Zona temperata si tipurile sale climatice

Zona temperata si tipurile sale climatice

Aceasta zona se intinde aproximativ intre paralelele de 30° si 60°C[1] latitudine nordica si sudica sau, cum spun unele tratate de climatologie, intre izoterma anuala de 20°C si izoterma de 10°C a lunii celei mai calde din an (pentru fiecare emisfera in parte).

Clima temperata este caracterizata printr-o intensa circulatie atmosferica si printr-o mare varietate a formelor barice. Aici procesele advective sunt rapide, dau nastere fronturilor atmosferice (frontogeneza) ori duc la stingerea acestora (frontoliza); au loc transformari semnificative ale maselor de aer, etc. Toate acestea imprima vremii un caracter deosebit de schimbator de la un anotimp la altul si uneori de la o zi la alta. Din aceasta cauza si climatele acestor zone geografice sunt foarte variate. Dupa felul cum sunt raspandite si imbinate elementele meteorologice, clima temperata cuprinde mai multe tipuri caracteristice:

1. Clima temperat-calda supranumita si subtropicala sau mediteraneana

Ceea ce este indeobste cunoscut sub denumirea de “CLIMA SUBTROPICALA”[2] caracterizeaza regiuni geografice situate intre paralele de 30° si 40° latitudine nordica si sudica. Dupa coordonate, aceasta subdiviziune climatica apartine zonei temperate, dupa trasaturi ea face trecerea intre zona calda a planetei si cea temperat - propriu-zisa. Se mai numeste si clima mediteraneana, deoarece este foarte bine exprimata in teritoriile geografice din jurul Marii Mediterane. Astfel, aici, in cursul verii, predomina advectia de aer dinspre Sahara, dinspre Africa de Nord in general, de aceea europenii numesc „aer tropical” produsul acestor advectii, chiar daca el nu vine direct de la Tropice. Iarna insa, in domeniul climatului in discutie, predomina transportul de aer dinspre nord numit impropriu polar desi el provine de la latitudini de 50°-60°N, deci temperate prin definitie.

Clima subtropicala sau mediteraneana este caracterizata printr-o temperatura medie anuala de 16°C, cu mult mai scazuta decat cea a climatului tropical si tinzand spre o asemanare evidenta cu cel temperat propriu-zisa. Temperatura medie a lunii celei mai calde variaza intre 22° si 28°C iar a lunii celei mai reci nu coboara sub 0°C. Iernile in medie sunt destul de blande, verile foarte calduroase, temperatura maxima ajungand si depasind adeseori 40°C. Precipitatiile, mai ales averse, au doua maxime si anume la sfarsitul toamnei si respectiv primavara. Cantitativ ele variaza foarte mult ca distributie, intre 300 si 1000 mm aceasta depinzand de conditiile de relief, de expunere, etc. In timpul verii, insa seceta poate dura 2 - 3 luni.

In ceea ce priveste vanturile, ele nu au o dominanta constanta pentru ca provin fie din domeniul alizeelor, care aduc seceta, fie din domeniul vanturilor de vest care aduc precipitatii.

Vegetatia naturala caracteristica climatului subtropical, mediteranean este cea de tip macchis, respectiv desisuri de arbusti cu frunze permanent verzi. Plantele prezinta adaptari pentru a rezista la seceta din timpul verii. Aria climatului mediteranean nu este lipsita nici de paduri de esente termofile, acolo unde precipitatiile sunt mai abundente, aceasta indeosebi in cadrul reliefului mai inalt.

Plantele de cultura domina astazi peisajul mediteranean prin mari sau modeste dar frecvente, plantatii de maslin, smochin, migdal, vita de vie si mai ales citrice.

Repartitia geografica este discontinua (fig.3, Cap. 7.1., indicele de legenda nr.8) clima mediteraneana tipica fiind caracteristica numai Spaniei de sud-est, Frantei sudice, Italiei peninsulare si insulare, Greciei, Africii de nord-vest, insulelor Azore, coastei Californiei, coastei chiliene, extremitatii de sud a Africii si coastei de sud-vest a Australiei.

