INTRODUCERE IN C++

Limbajul C⁺⁺ este construit pe structura limbajului C, fiind unul dintre cele mai importante si populare limbaje din lume. In forma obisnuita, C⁺⁺ este o versiune dezvoltata a limbajului C standard ANSI (American National Standards Institute).

Spre deosebire de C, limbajului C⁺⁺ i s-au adaugat noi facilitati, acesta devenind mai riguros si permitand programarea orientata pe obiecte (OOP).

Limbajul C a fost inventat si inplementat prima oara de Dennis Ritchie pe un calculator DEC PDP-11 care utiliza sistemul de operare UNIX. Limbajul C este rezultatul unui process de dezvoltare care a inceput cu un limbaj numit BCPL, creat de Martin Richards. Plecand de la limbajul BCPL, Ken Thompson a inventat un limbaj numit B, de la care, in anii 70, s-a ajuns la dezvoltarea limbajului C.

Limbajul C este un limbaj de nivel mediu, combinand facilitatile unui limbaj de inalt nivel (Pascal, Basic etc.) cu flexibilitatea unui limbaj de asamblare. C permite lucrul cu biti, octeti si adrese - elemente care stau la baza functionarii calculatorului. De asemenea este un limbaj portabil, adica un soft, scris in C pentru un anumit calculator si un anumit sistem de operare, se adapteaza usor pe oricare altul.

Spre deosebire de un limbaj de inalt nivel, C nu efectueaza aproape nici un control al erorilor, in timpul rularii unui program,intreaga responsabilitate revenindu-i programatorului.

Limbajul C are doar 32 de cuvinte-cheie, spre deosebire de limbajelede inalt nivel care au mult mai multe.

STRUCTURA PROGRAMELOR C++

Orice program C++ are urmatoarea structura:

1. directive preprocesare

2. declaratii globale

3. functii

In caz general, structura unui program in C este urmatoarea:

declaratii globale

returneaza-afiseza main (lista de parametrii)

returneaza-afiseza functia_1 (lista de parametrii)

returneaza-afiseza functia_2 (lista de parametrii)

returneaza-afiseza functia_N (lista de parametrii)

1. Directive preprocesare. Un program C++ poate fi prelucrat inainte de a fi compilat. Acest tip de prelucrare se numeste preprocesare. Preprocesorul este apelat automat atunci cand se incepe compilarea, este relativ simplu si, de obicei, executa substitutii de texte. Prin intermediul lui se pot realiza: includeri de texte, definitii si apeluri de macrouri simple, compilare conditionata.

Includerea unui fisier sursa are una din formele:

#include "specificator_de_fisier" sau

#include <specificator_de_fisier>

In primul caz fisierul specificat este cautat in directorul curent si apoi in directoarele standard, in al doilea caz se cauta numai in directoarele standard. Actiune: textul fisierului specificat este introdus in program.

Constante simbolice. O constanta simbolica are forma:

#define nume succesiue_de_caractere

Actiune: nume este inlocuit din acest loc pana la sfarsit in codul sursa cu succesiune_de_caractere.

Ex #define MAX 5000

/*MAX se substituie peste tot ]n continuare cu 5000*/

Limbajul C++ contine multe functii pentru prelucrarea datelor; acestea sunt grupate in biblioteci. Dintre cele mai importante sunt urmatoarele:

• stdio.h si iostream.h pentru citire/scriere;
• stdlib.h si math.h pentru prelucrari numerice;
• ctype.h pentru prelucrarea sau verificarea caracterelor;
• mem.h si string.h pentru zone de memorie si siruri de caractere;
• alloc.h, malloc.h si stdlib.h pentru alocarea memoriei;
• conio.h pentru interfata cu consola;
• graphics.h pentru interfata grafica;
• dos.h pentru interfata cu sistemul de operare DOS.

2. Declaratiile globale permit utilizarea unor tipuri de date si variabile definite de utilizator in orice punct din interiorul programului.

3. Functii. In limbajul C++ exista doua tipuri de functii: functii care returneaza o valoare si functii care nu returneaza o valoare. Structura unei functii este urmatoarea:

tip_returnat nume_functie (lista parametrilor formali)

declaratii de parametri

Functia principala main contine instructiunile care se executa. Aceasta poate returna o valoare si poate avea si parametri.

Observatii:

parantezele rotunde trebuie sa fie prezente chiar si atunci cand lista parametrilor formali e vida;

partea de inceput a functiei, pana la acolada deschisa se numeste antetul functiei;

partea functiei inclusa intre acolade se numeste corpul functiei (acoladele sunt obligatorii;

atunci cand nu exista parametri formali se poate sa nu scriem nimic sau se poate scrie void, varianta din urma fiind recomandata;

cand functia nu returneaza nimic se poate scrie void in loc de tipul returnat; daca nu se scrie nimic atunci tipul returnat va fi implicit int.

