la 17,7°C in 1945 (rezultand amplitudini medii lunare de 5,1sC). Totusi, datorita dinamicii variate a maselor de aer sunt cazuri in care temperaturile minime si maxime medii sa nu se inregistreze totdeauna in lunile iulie si ianuarie.

Figura 9

Variatiile neperiodice ale temperaturii aerului in lunile ianuarie si iulie sunt o consecinta directa a invaziilor de aer cald (abaterile pozitive) din sectorul mediteranean, sau rece (abateri negative) din sectorul scandinavo-baltic, groenlandez sau nord-siberian, avand in vedere faptul ca ele se manifesta pe spatii deosebit de intinse, corespunzand nu numai arealului studiat, ci si intregului sector extracarpatic. (Mihaila, 2003)

De la luna la luna, variatia temperaturii medii nu se face uniform. De exemplu, intre lunile de inceput de primavara (de la martie la aprilie) se inregistreaza un salt al temperaturii de peste 6sC, iar invers se produce intre lunile de sfarsit de toamna si inceput de iarna (octombrie-noiembrie si noiembrie-decembrie), cand diferenta de valori termice este de aproximativ 6°C si respectiv 4-5° C.

Intre temperaturile medii ale lunilor de vara (iunie-iulie si iulie-august), diferentele termice sunt in plus si respectiv in minus cu 1-2sC. Diferente termice de 1-2°C sunt si intre temperaturile medii ale lunilor de iarna (decembrie-ianuarie si ianuarie-februarie).

Din cele expuse mai sus, rezulta ca cele mai mari variatii termice se produc in lunile din anotimpurile de primavara si toamna. Aceasta datorita situarii orasului Botosani, primavara, sub influenta unui regim de presiune normala cu o circulatie de vest, sud-vest, sud, sud-est, determinand temperaturi mai ridicate decat in lunile precedente, iar toamna, circulatia de est si nord-est determina in general o vreme uscata si cu temperaturi in scadere fata de lunile anterioare (mai-august). La aceasta se adauga si natura suprafetei active cu caracterul ei propriu in anotimpurile de primavara si de toamna, ca si schimbarile rapide ale unghiului de incidenta a radiatiei solare in anotimpurile de tranzitie.

Temperatura medie anuala mai coborata a Moldovei de nord-est nu se datoreste iernilor, care nu sunt pronuntat mai friguroase decat in sudul tarii, ci mediilor mai coborate din lunile de vara, aflate frecvent sub influenta maselor de aer oceanic de nord-vest. Perioada de vara prezinta o medie a temperaturii de 19,3°C, toamna de 9,2°C, iarna de -2,4°C, iar primavara media este de 8,7sC. Pe anotimpuri, diferentele termice sunt mai mari intre toamna si iarna (11.6sC) si mai mici intre vara si toamna (~10sC). Aceasta din cauza ca atmosfera incalzita in lunile de vara isi mentine temperatura ridicata in primele doua luni de toamna, cand si precipitatiile sunt mai putine. In schimb, ploile care incep in noiembrie si se continua cu ninsorile din timpul iernii, fac ca temperatura sa scada mult, creand astfel diferenta termica medie anuala mai mare intre toamna si iarna.

Tabel 1. Temperatura aerului la Botosani in perioada 1923-2000

c. Temperaturile medii zilnice In decursul unui an temperaturile medii zilnice in aer si pe suprafata activa au un mers fluctuant cu cresteri si descresteri repetate, in prima parte a anului din ianuarie pana in iulie abaterile pozitive sau negative de la mediile lunare inscriindu-se pe un mers general ascendent, din august pana in decembrie pe un mers general descendent.

d. Frecventa temperaturilor zilnice. Statistica completa a repartitiei in timp de un an a temperaturii aerului rezulta din analiza numarului de zile cu temperaturi cuprinse intre anumite limite pe fiecare luna in parte. Din analiza frecventei temperaturilor zilnice in decursul lunilor dintr-un an, la Botosani au rezultat urmatoarele: intre luna cea mai rece si cea mai calda a anului, temperaturile medii zilnice se inscriu de la luna la luna pe coordonate valorice ascendente in prima parte a anului si descendente in cea de-a doua parte. Dispunerea valorilor temperaturilor medii zilnice pe un ecart foarte larg in lunile de iarna si asezarea lor mai compacta pe un ecart mai restrans vara, este rezultatul dinamicii atmosferice active in lunile reci, anotimpul cald avand o dinamica mai atenuata, masele de aer cu caracteristicile lor termo-pluvio-barice introduc variatii semnificative la trecerea fronturilor atmosferice, lucru mai vizibil iarna si mai estompat vara (Mihaila, 2003).

Regimul temperaturii aerului la Botosani

3.2. Amplitudinea medie anuala ce exprima contrastul de temperatura dintre vara si iarna este de 23,8°C, aceasta valoare constituie o indicatie a continentalismului termic al climatului din orasul Botosani (mai redusa totusi decat la Iasi, unde amplitudinea medie termica se apropie de 25sC).

Pentru regiunea studiata, amplitudinile medii lunare au cele mai mari valori iarna in luna ianuarie (peste 20°C), sub impulsul advectiilor maselor de aer cu diferite origini, iar cele mai mici vara in lunile iulie-august, cand coboara sub 15sC, acum variatia caracteristicilor termice ale maselor de aer fiind mai mica.

Temperatura solului Regimul temperaturii solului depinde de o serie de factori dintre care cei mai importanti sunt: structura si textura solului, continutul de apa, natura invelisului vegetal in intervalul cald al anului, grosimea si densitatea stratului de zapada in timpul iernii, forma reliefului, orientarea acestuia fata de Soare si fata de directiile cele mai frecvente de deplasare a maselor de aer, gradul de acoperire a cerului.

Temperatura la suprafata solului - la suprafata solului energia radianta este transformata in energie calorica, care constituie sursa de incalzire a aerului, in timpul zilei prin convectie si in timpul noptii prin radiatie. Temperatura medie anuala a suprafetei active, la Botosani este de 10,5sC. Ca si in cazul temperaturii aerului, variatiile anuale ale temperaturii suprafetei solului, cuprind spatii intinse, neavand caracter local. Temperaturile medii anuale cele mai ridicate depasesc in medie cu 1,9°C media multianuala, iar cele mai coborate scad cu pana la 1,8sC sub medie (Mihaila, 2003).

Figura 10. Variatia temperaturii medii a solului intr-un an.

Variatia temperaturii la suprafata solului in cursul anului. Ca si in aer la suprafata solului, aceleasi luni, potrivit valorilor medii de temperatura, sunt de minim si de maxim termic. In ianuarie temperatura medie a suprafetei solului este de -2,9°C, iar in iulie aceasta atinge valoarea de 24,2sC. Din ianuarie pana in iulie mersul temperaturii la nivelul suprafetei active este ascendent, iar din iulie pana in ianuarie este descendent.

Amplitudinea medie anuala a temperaturii solului are valoarea de 27,1°C la Botosani, cu 4-5sC mai ridicata decat amplitudinea termica anuala din aer.

Temperatura solului poate sa varieze in timp de o zi cu pana la 20°C, intr-o luna din an cu pana la peste 50°C, in timp de un an cu peste 100°C, iar de la un an la altul temperatura medie anuala poate varia cu pana la 5°C.

3.4. Umezeala aerului.

Umiditatea atmosferica este unul din cele mai importante elemente meteorologice cu rol esential in procesele de precipitare. Gradul de umiditate al aerului depinde de originea maselor de aer ce se deplaseaza deasupra regiunii respective, de frecventa precipitatiilor si de natura suprafetei subiacente. Sursele umiditatii atmosferice de importanta, sunt situate la mare distanta de locul in care se afla orasul Botosani- Oceanul Atlantic, Marea Mediterana, Marea Neagra. O mica parte din vaporii de apa din atmosfera zonei sunt autohtoni, provenind din evaporarea de pe suprafetele acvatice (Siret, Prut, Jijia) sau din complexele de iazuri existente in apropierea orasului. Nici evaporatia de la nivelul solului si evapotranspiratia nu sunt surse de umiditate a aerului de neglijat.

