 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Biologie | Chimie | Didactica | Fizica | Geografie | Informatica |
| Istorie | Literatura | Matematica | Psihologie |
CALCULATORUL PERSONAL - SOFTWARE
Un computer are nevoie de un set de instructiuni, numit program, pentru a-l face sa opereze in mod corespunzator. Programul este instalat in memoria principala (RAM) a computerului. Odata instalat, programul directioneaza computerul pentru a efectua anumite operatii. Programele pentru computer si orice date necesare programelor se numesc software. Software-ul se poate imparti in trei categorii de baza: software de sistem, aplicatii software si date. Le vom analiza indeaproape pe fiecare dintre acestea.
Software-ul de sistem se poate imparti in doua parti: sistemul de operare si programele utilitare. Sistemul de operare conduce computerul, in timp ce programele utilitare executa task-uri speciale cum sunt: pregatirea discurilor, verificarea acestora si crearea unui disc RAM.
Un sistem de operare este un program pentru computer care gestioneaza resursele computerului. Citeste comenzile dumneavoastra date de la tastatura sau de la mouse, afiseaza informatia pe monitor si imprimanta si executa programele aplicatie pentru dumneavoastra. În plus, sistemul de operare mai gestioneaza si spatiul de pe disc si spatiul din memoria principala a computerului. Daca sistemul de operare foloseste in mare masura un disc in functionarea sa, este cunoscut sub denumirea de sistem operant pe disc sau, pe scurt, DOS.
Pentru IBM PC sunt disponibile cateva tipuri diferite de DOS. Este important de stiut ca un program scris pentru un DOS s-ar putea sa nu ruleze pe un alt DOS, chiar daca e vorba de acelasi computer.
Odata ce ati pornit computerul, sistemul de operare ramane in memorie atata timp cat calculatorul merge. Nu puteti lucra pe computer fara el. Daca DOS nu este achizitionat odata cu computerul, trebuie sa il cumparati separat.
APLICA[II SOFTWARE
Puteti folosi software pentru aplicatii pentru a executa anumite taskuri. Editoarele de texte precum WordStar, programele bazate pe calcul tabelar precum Lotus 1-2-3, si sistemele de gestiune a bazelor de date precum dBASE IV aunt toate exemple de aplicatii software.
Statiile de lucru au nevoie de sisteme de operare. Cerintele pentru un sistem de operare destinat statiilor de lucru sunt mai putin stringente decat cele pentru un sistem de operare de retea. Cu toate acestea, unele au devenit asa de sofisticate si ofera atat de multe posibilitati, incat sunt aproape la fel de puternice ca un sistem de operare de retea.
DATE
Colectiile de caractere si numere - de exemplu, numele si adresele pentru o agenda cu adrese - care sunt manipulate de programe sunt cunoscute sub denumirea de date. Atat datele cat si programele sunt stocate pe un disc in grupuri logice cunoscute sub denumirea de fisiere. Fisierelor li se se dau nume unice pentru a usura accesul la ele.
1 Sisteme de operare
1.1 Sistemul de operare DOS
MS-DOS, produs al firmei Microsoft, este un sistem de operare monoutilizator, monotasking.
Iata in cele ce urmeaza un scurt istoric:
1981 - versiunea 1 - are la baza sistemul de operare CP/M. A fost ales de firma IBM la lansarea primului IBM PC in 1981.
1983 - versiunea 2 - permite gestiunea dischetelor de 5,25 inches de 320 Kb si a HDD. Sunt introduse directoarele cu structura arborescenta.
1985 - versiunea 3 - poate lucra cu dischete de 3,5 inches.
1993 - versiunea6 - facilitati introduse: dublarea spatiului, optimizarea memoriei, defragmentarea fisierelor, utilitar de afisare a configuratiei etc.
Desi DOS a fost mult timp sistemul de operare dominant, acum popularitatea lui scade treptat. Unii utilizatori au ajuns sa aprecieze mediile de utilizare grafice. Altii cer un nivel de fiabilitate mai inalt decat cel oferit de DOS. Iar altii au nevoie de sisteme de operare care sa le ofere multitasking. Ultima generatie de sisteme de operare pentru statii de lucru ofera toate aceste avantaje fata de DOS.
Evoluand, sistemele de operare ale statiilor de lucru au preluat multe din trasaturile sistemelor de operare de retea. De fapt, poti crea retele complete folosind numai Windows for Workgroups, statii de lucru Windows NT, calculatoare Macintosh sau Unix. Dar, in majoritatea cazurilor, aceste retele se bazeaza pe folosirea in comun a resurselor, astfel incat nevoia unui sistem de operare de retea ramane.