Sub influenta diferitilor factori modificatori, in cadrul climei subtropicale se dezvolta unele varietati climatice, subtipuri pregnante, le-am considera noi. Astfel, in interiorul continentelor, sau din cauza pozitionarii reliefului major terestru ca baraj in calea aerului umed, cantitatile de precipitatii se pot reduce simtitor, pe anumite areale conditionate, realizand varietatea stepica a climatului mediteranean, cu veri toride si ierni reci si uscate. Aceasta varietate exista in realitate si se intalneste la limita de nord a Saharei, la marginea apuseana si rasariteana a Arabiei, in Podisul Anatoliei, in Iranul de Sud, in partea de sud a deserturilor australiene. Temperatura medie a lunii iulie este aici de 28°C pana la 30°C. Vegetatia caracteristica este stepa cu tufisuri.

Pe de alta parte, in alte areale conditionate geografic de influenta, oceanului si a curentilor oceanici reci, se poate dezvolta o varietate opusa celei de mai sus a climei mediteraneene si anume cu veri racoroase si ierni blande, respectiv varietatea oceanica. In acest caz, vara temperatura medie a lunii celei mai calde este cuprinsa numai intre 14° si 22°C, precipitatiile cad in cantitati suficiente, cu un maxim de iarna. Aceasta varietate este caracteristica tarmurilor pacifice ale Statelor Unite (California, Oregon, Washington), dar si statului Chile, extremitatii sudice a Africii de Sud si respectiv a Australiei.

- Tot in cadrul climei subtropicale se intalneste al treilea subtip si anume cel al padurilor subtropicale. Aici iernile sunt relativ calde (pentru o zona temperata) temperatura lunii celei mai reci fiind de peste +2°C, iar verile sunt calduroase si cu precipitatii abundente. Cad anual in medie 1000 mm, iar in conditiile de expunere favorabila,chiar peste aceasta valoare.

Vegetatia caracteristica este padurea alcatuita dintr-o mare varietate de specii cu frunze permanent verzi, uneori padurea de amestec sau alteori, cum ar fi in Transcaucazia, padurea de foioase cu frunze cazatoare (carpen, stejar, frasin, castan comestibil, tei, arin, etc.).

Printre plantele de cultura aici este preferat ceaiul, orezul si bumbacul.

Repartitia geografica a acestei varietati climatice este discontinua si discreta cu valoare de areal: in partea apuseana a Transcaucaziei, pe tarmul sudic al Marii Caspice, in nordul Indiei, China de Sud, Japonia de sud, pe tarmul de nord-est al Australiei, pe litoralul Golfului Mexic, in statele din sud-estul SUA, dar si inParaguay, Bolivia, Brazilia de sud-est, sau in podisurile inalte din Abisinia, Angola sau in Transvaal-ul Africii de Sud.

2. Clima temperat - propriu-zisa

Este caracteristica regiunilor cuprinse in general intre paralele de 40° si 55°latitudine nordica si sudica. Clima temperat propriu-zisa se caracterizeaza prin prezenta neta a patru anotimpuri dintre care iernile sunt in general lungi, reci si cu precipitatii neregulate. Statistic vorbind, temperatura medie a lunii celei mai reci nu coboara sub -3°C, iar a lunii celei mai calde nu coboara sub +10°C. Acest tip de clima cuprinde numai continentele, (deci pe oceane, apreciaza climatologii, el lipseste). In emisfera sudica acest tip de clima este foarte putin dezvoltat, comparativ cu cea nordica deoarece continentele se ingusteaza foarte mult pana sa ajunga la latitudinile specifice anterior mentionate. De exemplu, continentul America de Sud nu depaseste paralela de 56°latitudine sudica, Australia - in sudul insulei Tasmania abia atinge 43°37’ iar Africa ajunge numai pana la 34°51’ S. In emisfera nordica insa, blocurile continentale predomina incalzindu-se vara puternic si racindu-se mult iarna, de aceea, in cadrul climei temperat - propriu-zisa se disting net, pentru emisfera nordica, doua subtipuri: cel oceanic si cel continental.

a)    Clima temperat - propriu-zisa cu influente oceanice este caracteristica pentru extremitatile vestice ale continentelor, unde predomina vanturile de vest si precipitatiile abundente. Pentru Europa de Vest[3], cu precadere, influenta oceanului face ca variatiile termice anotimpuale sa nu fie exagerate. Astfel, temperatura medie anuala este de 7° pana la 10°C, cu valori medii de 18⁰C pentru luna iulie si 5⁰C pentru luna ianuarie. In aceste conditii, amplitudinea ei anuala este de 6° pana la 14°C. Iarna este relativ calda, comparativ cu interiorul continentelor, iar vara racoroasa.