Dintre caracteristicile umezelii aerului cel mai important si cel mai des folosit termen este cel de umezeala relativa exprimata in procente, care reprezinta gradul de umezire a aerului cu vapori de apa, valoarea medie anuala a acestui element climatic este la Botosani de 78%. In spatiul studiat, umiditatea se modifica in timp, in raport de temperatura aerului.

Umezeala relativa medie la Botosani pe intervalul 1970-1999 (%)

In profil multianual, variatia factorului termic influenteaza in mod diferit gradul de saturare a aerului cu vapori de apa. De exemplu, in intervalul 1956-2001, cel mai sarac in umiditate a fost 1986 (cu 5-7% mai redus ca media plurianuala), iar anul cel mai bogat a fost anul 1969 (cu 5-8% mai mare ca media plurianuala).

Anual, valorile umiditatii aerului sunt maxime in luna decembrie (84%) si minime in luna mai (73%), inregistrand variatii importante de la o zi la alta pe tot parcursul anului, dar decembrie ramane luna in care se produc cu preponderenta maximele zilnice anuale (mai ales in ultimele doua decade ale lunii decembrie), iar luna mai, cea in care se produc minimele zilnice anuale (in primele doua decade ale lunii mai, dar se pot produce si in ultima decada a lunii aprilie). Curba variatiei lunare a acestei caracteristici are aspect invers celei de oscilatie a temperaturii aerului.

Figura 11. Graficul variatiei anuale a umezelii relative

Regimul umezelii relative, in decursul unui an se prezinta cu doua maxime (unul principal - decembrie; altul secundar in iunie ) si doua minime (unul principal in mai, si altul secundar, in iulie-august). Cresterea cu 1-2% a umezelii relative din luna iunie, fata de mai, se datoreaza sporului de umiditate, care apare in atmosfera, prin intensificarea evaporatiei intr-o perioada calda, dar bogata in precipitatii.

Numarul de zile in care umiditatea poate sa coboare sub, sau sa atinga valoarea de 30% ajunge in medie anual la 3,3 zile in orasul Botosani, iar cel in care umiditatea relativa egaleaza, sau depaseste valoarea de 80%, la ora 13ss ajunge la 94,9 zile.

Regimul diurn al umezelii relative este caracterizat printr-un maxim dimineata si un minim la amiaza. Maximul de dimineata se produce la sfarsitul noptii spre dimineata, intre orele 5ss- 7ss, iar minimul se inregistreaza in orele de dupa-amiaza 13ss- 15ss, cand se produc si maximele termice diurne, iar Soarele este sus pe bolta cereasca.

3.5. Nebulozitatea

Nebulozitatea reprezinta gradul de acoperire a cerului cu nori, se masoara in zecimi din bolta cereasca si este un element climatic important, in special datorita influentelor pe care aceasta le exercita asupra proceselor radiative si termice ce se produc in atmosfera si la suprafata terestra.

Nebulozitatea contribuie la reducerea cantitatii de radiatie solara ajunsa la suprafata terestra si scaderea cantitatii de energie calorica iradiata de suprafata terestra in spatiul atmosferic. Succesiunea diferitelor formatiuni barice si a diverselor mase de aer de deasupra orasului Botosani, precum si configuratia reliefului, au o influenta importanta asupra regimului nebulozitatii, prin cresterea sau reducerea gradului de acoperire a cerului cu nori.

Gradul de nebulozitate se determina din ochi, pe toata bolta cereasca vizibila, dupa sistemul zecimal. Astfel, daca cerul este complet senin sau cand norii acopera mai putin de 1/10 din intreaga bolta cereasca, se considera ca nebulozitatea este 0. Cand este acoperita o zecime din bolta, nebulozitatea este 1, cand sunt acoperite 2/10 sau 3/10 din cer, nebulozitatea este 2 sau 3 s.a.m.d. Cand cerul este complet acoperit, nebulozitatea este 10. Cand, printre nori, se vad sparturi a caror suprafata totala este cu mult mai mica de 1/10, nebulozitatea (egala cu 10) se inscrie intr-un patratel. In registrul RM-1 se va inscrie deci 10.

La aprecierea nebulozitatii nu se iau in considerare sparturile dintre elementele constitutive ale norilor (filamente, gramajoare, benzi), care sunt caracteristice pentru unele genuri de nori, cum ar fi norii Cirrus, Cirrocumulus si unele varietati de Altocumulus. Cand tot cerul este acoperit de nori, existand si norii discontinui specificati mai sus, nebulozitatea se noteaza de asemenea cu 10.

Daca nebulozitatea este cu totul neinsemnata - pe cer se gasesc nori mici izolati - in registrul RM-1 se va adauga la genul norilor cuvantul "urme", astfel incat inscrierea va fi: "0/0 Cu (urme)", "0/0 Ci (urme)".

Daca nebulozitatea este mica, in special mai redusa decat o zecime si norii sunt concentrati la orizont, acesta trebuie de asemenea notata in registrul RM-1, indicandu-se directia in carese vad norii si pe cat este posibil, determinandu-se genul lor. De exemplu "0/0 la E langa orizont nori", "0/0 la S langa orizont Cb", "1/0 la SE langa orizont Ci".

La observatia de nebulozitate se determina atat nebulozitatea totala, adica gradul de acoperire a cerului cu norii tuturor etajelor, cat si nebulozitatea inferioara, adica gradul de acoperire a cerului cu norii din etajul inferior. Nebulozitatea (totala si cea inferioara) se inscrie in registrul RM-1 sub forma de fractie. La numarator se inscrie nebulozitatea totala, iar la numitor nebulozitatea inferioara. Exemple de inscriere a nebulozitatii sunt prezentate in tabelul de mai jos.

Valoarea medie anuala a nebulozitatii la Botosani este de 6,2, dar aceasta prezinta variatii de la un an la altul, de exemplu, in anii 1963, 1970, 1975 s-au inregistrat valori sub media multianuala, iar peste aceasta medie in anii 1968, 1974, 1984 etc.

Regimul anual al nebulozitatii. In timpul anului, nebulozitatea medie lunara este minima la sfarsitul verii (in luna august - 4,7 zecimi) si maxima la inceputul iernii (in luna decembrie, peste 7 zecimi), in functie de frecventa ariilor ciclonale si a sistemelor frontale, nebulozitatea oscileaza in limitele valorice anuale medii de aproape 3 zecimi. Un maxim secundar se contureaza in luna februarie (valorile cresc cu 0,1-0,3 zecimi fata de lunile ianuarie si martie), iar in luna ianuarie se evidentiaza un minim secundar.

Cea mai ridicata valoare a nebulozitatii in regiunea studiata s-a inregistrat in luna februarie a anului 1984 si a fost egala cu 9,2 zecimi, iar cea mai redusa in luna septembrie a anului 1975. Amplitudinea maxima anuala a nebulozitatii atinge valoarea de 7,5 zecimi.

Din datele analizate a reiesit ca de la un an la altul, pentru aceeasi luna apar amplitudini de nebulozitate foarte mari, care pot atinge in februarie, pe fondul unor situatii barice complexe si variabile, valoarea de 4,5 zecimi, iar in septembrie 5,6 zecimi.

Valorile medii anuale cele mai scazute ale nebulozitatii se inregistreaza la ora 13ss, dupa trecerea Soarelui la meridianul locului, convectia termica fiind in acest moment din zi cea mai activa.

Valorile maxime ale nebulozitatii se inregistreaza in lunile cu dese succesiuni ale fronturilor atmosferice, pe fondul prezentei depresiunilor barice si a sistemelor noroase de tip stratiform (regim ciclonal), iar valorile minime se inregistreaza in cazul unor mase de aer cu regim anticiclonal.

3.6. Durata de stralucire a Soarelui insumeaza la Botosani 1918,5 ore anual (57591,2 zecimi), din care 70%, respectiv 1350 ore, se realizeaza in lunile aprilie - septembrie, iar in semestrul rece, datorita cresterii nebulozitatii si micsorarii zilei, valoarea scade la 596 de ore.