Lansarea sistemului de operare
Lansarea sistemului de operare incepe cu executia componentei numita BIOS (Basic Input Output System). Aceasta componenta se afla in memoria ROM (Read Only Memorie = memoria protejata la scriere). Ea efectueaza o testare a functionarii componentelor calculatorului si face anumite initializari. Dupa aceste operatii, cu ajutorul incarcatorului sistemului, sunt incarcate de pe discul sistem fisierele sistem BIO.COM si MSDOS.COM. Aceste fisiere sunt invizibile si au un regim special: nu pot fi citite, copiate sau executate prin comenzile care gestioneaza fisierele obisnuite.
În continuare se cauta in directorul radacina de pe unitatea de incarcare un fisier de configurare care are numele CONFIG.SYS. Acest fisier, daca exista, contine anumite comenzi care permit fixarea anumitor parametri care sunt utilizati de sistem. Comenzile existente, dupa interpretare, comunica sistemului daca sunt folosite si programe de drivere instalate.
Pentru fiecare echipament standard sistemul de operare are un program prin care controleaza activitatea echipamentului respectiv. Aceste programe sunt denumite drivere de echipament. Pentru controlul operatiilor de citire si scriere, MS-DOS are un driver standard de echipament pentru tastatura, monitor, discuri flexibile si fixe, porturi. În afara acestor drivere de echipament MS-DOS include si alte drivere numite instalabile. Acestea sunt memorate pe disc. Cand se doreste utilizarea unui astfel de driver, sistemul de operare il instaleaza prin transferarea lui de pe disc in memorie. Din acest momment ele "prelungesc" sistemul de operare, adica devin parte componenta a sistemului de operare.
În cazul in care nu se gaseste in directorul radacina de pe unitatea de incarcare fisierul CONFIG.SYS, atunci sistemul va fi configurat cu valorile implicite.
Dupa aceste operatii sistemul cauta fisierul COMMAND.COM pe discul sistem, il incarca in memorie si il lanseaza in executie. Acest program este interpretorul de comenzi al sistemului de operare; este destinat pentru prelucrarea comenzilor, adica asigura legatura dintre utilizator si sistemul de operare.
Interpretorul de comenzi cauta in directorul radacina al discului de incarcare un fisier de comenzi cu numele AUTOEXEC.BAT. Acest fisier este de fapt procedura de pornire, si contine anumite comenzi DOS. Se executa automat comenzile respective si se afiseaza un prompter, dupa care utilizatorul poate sa inceapa sesiunea de lucru. Prezenta acestui fisier de asemenea nu este obligatorie.
Fisierul CONFIG.SYS
Comenzile cuprinse in CONFIG.SYS pot fi modificate sau pot fi introduse comenzi noi. Scopul acestor operatii este configurarea sistemului la nevoile utilizatorului. Aceste comenzi insa sunt citite doar o singura data, in mometul lansarii sistemului. Astfel, daca se fac modificari in acest fisier, atunci ele devin operante doar daca se reporneste calculatorul. Repornirea poate fi fizica (decuplarea si cuplarea calculatorului), sau poate fi logica, prin actionarea simultana a trei taste:
Ctrl-Alt-Del
Pentru editarea fisierului CONFIG.SYS poate fi utilizat orice editor de text ASCII, in particular programul EDIT al sistemului de operare.
În fisierul CONFIG.SYS pot fi utilizate 15 tipuri de comenzi. Execptand comanda BREAK si REM, celelalte 13 nu pot fi aplicate decat in fisierul de configurare (deci nu se pot introduce aceste comenzi la prompterul sistemului). Din acest motiv uneori pentru desemnarea lor se foloseste expresia "directive de configurare".
Sistemul de operare are un driver incorporat care controleaza toate unitatile de discuri flexibile standard. În cazul in care lucreaza cu unitati de discuri flexibile nestandard, trebuie instalat un driver denumit DRIVER.SYS. Acest driver poate sa controleze cel mult patru unitati de discuri flexibile aditionale, insa nu poate sa controleze discuri fixe.
În context cu DRIVER.SYS intervin notiunile de drivere fizice si drivere logice.
Driverele fizice
Sunt componente hardware care sunt numerotate de la 0. Primul driver de disc flexibil este driverul fizic 0, al doilea este driverul fizic 1 s.a.m.d. Primul driver de disc fix este driverul fizic 128, indiferent de faptul ca in sistemul de calcul exista sau nu al doilea driver de disc flexibil. Al doilea driver de disc fix este driverul fizic 129. În MS-DOS pot fi utilizate deci cel mult 128 de drivere fizice pentru discuri flexibile.
Driverele logice
Sunt niste "etichete" care sunt utilizate de MS-DOS pentru stabilirea locului de destinatie a datelor. Etichetele de drivere logice sunt literele de la A la Z.
