Determinari asupra nebulozitatii. Observatii asupra norilor

Determinari asupra nebulozitatii. Observatii asupra norilor

Norul reprezinta un ansamblu vizibil de particole minuscule de apa lichida sau de gheata, ori de ambele in acelasi timp, care se gasesc in suspensie in atmosfera. De asemenea poate include particule mai mari de apa, particule neapoase sau particule solide provenite datorita impurificarii atmosferei. Datorita compozitiei si proceselor mereu schimbatoare care stau la baza formarii lor, norii se prezinta sub nenumarate forme.

Clasificarea norilor dupa locul de formare si dezvoltare : etajul inferior (0-2km); Stratus si Stratocumulus; etajul mijlociu (2-6km): Altocumulus, Altostratus; etajul superior (6-12km): Cirrus, Cirrostratus, Cirrocumulus.

Clasificarea morfologica este cea mai utilizata metoda de determinare a genurilor de nori, cunoscut fiind faptul ca, in analiza acestora, importanta este: forma,inaltimea, si structura microfizica. Clasificarea morfologica imparte norii pe genuri, specii si varietati:

Cirrus (Ci) - nori separati sub forma de filamente albe, de bancuri sau benzi inguste albe, sau in cea mai mare parte , cu aspect fibros sau luciu matasos sau cu ambele.

Cirrostratus (Cs) - val noros, transparent si albicios, cu aspect fibros sau neted, acoperind partial sau total cerul producand in general fenomenul de halou.

Cirrcumulus (Cc) - banc, strat sau patura subtire de nori albi,fara umbre, compus din elemente foarte mici avand forma de granule, riduri, blana de miel etc.

Altocumulus (Ac) - banc, strat ori patura de nori albi cenusii ori in acelasi timp albi si cenusii, avand in general urme proprii (lamele, rulouri, pietre ovoide).

Altostratus (As) - panza sau strat noros de culoare cenusie sau albastruie cu aspect striat, fibros sau uniform, acoperind in intregime sau partial cerul si prezentand parti suficient de subtiri pentru a lasa sa se vada Soarele.

Nimbostratus (Nb) - panza noroasa cenusie, adesea intunecata, a. carei aspect devine difuz din cauza caderilor de precipitatii, mai mult sau mai putin continue.

Stratocumulus (Sc) - banc, strat sau patura de nori cenusii sau albiciosi, ori in acelasi timp cenusii sau albiciosi,avand aproape intotdeauna parti intunecate

Stratus (St) - panza noroasa, in general cenusie, cu baza destul de uniforma, putand da nastere la burnita, ace de gheata sau zapada grauntoasa . Uneori prezinta forme de bancuri sau fragmente destramate.

Cumulus (Cu) - nori separati, in general densi si cu contururi bine delimitate, dezvoltandu-se vertical in forma de mameloane sau de turnuri.

Cumulonimbus (Cu) - nori densi si vigurosi, cu o extindere verticala considerabila in forma de munti sau turnuri enorme

Determinarea felului norilor ajuta la stabilirea genurilor, speciilor si varietatilor

prin comparare cu plansele din Atlasul International de Nori. Fenomenele optice si cele electrice sunt caracteristice pentru anumite genuri de nori si contribuie la identificarea lor.

Determinarea cantitatii norilor (nebulozitatii) se face viyual, stabilindu-se gradul de acoperire a boltii vizibile,impartita imaginar in 8 parti egale (0-8). Daca cantitatea norilor este neinsemnata,se inscrie alaturi de genul acestora cuvantul "urme".

Determinarea inaltimii norilor se poate realiza vizual sau prin masurarea experimentala a inaltimii :

a)        metoda balonului pilot: se lanseaza un balon umplut cu hidrogen, urmarindu-se ascensiunea lui cu teodolitul, pana cand acesta incepe sa urce in nori; se aplica numai in cazul nebulozitatii mari a boltii ceresti; H=V∙T (H= inaltimea bazei norilor; v= viteza balonului; T= timpul dintre lansare si opacizare, in minute).

b)       Metoda cu proiectorul de nori P∙I-45. Partile componente ale proiectorului sunt: proiectorul propriuzis, carcasa metalica, oglinda parabolica, sursa de lumina, vizorul, cablul de comanda, cablul de cuplare la reteaua electrica sau acumulator.

c)        Metoda determinarii cu ceilometrul (instalatie cu care se determina inaltimea bazei norilor 30-3000m;). Aceasta metoda functioneaza pe principiul masurarii timpului in care un impuls luminos, produs de un emitator ajunge pana la baza norului si se intoarce la un dispozitiv receptor; h=v∙t/2 (v= viteza luminii; t= timpul in care un impuls strabate distanta emitator receptor; partile componente: emitator, receptor,indicator.