Durata de stralucire a Soarelui (ore si zecimi) 1970-1999

Lunar, cele mai mici valori medii de stralucire a Soarelui se inregistreaza in lunile noiembrie-februarie (60-90 de ore), iar cele mai mari valori sunt din martie si pana in octombrie (123-268 ore), cu maxime lunare in iunie-august.

Figura 12. Variatia duratei de stralucire a Soarelui pe parcursul unui an, la Botosani.

O sporire accentuata a duratei de stralucire a Soarelui are loc intre lunile februarie si martie, iar intre lunile octombrie si noiembrie se inregistreaza o scadere de aproximativ 60 de ore. Acest lucru are loc datorita faptului ca la sfarsitul lunii martie, durata zilei creste, pe cand la inceputul toamnei, procesul are loc invers. La aceasta se adauga si influenta maselor dea aer frecvente in aceste perioade, care determina un regim al nebulozitatii cu scaderi accentuate incepand din martie si cu cresteri puternice din luna octombrie.

Sumele anuale ale duratei de stralucire a Soarelui variaza foarte mult de la un an la altul, astfel au fost ani cu abateri pozitive, intre (2000-2175 ore in anii 1973, 1982, 1986, 1992, 1993, 1994, 1995, 1998 si 1999 cand s-a inregistrat maxima de 2175 ore) si ani in care s-au observat abateri negative (intre 1609-1839 ore) fata de mediile multianuale, cum ar fi: 1970, 1980, 1984, 1991, 1996. Aceste abateri au la baza fluctuatiile care au avut loc in circulatia si frecventa principalelor tipuri de mase de aer, predominante in regiunea in care se afla si orasul Botosani.

Maximul diurn al duratei de stralucire a Soarelui are loc in intervalul orar 11³s-13³s, incadrand astfel momentul in care unghiul razelor solare cu suprafata terestra este maxim, iar cele mai mari descresteri se inregistreaza dupa-amiaza (dupa ora 17ss) cand nebulozitatea sub efectul convectiei termice are valorile diurne cele mai ridicate.

3.7. Precipitatiile atmosferice.

Precipitatiile atmosferice, sunt poate cel mai important element climatic, aceasta fara a neglija sau minimaliza importanta celorlalte elemente, in special a temperaturii. Acestea reprezinta fenomenele meteorologice a caror caracteristica principala o constituie marea lor variabilitate in ceea ce priveste frecventa, intensitatea si durata lor. Ele se produc la intervale neregulate, in cantitati diferit si se repartizeaza teritorial in mod neuniform.

Precipitatiile atmosferice depind in distributia spatiala si mersul lor valoric in timp in cea mai mare proportie de dinamica maselor de aer, ale carei parametri se schimba in timp de o zi, o luna, un anotimp, un sezon, un an sau de la un an la altul, de factorii geografici regionali si locali, in special de caracteristicile reliefului, ca si de alti factori geografici si elemente climatice.

Sursa principala de umiditate pentru regiunea in care se afla orasul Botosani este cea atlantica. Lipsa precipitatiilor sau cantitatile foarte mici ale acestora se datoreaza instalarii tipului de timp anticiclonic, manifestarii advectiilor de aer continental uscat ce provin din spatiul geografic ce se intinde spre estul si nord-estul Europei sau a celor din zona subtropicala si tropicala ce sunt predominant uscate (Mihaila, 2003).

Regimul anual al precipitatiilor. Cantitatea medie multianuala de precipitatii este la Botosani de 548,7 mm (date din perioada 1896-2000). Aceasta cantitate este neuniform repartizata pe luni, ani si anotimpuri. Fata de media multianuala, se observa variatii destul de insemnate intre anii ploiosi si cei deficitari ca precipitatii. De exemplu, in anul 1912, la Botosani s-au acumulat 964,0 mm, pe cand in 1946 doar 344,6 mm. Regimul anual al precipitatiilor atmosferice la Botosani este de tip continental (vezi grafic), caracterizat prin existenta unui singur maxim, in luna iunie (83,7 mm) si a unui singur minim, in luna februarie (22,3 mm).

Cantitati anuale, semestriale si anotimpuale de precipitatii la Botosani

Cantitatile mari de precipitatii cazute in decursul anului apar atunci cand activitatea ciclonica a fost foarte intensa si de lunga durata (de exemplu, anul 1998 cu 823,7 mm) fata de anii in care a predominat timp indelungat un regim anticiclonic si advectia aerului tropical continental cald si uscat, cum s-a intamplat in anul 1986 cand s-au inregistrat doar 323,8 mm.

Regimul anotimpual al precipitatiilor. Pe anotimpuri, ca o caracteristica de baza a climatului temperat continental cu nuante excesive, vara cad cele mai importante cantitati de precipitatii 40,4%, iar iarna cele mai putine 13,5% din totalul anului. Primavara (25,4%) si toamna (20.6%) inregistreaza cantitati intermediare de precipitatii, comparativ cu celelalte doua anotimpuri.

Aportul principal la volumul mediu multianual il au precipitatiile sub forma lichida, din perioada calda a anului (~70%), determinate fie de advectia maselor de aer umed si instabil, care vin dinspre Oceanul Atlantic, si de activitatea frontala, fie de procesele termo-convective, care produc averse frecvente. Cand ciclonii atlantici au mare stabilitate, precipitatiile cad continuu si sunt insotite de vanturi puternice (de exemplu, anii 1969, 1970).

In perioada rece a anului, datorita frecventei mari a maselor de aer continental rece si uscat si a slabirii convectiei termice, cantitatea de precipitatii scade sub 30% din totalul anual.

Regimul lunar al precipitatiilor - este influentat de dinamica maselor de aer, care determina un maxim in anotimpul cald (in iunie cu 83,7 mm) si un minim in anotimpul rece (ianuarie-februarie cu 22,3 mm). Diferenta esentiala in cazul celor doua luni se concretizeaza in valorile mult mai mari ale sumelor lunare de precipitatii din luna iunie, comparativ cu luna ianuarie (de peste trei ori).

Precipitatii medii multianuale in mm. (1896-2000)

"In ianuarie masele de aer din zona anticiclonului euroasiatic au o frecventa mare, venind reci, frecvent geroase, uscate, in calea lor neinterpunandu-se nici un obstacol orografic major, iar sistemele noroase legate de fronturile ciclonilor mediteraneeni sunt dirijate in special peste Campia Panonica, la est de barajul orografic al Carpatilor Orientali nereusind sa patrunda decat arareori, toate acestea duc la inregistrarea unor cantitati medii foarte mici de precipitatii.

In iunie, activitatea ciclonica se intensifica la periferia nordica a dorsalei anticiclonului Azorelor, extinsa la sud de Romania, aducand mase de aer umed si instabil, iar convectia termica se constituie ca un supliment de umiditate celui adus de circulatia vestica de pe intinderile oceanice din vestul Europei." (Mihaila, 2003)

Intre lunile aprilie si mai, cantitatea de precipitatii atmosferice inregistreaza o crestere accentuata (20-30 mm), iar intre lunile august-septembrie o scadere de 10-20 mm. Pentru regiunea studiata se poate observa ca in lunile iunie-iulie, valorile cantitative medii de precipitatii sunt aproximativ egale, in lunile august-septembrie acestea scad datorita regimului anticiclonic si a convectiei termice in scadere. In noiembrie, cantitatea de precipitatii scade si mai mult (33,6 mm), influentata in primul rand de advectia aerului rece dinspre nord si nord-est care produce racirea accentuata a aerului.

La Botosani au existat luni in care nu au cazut deloc precipitatii sau acestea au fost neinsemnate ca in ianuarie 1936 si septembrie 1982 (0,0 mm) si luni in care a plouat excesiv, de exemplu, in septembrie 1912 - 304,9 mm.

Frecventa si abundenta precipitatiilor atmosferice

Cantati maxime de precipitatii cazute in 24 de ore reprezinta un parametru meteorologic foarte important, care exprima atat caracterul continental al zonei studiate, cat si marea variabilitate a regimului pluviometric. Acest parametru are valori mici in lunile de iarna si creste treptat spre cele de vara.