Fiecarui driver fizic ii corespunde un driver logic. În schimb, nu fiecare driver logic trebuie sa aiba un driver fizic corespunzator. Primul driver de disc flexibil (driverul fizic 0) intotdeauna este reprezentat ca driverul logic A; al doilea (driverul fizic 1) intotdeauna este reprezentat ca driverul logic B. S-ar putea insa sa existe drivere logice pentru care nu exista driver fizic corespunzator (cazul partitiilor DOS extinse, drivere RAM, sau cazul in care se substituie un director cu o litera de driver logic printr-o comanda SUBST).
De regula, sunt utilizate doar literele de drivere logice. Numarul driverului fizic trebuie cunoscut doar in doua cazuri:
v La o comanda de forma DEVICE = DRIVER.SYS, cand se definesc parametrii unui driver logic, si
v La comanda DEVICE = DRIVPARM.SYS, cand se redefinesc parametrii unui driver fizic, fara a crea insa un nou driver logic.
O comanda de forma DEVICE = DRIVER.SYS permite crearea unui driver logic de tip disc flexibil. Aceasta comanda in mod obligatoriu trebuie sa aiba un comutator de forma /D:nr, unde nr reprezinta numarul de driver fizic pentru care se defineste un nou driver logic. În afara acestui parametru mai intervin si alti parametri, de exemplu cel care defineste (cu /F:nr) capacitatea de memorare a discului (logic) care se creeaza.
Pentru a instala DRIVER.SYS, in fisierul CONFIG.SYS trebuie inclusa o comanda de DEVICE. De exemplu, daca fisierul DRIVER.SYS este in directorul C:DOS, comanda
DEVICE = C:DOSDRIVER.SYS/D:0/F:1
defineste un driver logic, pentru driverul fizic 0 (parametrul /D:0) si care are capacitatea de 1,2 Mo (parametrul /F:1).
Litera care va corespunde driverului logic este determinata de sistemul de operare, si anume va fi prima litera de driver logic neutilizat. Astfel, de exemplu, la un calculator care are doua unitati fizice de discuri flexibile si o unitate de disc fix, driverul logic va avea litera D.
Dupa comanda de mai sus, driverul A are asociat doua litere: A si D (de exemplu). Daca un disc are doua litere asociate, atunci se poate copia de la un disc la altul, desi se utilizeaza un singur echipament fizic:
COPY A:*.* D:
În timpul copierii sistemul de operare va cere schimbarea discului sursa cu discul destinatie, cu un mesaj de forma:
"Insert diskette for drive D: and press any key when ready"
(Inserati discheta pentru driverul D: si apasati o tasta arbitrara cand sunteti gata).
În momentul lansarii sistemului de operare, in memorie se rezerva un spatiu pentru o tabela care contine informatii despre fisierele care sunt deschise simultan. Pot fi deschise simultan cel mult 255 de fisiere, imlicit 8. Practica a aratat ca la mai multe aplicatii valoarea 8 este insuficienta. Pentru modificarea numarului de fisiere care pot fi deschise simultan, in fisierul CONFIG.SYS se va introduce o comanda FILES, prin care se poate specifica acest numar. De exemplu
FILES = 30
Valoarea 30 in majoritatea cazurilor este suficient de mare; daca se majoreaza acest numar, numarul fisierelor care se pot deschide simultan creste, insa spatiul de memorie ramas utilizatorului va descreste.
Exemplu pentru un fisier CONFIG.SYS:
BUFFERS = 15
FILES = 30
DEVICE = C:DOSDRIVER.SYS/D:0/F:1
DEVICE = C:GENIUSGMOUSE.SYS
BREAK = ON
LASTDRIVE = K
Fisierul AUTOEXEC.BAT
Prin procedura de pornire se intelege una sau mai multe comenzi DOS, care vor fi executate de fiecare data cand se lanseaza sistemul de operare. Aceste comenzi
v Stabilesc caracteristicile echipamentelor (tastatura, monitor, porturi, cu ajutorul comenzii MODE);
v Indica acele directoare, in care sistemul de operare va cauta programele cele mai frecvent folosite de utilizator (cu ajutorul comenzii PATH);
v Creeaza variabile de mediu utilizate de programe (cu ajutorul comenzii SET);
v Lanseaza in executie anumite programe rezidente;
v Lanseaza in executie fisierele de comenzi si programe ale utilizatorului.