Cantitatile medii anuale de precipitatii graviteaza in jurul valorii de 700 mm.

Vegetatia caracteristica, deci cea naturala initiala, este reprezentata prin padurile de foioase (fig.3, Cap.7.1 indice de legenda nr.4) in care predomina fagul sau cea a pajistilor. Antropizarea milenara a modificat insa radical vegetatia naturala initiala, astazi predominand plantele de cultura.

Repartitia geografica a acestui subtip climatic este urmatoarea: in Europa de vest se intalneste in Franta, Belgia, Olanda, Danemarca, Anglia, Novergia, apoi in partea de nord a litoralului pacific al Americii de Nord - in limitele latitudinilor tipice climei temperate ( adica intre 40° si 50° sau 55°N) - ca si in America de Sud in partea sudica a statului Chile si vestul Noii Zeelande (insula langa Australia).

Deosebita de clima temperat-oceanica a tarmurilor vest-

continentale, exista o alta varietate de clima temperat-oceanica, caracteristica tarmurilor estice ale acelorasi continente, unde insa temperatura medie anuala este de numai 0°C pana la 2°C. Este vorba despre Orientul indepartat al fostei URSS, de Peninsula Labrador si tarmul Golfului Hudson din continentul nord american. In aceste teritorii, iarna predomina transportul unor mase nordice de aer foarte rece, care se scurg pe la periferia estica a anticiclonilor continentali, provocand raciri succesive deci scaderi mari de temperatura si cantitati mici de zapada; vara din contra, ciclonii care iau nastere aici sau care sunt in tranzit, aduc o mare cantitate de precipitatii de aceea, vara este ploioasa si cu temperaturi moderate, argumentand afilierea acestor teritorii la climatul temperat-oceanic propriu-zis, varietatea est-continentala pentru emisfera nordica.

Predomina vegetatia forestiera.

b) Clima temperata propriu-zisa cu influente continentale sau, mai simplu, clima temperat-continentala este caracteristica regiunilor din interiorul continentelor situate, aleatoriu, intre 40 si 50° uneori chiar 55⁰ latitudine nordica. Este caracterizata prin veri foarte calduroase si ierni foarte friguroase. Temperaturile medii de vara ajung pana la 20°C, dar maximele depasesc local 40°C, in schimb temperaturile medii de iarna coboara pana la –1°C –2°C iar minimele concrete ajung uneori si la –40°C.

In regiunile cu clima temperat continentala, vanturile cele mai frecvente sunt cele de nord sau nord-est care insotesc, iarna, geruri mari, zapezi si viscole, iar vara canicula. Ploile sunt neregulate si de scurta durata, cu un maxim in timpul verii cauza fiind advectivo-dinamica deci convectie frontala sau post frontala. Cantitatile medii anuale de precipitatii se situeaza intre 400 si 600 mm.

Vegetatia caracteristica este foarte variata: de la cea de stepa si silvostepa, pana la cea a padurilor de foioase si conifere, se ajunge la suprafete intinse de semipustiuri si “pustiuri reci” numite asa pentru ca sunt in afara braului “pustiilor calde” tropicale.

Stepele (Fig.3, Cap.7.1. pozitia 6 din legenda hartii) se intalnesc in partea europeana sudica a Campiei Ruse, in nordul Marii Negre si Marii Azov, in bazinul mijlociu al Volgai, la poalele nordice ale Caucazului, in Cazahstanul de Nord, in Mongolia sau in statele apusene ale Statelor Unite ale Americii, pana la baza Muntilor Stancosi (intre 40 si 50° uneori chiar 55⁰ latitudine nordica sau sudica).

Revenind asupra spatiilor geografice semidesertice si desertice de latitudini temperate precizam ca acolo regimul pluviometric este partial sau total degradat, fie din cauza izolarii lor (datorita reliefului), fie datorita departarii reale de mari si oceane,. Climatul acestora se caracterizeaza prin precipitatii reduse, 200-300mm in cazul semideserturilor sau prin lipsa cvasitotala a acestora in cazul deserturilor.