Precipitatiile atmosferice maxime (absolute) in 24 h (1923-2001)

Uneori, cantitatea de precipitatii cazuta numai in 24 de ore se apropie de cantitatea medie a lunii respective (de exemplu, in luna iunie 1951, cand pe parcursul a 24 de ore s-au adunat 69,5 mm, ceea ce reprezinta peste 80% din cantitatea medie a acelei luni), sau chiar o depaseste, de cum s-a intamplat in luna august 1969, cand precipitatiile cazute (80,4mm) au intrecut normala lunii respective cu peste 20 mm.

Cele mai mari cantitati de precipitatii cazute in 24 de ore se inregistreaza de obicei vara, iar cele mai reduse in lunile de iarna (vezi tabel). Regimul lunar evidentiaza cantitati foarte mari in lunile iulie (81,2 mm) si august (80,4 mm) si valori dintre cele mai reduse in ianuarie (23,6 mm) si martie (21,3 mm).

Frecventa zilelor cu precipitatii ≥ 0.1 mm

Caracteristicile regimului anual de precipitatii mai sunt scoase in evidenta si de frecventa cu care cad acestea. Din analiza frecventei medii a zilelor cu precipitatii ≥ 0.1 mm, la Botosani se observa ca cel mai mare numar de zile cu precipitatii se inregistreaza la sfarsitul primaverii, inceputul verii (12,1 zile ) (vezi tabel), iar cel mai mic numar toamna (8,7 zile).

Tabel Numarul mediu al zilelor cu precipitatii ≥ 0,1 mm la Botosani (1896-1983; 1994-2000)

Anul cu cele mai multe zile de precipitatii a fost 1941 cu 179 zile, iar anul cu cele mai putine a fost 1929 cu 62 zile. Anual sunt in medie 129 zile cu precipitatii, distribuite pe anotimpuri dupa cum urmeaza: 31,7 iarna, 35,1 primavara, 34,0 vara si 29,1 toamna. Datorita proceselor aero-sinoptice specifice sezonului rece, precipitatiile in aceasta perioada cad sub forma de ninsoare.

Durata precipitatiilor la Botosani (dupa Mihaila, 2003)

Durata medie anuala a caderilor de precipitatii sub forma de ploaie, averse de ploaie, ninsoare, averse de ninsoare si burnita in perioada 1974-1998 ajunge la Botosani, la 684 ore, aceste precipitatii se inregistreaza in doar 7,8% din timpul unui an. Timpul afectat ploii din durata unui an este de 3,7%, averselor de ploaie le revin 0,6 % din timp, ninsoarea detine 3,0%, aversele de ninsoare doar 0,02 %, iar burnita se inregistreaza in 0,43 % din timp.

Regimul anual al duratei precipitatiilor la Botosani (1974-1998) evidentiaza doua maxime si doua minime anuale: un maxim principal in decembrie, unul secundar in februarie, un minim principal in august si un altul secundar in ianuarie.

Ploile torentiale (3-4 ploi pe an) se semnaleaza de obicei in luna iunie, in intervalul aprilie-iunie acestea sunt mai frecvente ca numar si durata, spre deosebire de intervalul iunie-octombrie cand isi diminueaza prezenta datorita scaderii activitatilor ciclonice si a celor termo-convective. In medie, la Botosani, in timpul unei ploi torentiale se acumuleaza o cantitate de precipitatii de 6,3 mm.

Fenomenul invers, al aparitiei perioadelor de seceta, constituie de asemenea o caracteristica, cu toate ca acestea nu au intensitatea nici durata celor din sud-estul tarii (Baragan si Dobrogea). Dupa N. Topor (1964), durata medie pe timp de 30 de ani a perioadelor secetoase este de 14,3 zile la Botosani, putand ajunge in unii ani la 45 de zile (1936). Fata de numarul mediu de 6 secete anual in Botosani, acestea pot ajunge in unii ani deficitari in precipitatii chiar la 12, cum s-a intamplat in 1935, dar pot si scadea in anii ploiosi doar la 2, cum a fost in 1954.

Ninsoarea si stratul de zapada. Din luna noiembrie, odata cu scaderea temperaturii aerului si frecventa tot mai mare a invaziilor de aer din nord, nord-est si est, la Botosani, isi fac aparitia precipitatiile atmosferice sub forma de zapada. Numarul mediu al zilelor cu ninsoare este in regiunea orasului Botosani de 43,2 zile pe an, iar numarul mediu anual de zile cu sol acoperit depaseste doua luni si este de 71,8 zile.

La Botosani, cea mai timpurie ninsoare s-a produs pe 5 octombrie 1991, iar cea mai tarzie ultima ninsoare pe 28 mai 1970. In luna ianuarie se inregistreaza doua maxime, numarul maxim al zilelor cu ninsoare (peste 9 zile) si numarul maxim anual la zilelor cu sol acoperit (20,7 zile).

Grosimea stratului de zapada creste din octombrie-noiembrie, pana cand ajunge maxima in luna februarie, dupa care scade, ajungand la valoarea 0 la sfarsitul lunii martie. Grosimea maxima absoluta s-a inregistrat la Botosani (dupa " Clima R. S. Romania",1966) in perioada anterioara anului 1956, in ianuarie stratul de zapada a atins grosimea maxima de 134 cm.

3.8. Regimul vanturilor

Circulatia generala a atmosferei, exercita un rol determinant asupra tuturor elementelor si fenomenelor climatice, cu atat mai mult asupra vantului, influentandu-i frecventa si viteza, cat si distributia teritoriala.

In regiunea in care se afla orasul Botosani, vanturile se dezvolta sub actiunea directa a centrilor barici care au o frecventa mai mare in partea de est si de nord -est a Romaniei. Relieful prin altitudinile sale in general reduse, prin orientarea sa si prin obstacolele naturale si antropice de diferite dimensiuni (paduri, asezari umane) influenteaza atat directia, cat si viteza de deplasare a maselor de aer.

Frecventa pe directii a vantului. Pentru zona studiata vanturile predominante cu o frecventa accentuata sunt cele de nord-vest in proportie de 29,2%, urmate de cele de sud-est in proportie de 16,3%. Celelalte directii din care bate vantul inregistreaza la Botosani procente mult mai mici, dupa cum urmeaza: sud - 3,7%, nord - 4,2%, vest - 4,0%, est si sud-vest 3,7%, pe ultimul loc ca pondere sunt situate vanturile de pe directia nord-est cu 2,2%.

In perioada calda a anului predominante sunt vanturile de nord-vest care urca de la 30,2% in luna mai, la aproape 40% in luna iulie, pentru a scadea apoi treptat ca frecventa pana la 23,5% in luna octombrie. Intensificarea vanturilor de NV si N in anotimpurile de primavara si mai ales vara, se datoreste producerii minimelor barice din sud-estul Europei, catre care se deplaseaza, in aceasta perioada, masele de aer din zona Oceanului Atlantic, ce favorizeaza cantitatile insemnate de precipitatii de la sfarsitul primaverii si inceputul verii.

Frecventa medie anuala si lunara a vantului si a calmului la Botosani (%)

(dupa Mihaila, 2003)

In aceeasi perioada calda a anului, cea de-a doua componenta a rozei vanturilor de la Botosani, cea de sud-est, ia valorile cele mai scazute, atingand frecventa de 7,9% in luna iulie; creste apoi spre toamna, ajungand dominanta din noiembrie (20,6%) pana in aprilie.

Calmul atmosferic Remarcabil pentru zona studiata este frecventa mare a zilelor calme (33,1%). Proportia acestora variaza intre 26,2% in aprilie si 40,9% in septembrie. Calmul atmosferic este scazut in lunile de primavara (26-28%), datorita instabilitatii maselor de aer, si are valori ridicate la sfarsitul verii si inceputul toamnei (39-41%). Din graficul de mai jos, se observa ca din martie pana in septembrie valoarea calmului atmosferic creste, iar in octombrie-noiembrie scade, urca usor in lunile decembrie-ianuarie, pentru a scadea in urmatoarea luna la 28%.

