Date procesate prin variabile elementare si prin inregistrare

Date procesate prin variabile elementare si prin inregistrare

În exemplele de programe pseudocod prezentate in paragraful anterior am utilizat, pe langa constante, si variabile. Variabilele utilizate se incadreaza in categoria variabilelor elementare, adica cele care nu mai au alte elemente componente. Aceste variabile au rolul de a stoca date in zonele de memorie interna aferente, tipul acestor date finnd unul standard (recunscut de limbajul de programare) sau unul definit de utilizator.

În afara acestor tipuri de date, in descrierea algoritmilor sunt necesare si tipuri de date structurate. Cele mai cunoscute sunt: tablou, sir de caractere, multime, inregistrare. Lor le sunt puse in evidenta variabile declarate corespunzator tipului datelor pe care urmeaza sa le memoreze.

Pentru aplicatiile cu caracter economic, cel mai des utilizate sunt variabilele de tip inregistrare. Facem aceasta afirmatie deoarece o caracteristica a problemelor economice este volumul mare de date ce se doresc prelucrate. Acest lucru face indispensabila utilizarea fisierelor sau a bazelor de date.

Am vazut din cele prezentate in capitolul anterior ca entitatea de baza in prelucarea datelor o reprzinta fisierul. Acesta are ca si componente inregistrarile (articolele), structurate in parti componente, numite campuri. Corespunzator inregistrarilor din fisiere, in dezvoltarea programelor se pot folosi variabile de tip inregistrare ce reprezinta, de fapt, zone tampon din memoria interna.

Sa consderam urmatorul exemplu: "Se doreste memorarea datelor cu privire la randurile unei facturi si afisarea in final a totalului valoric si a TVA-ului aferent facturii".

Pentru rezolvarea acestei probleme putem defini un tip de data structurat, numit tablou, fiecare element al acestuia urmand sa memoreze datele cu privire la un rand din factura respectiva. La randul lor, informatiile privitoare la un rand din factura sunt structurate astfel: cod, denumire produs / serviciu, um, pret, cantitate, indice TVA. Acestea informatii sunt de tipuri diferite, dar definesc un rand din factura, si prin urmare ar fi de preferat sa fie memorate intr-o variabila care sa le cuprinda pe toate. Aceasta variabila este una de tip inregistrare (articol), avand un nume si tipul definit de utilizator. În limbaj pseudocod, putem defini tipurile de data necesare si declara variabilele corespunzatoare astfel:

Tip _ data rand = inregistrare

cod : intreg

den, um : sir _ de _ caractere

pret : intreg _ lung

cant : real

sf _ inregistrare

factura = tablou [1..20] cu _ elem _ de _ tip rand

Variabile f : factura

În felul acesta vom putea referii cimpurile inregistrarii corespunzatoare randului oarecare i astfel:

f[i].cod - codul din randul i

f[i].den - denumirea produsului din randul i

f[i].um - unitatea de masura a prodului din randul i

f[i].pret - pretul din randul ial facturii

f[i].cant - cantitatea din randul i

Astfel vom putea avea in memoria calculatorului, la un moment dat, informatiile cu privire la oricare dintre produsele    sau serviciile prezente in randurile unei facturi. Le putem prelucra, utilizand doar zonele de memorie interna asociate variabilei de tip inregistrare, dar ele pot fi usor transferate in inregistrarea unui fisier aflat pe un suport tehnic de informatie. Capitolele urmatoare ne vor edifica asupra modului cum putem realiza aceasta operatie, atat intr-un limbaj evoluat de programare (Turbo Pascal si VisuaBasic), cat si in cadrul unui SGBD (Access).