Repartitia lor geografica este urmatoarea: in Asia semidesertul Astrahan si cel din nordul si nord-estul Marii Caspice, semideserturile de la marginea stepelor kirghize (la sud de paralela de 50° latitudine nordica) apoi, Desertul Turan si Desertul Takla-Makan din Turkestan, etc. In America de Nord deserturile din bazinul mijlociu al fluviului Colorado (Gila, Mohave), Desertul Marelui Lac Sarat, Desertul si semidesertul Patagoniei estice din America de Sud (fig.3, Cap.7.1. pozitia 7 din legenda harti).

Revenim in deserturile si semideserturile Asiei Centrale pentru a sublinia ca temperatura medie a lunii iulie, este cuprinsa acolo intre 25° si 32°C, dar maximele depasesc adeseori 50°C ca in deserturile tropicale; in ianuarie insa temperatura medie variaza numai intre 3° in sudul zonei si –10° in nordul sau (ceea ce la Tropice nu se intalneste).

Deserturile si semideserturile din zona temperata sunt bordate in cele mai multe cazuri de stepe si silvostepe, acestea facand trecerea spre subzona padurilor temperat - propriu-zise.

De aceea revenim cu o nuantare si anume, in zona climei temperate propriu-zise se afla un domeniu intins, cel al padurii de foioase (fig.3, Cap.7.1. pozitia 4 din legenda hartii), mai ales stejar si fag, al celei de amestec si chiar de conifere (in etajarea pe verticala). Padurea de foioase a fost remarcabila ca intindere, pana in era moderna atat in Europa Centrala cat si in cea de vest (aici predominand fagul). Prezente si in Europa rasariteana aceste paduri se intindeau in nord pana la limita sudica a taigalei adica a padurii tipice climei temperat - rece.

Padurile de foioase din domeniul climei temperate propriu-zise se gasesc pe areale intinse in Siberia apuseana si in America de Nord, aici aparand la sud de paralela de 50° si la est de meridianul 100°.

In emisfera sudica, climatul temperat propriu-zis al padurilor de foioase se intalneste in America de Sud, pe cursul inferior al Paranei sau in partea de sud a statului Chile, precum si pe tarmul sud-estic al continentului Australia, in Tasmania si in Noua Zeelanda.

Aici in sud, clima este caracterizata prin ierni mai putin aspre decat in emisfera nordica, cu ninsori relativ abundente si prin veri racoroase. Temperatura medie a celor patru luni calde se ridica usor peste +10°C insa nu depaseste 22°C; in mod concret insa, toate aceste fapte mediate statistic au intensitate variabila si ritm rapid de inlocuire impuse de rapida succesiune a maselor de aer in emisfera sudica, de influenta dominanta a oceanului si mai modesta a reliefului terestru, etc.

3. Clima temperat - rece

Este caracteristica teritoriilor geografice situate in general intre paralele de 50° sau 55° si 60° nord si sud. Corespunde celebrei TAIGA - padurea seculara rece, sora mai bine conservata a padurii ecuatoriale sau cel de-al doilea mare „plaman” al planetei. Este o asociatie formata din brad, molid si alte conifere care fac bogatia inestimabila a unor tari ca: Norvegia, Finlanda, Rusia, Canada, si SUA (prin statul Alaska) situate total sau partial intre latitudinile mentionate (fig.3, Cap.7.1. pozitia 3 din legenda hartii).

Asadar taigaua corespunde, in cea mai mare parte, tipului de clima temperat rece, care se poate caracteriza prin: veri cu indulgenta numite „relativ” calde (luna iulie avand temperatura medie peste +10°C, fara a depasi +20°C), si ierni geroase. Precipitatiile cad mai ales vara, media anuala a lor fiind cuprinsa intre 300-600 mm.

4. Clima temperat continentala de tranzite

Este bine definita pe continentul Europa, in figura 3, capitolul 7.1. ea detinand pozitia 3 din legenda hartii. Este vorba de spatiul central european deasupra caruia are loc interferenta[4] intre clima temperat oceanica din tarile vestice si cea temperat continentala cu nuante de excesivitate proprie celor est-europene. Toate tarile Europei centrale se afla deci in acest subtip climatic; este si cazul Romaniei situata in sud-estul Europei Centrale.