Ex. de program:

#include <stdio.h>

void main(void)

Pentru a explica procesele ce se executa intr-un program, se pot utiliza comentarii. Acestea se pot scrie pe un singur rand, caz in care trebuie sa inceapa cu doua caractere slash:

// comentariu

sau se pot scrie pe unul sau mai multe randuri , daca sunt incadrate de grupurile de caractere: (/*) si

/* comentariu*/

De exemplu, urmatorul program contine doua categorii de comentariu

//Acesta este un comentariu de un rand

/* Acesta este un comentariu

pe doua randuri */

#include <stdio.h>

void main(void)

4. Tipurile de date standard in C++

In C++ tipurile de date standard sunt tipurile intregi si tipurile reale.

Declararea variabilelor de unul din tipurile intregi se face astfel:

char a='y', b=76, c;

int d,e=178;

Variabilele a,b,c sunt de tipul char, iar d si e sunt de tipul int. Se observa faptul ca in C++ la declarare variabilele pot fi initializate.

Variabile de tip real retin numere cu zecimale.

Tipuri de date char

wVariabilelor de tip char li se aloca un octet. Acestea pot sa pastreze valori in intervalul dintre -128 si 127. Aceste afirmatii sunt valabile si pentru tipul signed char

wVariabilelor de tip unsigned char li se aloca tot un octet, dar nu se mai rezerva bit pentru semn. Acestea pot sa pastreze valori in intervalul dintre 0 si 255.

Tipuri de date int

wVariabilelor de tip int li se aloca 2 octeti. Acestea pot sa pastreze valori in intervalul dintre -32.768 si 32.767. Aceste afirmatii sunt valabile si pentru tipurile signed int, short int sau signed short int

wVariabilelor de tip unsigned int li se aloca tot doi octeti, dar nu se mai rezerva bit pentru semn. Acestea pot sa pastreze valori in intervalul dintre 0 si 65.535. Aceste afirmatii sunt valabile si pentru tipurile unsigned short int

wVariabilelor de tip long int li se aloca patru octeti. Acestea pot sa pastreze valori in intervalul dintre -2.147.483.648 si 2.147.483.647. Aceste afirmatii sunt valabile si pentru tipurile signed long int

wVariabilelor de tip unsigned long int li se aloca patru octeti, dar nu se rezerva bit pentru semn. Acestea pot sa pastreze valori in intervalul dintre 0 si 4.294.967.295.

Tipul de date float

wVariabilelor de tip float li se aloca patru octeti: un bit pentru semn, 8 biti pentru exponent si 23 de biti pentru mantisa. Aceste variabile pot sa pastreze valori in intervalul dintre 3.4E-38 si 3.4E+38.

Tipuri de date double

wVariabilelor de tip double li se aloca opt octeti: un bit pentru semn, 11 biti pentru exponent si 52 de biti pentru mantisa. Aceste variabile pot sa pastreze valori in intervalul dintre 1.7E-308 si 1.7E+308.

wVariabilelor de tip long double li se aloca 10 octeti: un bit pentru semn, 19 biti pentru exponent si 60 de biti pentru mantisa. Aceste variabile pot sa pastreze valori in intervalul dintre 3.4E-4932 si 1.1E+4932. Precizia este de 80 de cifre.

5. Constante

Sunt valori fixe reprezentand caractere, siruri de caractere, numere intregi sau rationale. Exista mai multe tipuri de constante:

Constante intregi. O constanta intreaga poate lua valori intre 0 ÷ 2³²-1. O constanta intreaga este pozitiva. In cazul in care se foloseste semn, avem o expresie constanta care este evaluata..

Constante caracter. Acestea se trec intre doua caractere apostrof ( ). Ex. 'A', '1', 'a'. memorarea lor se face utilizand tipul char. Exista si o alta metoda de declarare a constantelor caracter, sub forma de secvente escape. O secventa escape incepe prin caracterul backslash. Folosirea acestui tip de declarare se impune datorita faptului ca in C++ exista caractere care nu se pot declara clasic. De exemplu caracterul newline, pentru care exista notatie speciala: . 'n'. Alte caractere cu rol special in C++ sunt: blank (' '), tab orizontal (t), tab vertical (v). Acestea au un rol special in operatiile de citire / scriere.

Constante reale.

Constante sir de caractere. O astfel de constanta se declara intre doua caractere

Declararea constantelor se face folosind urmatoarea sintaxa:

const [tip] nume = valoare;

Unde:

tip - reprezinta tipul constantei (daca este absent, tipul este int);

nume - reprezinta numele constantei;

valoare - reprezinta valoarea constantei.

Ex: const int numar = 10

const numar = 10

const float pi = 3,14