Viteza vantului depinde de gradientul baric orizontal (dezvoltat intre principalii centri de actiune atmosferica), de relief si de suprafata subiacenta. In conditiile unor valori mari ale gradientului baric viteza maxima a vantului poate sa atinga valori putin obisnuite, cum s-a intamplat pe 5 ianuarie 1966 cand la Botosani s-au inregistrat viteze de 55m/s (198 km/h).

In timpul iernii, cand gradientul baric orizontal creat intre anticiclonul euroasiatic si ciclonii foarte activi din bazinul Marii Mediterane, are valori foarte mari, se declanseaza vanturi violente. Pe fondul unor conditii de ninsoare acestea se transforma in viscole ce transporta, atat zapada in cadere , cat si pe cea depusa.

Viteza vantului pe directii. Vitezele medii anuale pe directii ale vantului in regiunea orasului Botosani, indica faptul ca cele mai puternice manifestari le au vanturile din nord-vest, urmate de cele din nord si sud-est. Vitezele medii anuale cele mai mici se remarca la vanturile din nord-est si est.

Cele mai frecvente vanturi - din nord-vest - au cele mai mari viteze anuale de 5,0 m/s, urmate de vanturile din sud-est si vest a caror viteza medie anuala este de 3,8 m/s. Relatia dintre viteza si frecventa vantului este de cele mai multe ori direct proportionala. De exemplu, vanturile de nord-est au la Botosani cea mai redusa frecventa 2,2%, dar si cea mai redusa viteza medie anuala 1,9 m/s.

Fenomene climatice secundare.

Dintre fenomenele si procesele meteorologice ce insotesc diversele stari de vreme o importanta deosebita in conturarea caracteristicilor climatice de ansamblu o prezinta: ceata, grindina, roua, fenomenele orajoase, bruma, chiciura, poleiul si viscolul. Aceste fenomene se caracterizeaza prin discontinuitate, in timp, si prin repartitie neuniforma, in spatiu.

Particularitatile circulatiei generale ale atmosferei de la un sezon la altul, determina producerea diverselor fenomene si procese meteorologice. In sezonul rece al anului, sub impulsul temperaturilor scazute si al invaziilor frecvente ale maselor de aer rece apartinand anticiclonului euroasiatic caracteristice sunt urmatoarele fenomene climatice:

Bruma este un fenomen specific sezonului rece, insoteste inghetul si se prezinta sub forma unor depuneri de gheata cu aspect cristalin (ace, pene, evantai). Geneza fenomenul de bruma in Moldova, se leaga de advectiile de aer rece ce provin din arealul pustei maghiare, de advectiile de aer rece dinspre nord-vest (Cehia, Slovacia, Ungaria), dinspre Europa Centrala si de Vest, dinspre Europa de Nord, sau dinspre nord - estul Europei (Campia Rusa) (N. Topor, 1958).

In municipiul Botosani se produc anual in medie 30-35 de zile cu bruma, dar numarul maxim poate ajunge si la 53-54 zile. In timpul unui an, bruma se inregistreaza cel mai frecvent toamna, primavara si la inceputul lunii decembrie. Toamna, cea mai timpurie bruma se produce in prima jumatate a lunii septembrie (15-17 septembrie 1956), iar primavara, cea mai tarzie ultima bruma se produce in prima decada a lunii mai (de exemplu, pe data de 17 mai in anul 1986).

Viscolul este un fenomen climatic secundar ce se produce incepand din luna noiembrie si pana in aprilie inclusiv. In luna februarie, viscolul atinge un maxim de manifestare, cand se inregistreaza cele mai multe zile cu viscol. Acest fenomen este foarte variabil de la un an la altul, astfel se inregistreaza ani cu peste 20 de zile cu viscol, sau ani in care acesta este semnalat sporadic.

" De remarcat este ca in timpul viscolelor violente, viteza vantului poate urca pana la aproape 200 km/h, caz in care, pe langa zapada viscolita si care troienita blocheaza caile de comunicatie, poate provoca pagube materiale insemnate (viscolul din 4-7 ianuarie 1966 al Botosani si Iasi)." (Mihaila, 2003)

Chiciura se prezinta sub forma unor cristale de gheata, albe, sfaramicioase, asemanatoare cu zapada, care se formeaza pe ramuri, conductori si pe colturile, muchiile obiectelor, in prezenta cetii si a vantului slab.

Anual se inregistreaza in medie 2-8 zile cu depuneri de chiciura, dar ca si in cazul viscolului evolutia acestui fenomen este foarte variabila de la un an la altul.

In decursul unui an, fenomenul de chiciura incepe sa fie semnalat spre sfarsitul lunii noiembrie, atinge maximul de frecventa in luna ianuarie (1,3-4,5 zile), dupa care scade pana la inceputul lunii martie cand dispare complet. Din aprilie pana in octombrie fenomenul de chiciura este absent.

Poleiul reprezinta un strat de gheata mat sau transparent care se depune pe sol si pe obiecte, mai ales spre partea expusa vantului, ca urmare a inghetarii picaturilor de ploaie pe o suprafata puternic racita. Acest fenomen are consecinte nefavorabile, in special pentru transporturile rutiere si aeriene.

Numarul mediu anual de zile cu polei la Botosani este de 3-4 zile. In unii ani poleiul se produce mai frecvent, dar multi ani acesta poate lipsi.

In regiunea studiata, numarul maxim de zile cu chiciura se inregistreaza in lunile ianuarie si decembrie. Cel mai tarziu poleiul s-a produs in luna martie, 2 zile in anul 1964. In sezonul cald (mai-septembrie) poleiul nu a fost semnalat niciodata.

Ceata in regim diurn are o densitate maxima noaptea si mult mai redusa ziua, iar in timpul anului are o frecventa mare in sezonul rece. Ceata se prezinta sub forma unor particule de apa care plutesc in atmosfera si reduc vizibilitatea la sub 1 km.

Numarul mediu anual de zile cu ceata la Botosani este de 58, iar frecventa maxima a zilelor cu ceata se inregistreaza in luna decembrie (6,6 zile).

Durata medie anuala a fenomenului de ceata la Botosani ajunge la 301,6 ore, in luna decembrie ceata are duratele medii lunare cele mai ridicate (62,53 ore), iar in lunile iulie si august cate 0,83 ore in fiecare luna, duratele medii lunare cele mai reduse in profil anual.

In sezonul cald fenomenele meteorologice care au o frecventa mare de producere sunt:

Roua se formeaza prin condensarea vaporilor de apa (existenti la partea inferioara a atmosferei) pe suprafata activa, racita prin radiatie in timpul noptilor senine si linistite, din anotimpul cald. Roua este un fenomen meteorologic, care are in general consecinte favorabile, deoarece suplineste de multe ori lipsa precipitatiilor.

Acest fenomen are o frecventa mult mai mare in regiunea orasului Botosani, comparativ cu celelalte fenomene hidrometeorologice, in jur de 70-100 de zile cu roua.

In timpul anului numarul zilelor cu roua creste din luna martie, cand se inregistreaza sporadic, pana in august, cand frecventa este maxima. In continuare, de la luna la luna, zilele cu roua sunt din ce in ce mai putine pana in decembrie cand se mai produce sporadic (1-2 zile).

Grindina este generata de norii Cumulonimbus si cu toate ca se produce destul de rar, poate provoca, in scurt timp, pagube materiale foarte importante.

Grindina, prezinta cea mai redusa frecventa comparativ cu celelalte fenomene climatice secundare, dar efectele negative ale acesteia sunt dintre cele mai mari. La Botosani, numarul mediu anual de zile cu grindina este de 0,9 pe an, maximul inregistrandu-se in luna iunie.

Fenomenele orajoase Caderile de grindina, sunt insotite de cele mai multe ori de oraje, acestea fiind mult mai frecvente, dar si mai putin pagubitoare. Numarul anual de zile cu fenomene orajoase este, la Botosani, de 24,4.

In cursul unui an, numarul de zile cu oraje este maxim in luna iunie, iar numarul minim anual se inregistreaza in intervalul noiembrie-februarie. Durata medie anuala a fenomenelor orajoase din perioada 1974-1998 arata ca la Botosani acestea au durat 68,6 ore, din care 18,6 ore in luna iunie-maximul, iar in februarie acestea au fost absente.

Fenomenele de seceta si uscaciune si ploile torentiale au fost deja tratate in aceasta lucrare la subcapitolul privind precipitatiile atmosferice.

Capitolul IV

Schimbari climatice in orasul Botosani si cauzele acestora

In capitolul urmator vom analiza comportamentul elementelor climatice in arealul urban, pentru a observa la scara mare, cum actioneaza clima la schimbarile antropice.

Clima oricarei regiuni de pe suprafata terestra prezinta anumite caracteristici zonale datorita factorilor climatogeni (dinamica generala a atmosferei, curentii oceanici, raspandirea uscatului, marimea acestuia, altitudinea si orientarea culmilor muntoase, apropierea sau departarea unui teritoriu de ocean sau de mare). In grupa factorilor climatogeni se inscrie si factorul antropic, care, prin activitatea sa a inceput sa aiba un rol foarte important modificand - in sens negativ, sau pozitiv - clima unui teritoriu.

In general, clima unui oras este generata in primul rand de factorii climatogeni specifici zonei respective. In amanunt insa, orasul introduce o serie intreaga de modificari in climatul de pe arealul sau, creandu-si un climat propriu, cu caracteristici distincte. Astfel orasele indeplinesc o importanta functie climatogena. "Aceasta functie este cu atat mai deosebita cu cat orasul este mai mare, are o structura urbana complexa, o functie economica mai intensa (in special, industriala) si este amplasat pe un relief fragmentat." (El. Erhan, 1979)

In afara de factorii amintiti, o mare insemnatate (poate cea mai mare) pentru punerea in evidenta a caracteristicilor climei orasului o are si impurificarea atmosferei urbane cu gaze, funingine, praf etc.

De-a lungul anilor s-au produs:

4.1. Modificari a actiunii factorilor naturali de catre orase (radiatia solara, dinamica atmosferei).

4.2. Schimbari survenite la nivelul elementelor climatice in aria urbana. Aici avem in vedere: durata de stralucire a Soarelui, temperatura aerului, vanturile, umezeala relativa a atmosferei urbane, nebulozitatea si ceata.

Cauzele schimbarilor climatice din orasul Botosani

Cauzele care au determinat variatiile temperaturii aerului in ultimii 80 de ani, la Botosani sunt, in primul rand, globale: variatia intensitatii de flux al radiatiei solare, cresterea sau scaderea periodica a frecventei succesive a maselor de aer oceanic sau continental in josul partii centrale sau de sud-est a Europei sau modificarea compozitiei aerului, datorata poluarii antropice.

Avand in vedere ca recenta incalzire este resimtita la nivel global, dar cu intensitati diferite, problema schimbarii climatice survenita in orasul Botosani, ar trebui sa fie cauzata, in mare parte, de aceeasi factori.

4.4. Cauzele regionale

Chiar daca in orasul Botosani, la ora actuala, industria nu este foarte dezvoltata, in comparatie cu alte centre industriale, totusi poluarea exista in aceasta regiune si nu este numai locala, o mare parte provenind din poluarea transfrontaliera.

Poluarea transfrontaliera

Datorita dinamicii crescute a atmosferei fenomenele de poluare ale aerului se manifesta pe zone extinse, globalizandu-se, determinand modificari esentiale in ceea ce priveste clima, regimul precipitatiilor, distrugerea paturii de ozon care protejeaza Pamantul de razele ultraviolete s.a

Transportul poluantilor la mare distanta este un factor important in probleme de mediu cum sunt: ploi acide, schimbarile climatice, perioadele cu smog, transportul in regiuni indepartate si acumularea ulterioara a metalelor grele, transportul in stratosfera a poluantilor emisi in special de eruptiile vulcanice si explozii nucleare.

Factorii climatici, respectiv meteorologici sunt implicati in reactiile chimice care se produc in atmosfera intre noxele gazoase, intre acestea si componentii naturali ai aerului atmosferic, ca si apa aflata in atmosfera. De asemenea acesti factori sunt direct implicati in propagarea, dispersia sau stagnarea maselor de aer poluant.

Principalele agenti poluatori sunt reprezentati de emisiile din transport si industria energetica ce folosesc SO , Nox, compusi organici volatili, precum si materiale toxice cum ar fi metale grele si poluantii organici. Acesti poluanti (in special, monoxidul de carbon si metanul) pot ramane in atmosfera suficient de mult timp incat sa fie transportati la mii de kilometri si astfel, sa se impanzeasca pe suprafete mari, departe de sursele initiale ce le-au produs.

Dispersia in atmosfera a SO si a NOx si a produsilor lor de transformare, desi are loc in cea mai mare parte in stratul de amestec (circa 1500 m de la sol), sub actiunea vantului si a miscarilor verticale ale aerului, se produce in volume mari de aer, cu o extindere verticala pana la cel putin nivelul inferior al tropopauzei (10-12 km) si cu o extindere orizontala de ordinul sutelor de kilometri.

La distante mai mari de 100 km de o sursa punctuala de emisie este greu de admis ca exista un regim permanent si conditii omogene in plan orizontal. La asemenea distante de o sursa de poluare, ciclul atmosferic diurn incepe sa influenteze valoarea inaltimii de amestec, vitezei vantului si a turbulentei. De asemenea, nu se mai poate presupune ca masele de aer se deplaseaza in linie dreapta, iar in penele de poluant pot avea loc schimbari importante sub efectul transformarilor chimice si depunerilor uscate si umede. Asadar, la distante mari de sursa de poluare putem simplifica probleme transportului unui poluant, presupunand ca pana de poluant sufera un amestec vertical apreciabil in stratul limita planetar.

In schimb, miscarile vericale la scara mare au un rol important: de exemplu, este practic imposibil de a estima traiectoria unei pene de poluant ajunsa intr-o depresiune frontala. Aceasta dificultate este insa eliminata de faptul ca in asemenea cazuri capacitatea de dilutie este mai mare decat media. Riscul cel mai mare de poluare il reprezinta circulatiile generale (alizeele).

Vantul "vectorul poluarii" este principalul element implicat in propagarea si dispersia noxelor atmosferice, hotarand majoritar distributia nivelelor si zonelor de poluare atmosferica. Avand in vedere ca, la Botosani, vanturile cu cea mai mare influenta sunt cele de nord-vest (cu aproape 30%), iar judetul se afla la granita de nord a tarii, poluarea din nordul si nord-vestul Europei ajunge cu usurinta in aceasta regiune. Acest lucru este posibil datorita inexistentei unui obstacol important in calea maselor de aer poluate, iar un rol important il detine si configuratia Carpatilor care determina coborarea aerului incarcat cu agenti poluanti, pe langa masa muntoasa (neputand sa o escaladeze), ceea ce duce poluarea unitatilor geografice imediat urmatoare (in care se afla si orasul Botosani).

Regiunea in care se afla orasul Botosani este expusa poluarii dinspre Ruhr, Cehia, nordul Ungariei si din zona Moscovei. Dinspre aceste zone cei mai importanti agenti poluanti sunt bioxidul de sulf, urmat de oxizii de azot. Bioxidul de sulf este foarte solubil si foarte reactiv in atmosfera. In conditii favorabile transportului la distanta de exemplu, prima traiectorie poate produce, la sol, cantitati de bioxid de sulf de cca. 15 ori mai mari decat CMA (Sandu I. si altii, 1993). In cazul cosurilor de fum inalte cca. 20% din poluant). In cazul cosurilor de fum inalte cca. 20% din poluati sunt captati intre strate cu gradienti termici diferiti "panze captive".

Poluantii sunt transportati de regula in stratul inferior al atmosferei (primii 2 km.). Penele de fum isi fac simtita prezenta chiar si la sute de km. de sursa. In cazul principalului poluant emis la inaltime, bioxidul de sulf, in lipsa catalizatorilor nu reactioneaza usor, dar pe timpul zilei in prezenta radiatiei ultraviolete, viteza de reactie se mareste considerabil (0,1-2%/minut), din totalul emis 50% din el se depune in zona, sub forma uscata, 30% in forma umeda, iar 20% paraseste zona prin poluare la distanta.

Timpul de viata al bioxidului de sulf in atmosfera este de ordinul a 24-48 de ore, astfel incat o cantitate de SO emisa intr-o tara din Europa poate fi depusa intr-o alta. Depunerile umede si uscate si transformarea SO in sulfat sunt procesele care controleaza timpul de viata al acestui poluant in atmosfera.

Pe baza unor experimente s-au determinat traiectoriile maselor de aer care strabat diferite zone ale continentului, aducand poluantii pe teritoriul tarii noastre si contributia surselor externe la poluarea cu SO pe teritoriul Romaniei (vezi figura).

Figura 13. Contributia surselor externe la poluarea cu SO₂ pe teritoriul Romaniei

Este posibil ca in orasul Botosani, doar o mica parte din poluare sa fie de natura transfrontaliera, dar si in acest caz, aceasta trebuie mentionata ca o posibila cauza a recentelor schimbari climatice.

4.5. Cauzele locale sunt la fel de importante, ca si primele doua, si sunt reprezentate de schimbarile urbane datorate dezvoltarii orasului si a industriei, dar si de cresterea poluarii locale.

Una din cauzele majore care au dus la schimbarea climei in orasul Botosani este reprezentata de insasi modificarea suprafetei si structurii orasului, care in ultimii 50 de ani si-a schimbat radical "infatisarea".

Daca in anii 1920-1940 orasul avea aspectul unui "targusor", cu doar 2-3 strazi principale (pietruite) si cu case cu un singur nivel acoperite cu tigla, in prezent in Botosani marea majoritate a cladirilor sunt cu 4-10 nivele, iar reteaua stradala este puternic dezvoltata. Aceasta transformare a orasului a adus cu sine si o transformare a climei, care, desi nu este la fel de evidenta ca in orasele mari, totusi, poate fi considerata, alaturi de ceilalti factori, "vinovata" de schimbarea climatica survenita.

Poluarea atmosferei urbane

Este bine stiut faptul ca odata cu aparitia primelor civilizatii urbane, a aparut si interventia brutala in mediu a omului prin exploatarea nerationala a terenurilor si a alterarii mediului inconjurator, prin poluantii proveniti din activitatile umane, de origine menajera, agricola sau industriala.

Poluarea atmosferica a luat o mare amploare odata cu cresterea productiei industriale, a circulatiei rutiere, odata cu aparitia deseurilor menajere incinerate si a cresterii consumului de energie. Intre zonele cu cel mai mare grad de poluare se disting ariile industriale, unde substantele poluante sunt rezultate din arderea combustibililor, prafului de la fabricile de ciment, gaze evacuate din industria chimica, particule radioactive de la centralele atomo-nucleare, diferite emisii rezultate din procese fermentative.

Industria incepe sa-si faca loc in orasul Botosani, ca forma incipienta, catre jumatatea sec.XIX-lea, ramura primcipala fiind cea alimentara, iar in cadrul acesteia industria moraritului. Anii de la sfarsitul sec. XIX si inceputul sec.XX au marcat epoca de maxima dezvoltare economica a acestei regiuni atinsa pana la cel de al doilea razboi mondial. In anul 1902 existau in fostele judete Botosani si Dorohoi 3058 de maistri si lucratori, ceea ce indica un nivel relativ dezvoltat al activitatii industriale si mestesugaresti in raport cu alte judete. Pentru anul 1907, statistica indica existenta in ambele judete a 6822 de maistri, lucratori si ucenici (Buletinul C.C.I Botosani, nr. 5-6/1907, p.3.). In ajunul primului razboi mondial, viata economica in aceasta parte a tarii era inca prospera, cu exceptia unor ramuri care intrasera in declin (moraritul). Totusi, activitatea industriala era sustinuta de fabricile de spirt, cele de zahar, de industria chimica (fabrica de lumanari si o tabacarie), industria usoara (fabrici de confectii), industria metalurgica ("prima fabrica romana de reparat masini agricole si fonta"), industria materialelor de constructii (cuptoare de var, ateliere de sobe si ornamente de teracota). Anul 1930 marcheaza un regres vizibil in activitatea economica a orasului Botosani. Acest regres va tine pana in anii '60, cand va incepe industrializarea puternica a acestui oras, la inceput s-a urmarit echilibrarea celor doua ramuri ale economiei, agricultura si industria, pentru ca in perioada 1971-1980 ritmul industrializarii la Botosani sa atinga14,3%, peste media pe tara. Apar si se dezvolta ramuri industriale noi, precum: electrotehnica, chimia, industria sticlei si industria constructiilor de masini.

Industrializarea s-a realizat la Botosani intr-un timp foarte scurt, acumularea in atmosfera a unor agenti poluatori, a facut ca anii '80 sa fie printre cei mai calzi ai secolului, maximul inregistrandu-se la sfarsitul intervalului, in anii 1989-1990, cand temperatura medie anuala a fost la Botosani de 11sC, aceasta fiind cea mai ridicata temperatura de la initierea observatiilor meteorologice. Avand in vedere ca si la nivel mondial acesti ani au fost foarte caldurosi, nu putem afirma ca poluarea locala este singura raspunzatoare de cresterea temperaturii, dar poate fi considerata una din cauzele majore.

In orasul Botosani, in prezent, activitatile care duc la poluarea atmosferei sunt: producerea de energie termica si calorica, industria sticlei, intreprinderi mecanice cu sectii de tratamente termice, industria materialelor de constructie asfaltice, producerea de echipamente de automatizari (prin sectia de galvanizare), industria de prelucrare a cauciucului, industria alimentara (prelucrare produse agricole si producere alcool), cat si traficul rutier.

Printre cele mai poluante institutii din orasul Botosani se numara: S.C.Termica S.A. (SOX- 661,2 tone, NOX-289 tone, CO-61,1 tone, CO -163280 tone), S.C. Alcor S.A (SOX - 26,5 tone, NOX - 14 tone, COx - 1060 t; CO - 1t) S.C. Mecanex S.A. (cu 275 tone CO ), S.C. Forma S.A. (CO - 1450 tone), S.C. Mecanica S.A. (CO - 2000 tone, CO - 0,7 tone, NOX - 1,5 tone, s.a), S.C. UPSS S.A. (SOX - 2,5 tone, NOX - 5,5 tone, CO - 2500 tone, CO - 4 tone), S.C. Electrocontact S.A (CO - 450 tone, CH - 1 tona, compusi organici volatili nemetanici), S.C National S. A. (NOX - 10 tone, CO - 4200 tone, CO - 1 tona, compusi organici volatili nemetanici: 3,5 tone), datele de mai sus au fost preluate de Inspectoratul de Protectia Mediului Botosani, in anul 2001.

Tabel 2. Caracteristicile ecologice ale unor poluanti atmosferici (dupa Sanda Visan si clolab., 2000)

Pe langa aceste societati, transportul rutier (sursa nestationara de emisii) isi aduce un aport important la poluarea atmosferei orasului Botosani, numai in anul 2001 au fost emisi: NOX - 560 t, compusi volatili nemetanici: 610 t., CH - 22 t., CO - 90000 t., CO - 11600 t., N O (peroxid de azot - cu potential cancerigen) - 3,5 t, NH (amoniac) - 0,5 t., pulberi sedimentabile 7,2 t., Cr - 2 kg, Cu - 48 t., Ni - 2 kg, Pb - 6 kg, Zn - 28 kg.

Tabel 3. Cantitatile principalilor poluanti emisi in atmosfera, la Botosani

(tone/an)

Interventia antropica asupra mediului inconjurator si a climei s-a facut, in orasul Botosani, prin cresterea demografica, urbanizare intensiva si industrializare (acestea sunt printre cele mai importante cauze locale). In ultimii 80 de ani aspectul orasului Botosani a suferit transformari majore iar, una din cauzele care au determinat aceste transformari a fost cresterea demografica datorata, atat bilantului natural ridicat (printre cele mai mari din tara), cat si migratiei teritoriale a populatiei (in special, din mediul rural, in cel urban). Populatia orasului Botosani a cunoscut o crestere substantiala de la o perioada la alta, dupa cum urmeaza: la Catagrafia intocmita in anul 1832, orasul Botosani figura cu 13 796 locuitori (fiind al doilea ca marime in Moldova); la recensamantul din anul 1930 numarul locuitorilor din acest oras era de 32 355; pana in 1979 populatia orasului se dubleaza, ajungand la 72 476 locuitori. In aceasta perioada, de numai 47 de ani, populatia orasului a crescut datorita sporului natural, cat si procesului de industrializare, care a atras spre aria urbana locuitori din mediul rural. La recensamantul din anul 1992 orasul Botosani a ocupat locul 20 ca numar de locuitori, cu 126 204 persoane.

Cresterea populatiei orasului a dus implicit la cresterea suprafetei urbane si a spatiului de locuit, astfel, daca in anul 1832 in Botosani erau doar 2934 de case, in anii '80 perimetrul locuibil era de 892 ha, iar in prezent orasul are o suprafata de 4132 ha. Aceasta crestere se datoreaza, in primul rand constructiilor realizate in perioada socialista (numai intre anii 1950-1979 s-au construit 17000 de apartamente), dar si extinderii suprafetei urbane dupa 1990, prin construirea multor imobile in zonele marginase ale orasului.

Aceste transformari, alaturi de industrializarea puternica, realizate intr-un timp destul de scurt, au avut repercusiuni si asupra climei din aceasta regiune.

Cu toate ca, dupa anul 1990, productia industriala a scazut in perimetrul orasului Botosani, totusi, atmosfera este inca poluata cu agenti care persista in aer perioade lungi de timp. Oricum, fata de alte zone ale tarii, orasul Botosani este o zona slab poluata, iar tendintele actuale ale temperaturii aerului si precipitatiilor atmosferice sunt o consecinta a poluarii atmosferei realizata in alte regiuni (puternic industrializate) ale planetei. Calmul atmosferic detine ,in orasul Botosani, un procent de peste 30%, si are un rol important, amplificand poluarea, datorita unei mase de aer cu densitate si presiune mai mare decat in zonele invecinate. Starea poate dura ore, sau zile, timp in care poluantii se acumuleaza, depasind concentratiile de prag admisibile.

Normele de securitate a muncii

Organizarea locului de munca si a activitatii

- Accesul in laboratoare este permis numai cu consimtamantul sefului de laborator.

- La inceputul lucrului operatorul care intra prinul in sala laboratorului trebuie sa se convinga ca atmosfera nu este incarcata de gaze inflamabile sau toxice. Pentru gazele deosebit de periculoase se vor utiliza gaze analizatoare cu semnalizare acustica.

- Le va verifica in mod deosebit etanseitatea robinetelor la instalatia de gaze, verificandu-se cel putin la 3 zile.

- Toti lucratorii vor cunoaste unde este amplasat ventilulcentral al retelei de gaze.

- Nu se vor bocla ferestrele laboratorului cu mobilier, rafturi aparate sau orice alte obiecte,

- La alegerea autoclavelor se va tine seamaa de natura substantei care intervine in reactie, precum si de presiunea la care se presupune ca se va ajunge, luandu-se in calcul un coeficent de siguranta acoperitor.

- Daca agitarea se face prin barbotarea amestecului de reactie in gaz inert este obligatoriu controlul ipsei oxigenului in gazul inert. Utilizand aparate sau metode specifice de analiza.

- In cazul reactiilor puternic exoterme autoclavele vor fi racite printr-o manta exterioara sau serpentine interioare prin care circula un agent de racire.

- Lucrarile in care se folosesc sau rezulta substante, gaze si vapori toxici, substante inflamabile, reactivi care fumega in aer, trebuie executate numai sub nisa.

- Este obligatorie afisarea in laborator, la loc vizibil a listei de material si reactivi periculosi existenti in dotare precum si a modului de manipulare a acestora.

- Seful laboratorului va lua masuri in vederea respectarii legislatiei care reglementeazi regimul substantelor si produselor toxice.

- Nu se vagusta nici o substanta utilizata in laborator si nu se vor folosi vasul de laborator pentru baut si pentru mancare.

2. Tehnica de lucru si utilizarea reactivilor

- Nu se va lua cu gaze sau vapori toxici pana nu se asigura etanseitatea instalatiei, chiar daca se opereaza sub nisa.

- Nu se admite introducerea capului in nisa fsrs masca de protectie.

- Pentru a mirosi o substanta, gazul sau vaporii trebuie indepartati catre manipulant, prin miscarea mainii cu foarte mari precautiuni, neplecand capul deasupra vasului si fara a inspira profund.

- Este obligatorie neutralizarea sau captarea substentelor toxice care rezulta sau care raman in exces.

- Este interzisa deversarea continutului aparatelor direct in reteaua de canalizare sau evacuarea gazelor prin trompa de canal, cu exceptia cazurilor in care canalizarea este legata la reteaua de ape chimic impure.

- Substantele vor fi obligatoriu neutralizate inainte de deversarea lor in sistemul normal de canalizare.

Bibliografie

Apostol L. (2000) - "Precipitatiile atmosferice in Subcarpatii Moldovei", Editura Universitatii "Stefan cel Mare", Suceava.

Bacauanu V. (1968) - "Campia Moldovei. Studiu geomorfologic", Editura Academiei R.S.R., Bucuresti.

Bacauanu V. si colab. (1980) - "Podisul Moldovei - natura, om, economie", Editura Academiei R.S.R, Bucuresti.

Bogdan Octavia (1978) - "Fenomene climatice de iarna si de vara", Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti.

Botnariuc, Vaideanu A. (1982) - "Ecologie", Intreprinderea Poligrafica "Banat", Timisoara.

Cardas si colab. (1980) - "Monografia judetului Botosani", Editura Sport-Turism, Bucuresti.

Ciulache St. (1980)- "Orasul si clima", Bucuresti.

Dinca Ileana, Patrichi Silvia, Miha Iosefina, Tepes Elena (1973)- "Fluctuatiile de lunga durata ale precipitatiilor atmosferice in Moldova", Culegere de lucrari de Meteorologie, 1974, I.N.M.H Bucuresti.

Erhan Elena (1999) - "Meteorologie si Climatologie practica", Editura Universitatii "Al.I. Cuza", Iasi.

Grama M. (1965)- "Prevederea temperaturii minime in zona Moldovei pentru cazul noptilor senine si linistite", Culgere de lucrari ale I.M Bucuresti.

Gugiuman I., Plesca Gh., Erhan Elena si Stanescu I. (1960) - "Unitati si subunitati climatice in partea de est a R.P.R Anal. St. ale Univ. "Al.I. Cuza", Tom VI, s. II, fasc.4, Iasi.

Gugiuman I. (1968) - "Elemente de climatologie urbana", Anal. St. ale Univ. "Al. I. Cuza", Tom XIII, sect. II b, Iasi.

Gugiuman I., Cotrau (1975) - "Elemente de climatologie urbana", Editura Acad. R.S.R., Bucuresti.

Mihaila D. (2003) - "Campia Moldovei - Studiu climatic", rezumat teza de doctorat, Universitatea "Al.I. Cuza", Iasi.

Slavic Gh. (1969)- "Contribitii la clima orasului Botosani", Comunicari de Geografie, nr. VII, Bucuresti.

Stoenescu St. M. (1958)- "Cateva caracteristici ale regimului precipitatiilor in R.P.R.", Meteotrologia, Hidrologia si Gospodarirea Apelor, nr. 2-3, Bucuresti.

Stoian Rodica, Chertic Eva (1973)- "Evaluarea variatiilor temperaturii aerului in sezonul calduros", Hidrotehnica, nr.18, Bucuresti.

Tufescu V. (1977) - "Judetul Botosani", Editura Academiei R.S.R., Bucuresti.

*** (1971) - Monografia "Botosanii 1971", Consiliul Popular Botosani.

*** (1996,1998) - "National GeographicMagazine", National Geographic Society, New York.

*** (2002) - Revista "Formula As", nr.528, august 2002.

*** (2000-1956) - Tabele meteorologice lunare si tabelele de sinteza anuala, C.M.R Moldova, Iasi