Sistemul de operare este prevazut cu o procedura de pronire care are numele AUTOEXEC.BAT. Acest fisier de comenzi obligatoriu trebuie sa fie in directorul radacina al discului de incarcare a sistemului. Comenzile depuse in AUTOEXEC.BAT vor fi automat executate de MS-DOS. Utilizatorul poate sa creeze propia sa procedura de pornire, sau sa editeze fisierul original. Pentru creare/editare se poate folosi orice editor de texte (de tip ASCII), de exemplu EDIT. Aceasta operatie poet fi realizata si fara utilizarea unui editor, cu ajutorul unei comenzi de forma
COPY CON: C:AUTOEXEC.BAT
Sa presupunem ca sistemul de calcul utilizat are doua unitati de discuri flexibile si un ceas, dar care nu functioneaza atunci cand calculatorul este decuplat. În aceste conditii fisierul AUTOEXEC.BAT poate sa contina urmatoarele comenzi:
DATE
TIME
PATH A:
Comenzile DATE si TIME vor cere introducerea datei si orei in momentul pornirii sistemului de operare. Unele comenzi (XCOPY, BACK-UP si RESTORE) s-ar putea sa lucreze corect daca nu sunt introduse corect aceste informatii. Comanda PATH specifica faptul ca sistemul de operare va cauta comenzile si programele in directorul radacina al discului din unitatea A (plus in directorul curent).
Sa presupunem ca sistemul de calcul utilizat are o unitate de disc flexibil, o unitate de disc fix si un ceas, care functioneaza si atunci cand calculatorul este decuplat. În afara de acestea, utilizatrorul doreste instalarea programelor DOSKEY si EDIT. Fisierul AUTOEXEC.BAT poate sa aiba forma urmatoare:
PATH C:; C:UTILITAR
PROMPT aPaG
DOSKEY
EDIT
Comanda PATH indica sistemului de operare faptul ca programele trebuie sa fie cauate, in afara directorului curent si in urmatoarele directoare: directorul radacina al unitatii C, precum si in directoarele C:DOS si C:UTILITAR. Numele acestor directoare trebuie despartite cu punct si virgula (;). Comanda PROMPT defineste forma prompterului sistemului: unitatea curenta, calea curenta si semnul mai mare (>). Acest format este cel mai frecvent utilizat. Comanda DOSKEY incarca programul rezident DOSKEY. Deoarece comanda DOSKEY este situata dupa comanda PATH, nu a mai fost necesara o specificatie de forma C:DOSDOSKEY. Comanda EDIT lanseaza in executie editorul sistemului de operare.
Sa presupunem ca sistemul de calcul utilizat are o unitate de disc flexibil, o unitate de disc fix, un ceas care nu trebuie initializat si o imprimanta laser care este conectata la portul serial COM1. În aceste conditii fisierul AUTOEXEC.BAT poate sa aiba urmatoarea forma:
ECHO OFF
PATH C:;C:UTILITAR;C:TURBO
PROMPT aPaG
MODE LPT1:=COM1:
MODE COM1: BAUD=96 PARITY=N DATA=8 STOP=1 RETRY=P
SET TEMP=C:DOS
CHKDSK C:
Fiind introdusa comanda ECHO OFF, in timpul executiei comenzile fisierului AUTOEXEC.BAT nu vor fi afisate. Prima comanda MODE redirecteaza imprimanta de la portul paralel implicit LPT1: la portul serial COM1:. Cea de-a doua comanda MODE initializeaza portul COM1: pentru o imprimanta laser. Comanda SET creeaza o variabila de mediu cu numele TEMP. Aceasta variabila este utilizata de mai multe programe in momentul crearii fisierelor temporare. Ultima comanda este destinata verificarii starii discului fix.
Comenzi DOS 5.0
În acest subcapitol sunt prezentate toate comenzile sistemului de operare MS-DOS 5.0, cu exceptia comenzilor utilizabile in fisierele de comenzi si a comenzilor de configurare. Pentru fiecare comanda se specifica si tipul comenzii (interna sau externa).
Dintre aceste comenzi unele sunt rezidente; lungimea partii rezidente este data de tabelul urmator:
|
Comanda |
Spatiu (in Ko) |
|
APPEND | |
|
DOSKEY | |
|
FASTOPEN | |
|
GRAPHICS | |
|
GRAFTABL | |
|
KEYB | |
|
NLSFUNC | |
|
| |
|
SHARE |
La descrierea comenzilor:
v Elementele situate intre paranteze patrate specifica elemente optionale;
v Elementele separate de o bara verticala | se exclud reciproc;
v Un sir de trei puncte . indica repetarea elemntului precedent de un numar arbitrar de ori.
Comenzile DOS pot fi clasificate astfel:
Comenzi referitoare la fisiere
COPY,
Comenzi referitoare la discuri
DIR, CHKDSK, VOL, RECOVER, SYS, DISKCOPY, LABEL, FORMAT, SHARE, UNFORMAT, VERIFY, BREAK, FDISK, BACKUP, RESTORE, DISKCOMP, FASTOPEN, MIRROR
Comenzi referitoare la structura de arbore
TREE, CHDIR, PATH, APPEND, JOIN, MKDIR, RMDIR
Comenzi referitoare la gestiunea echipamentelor
DOSKEY, MODE, CLS, PROMPT, GRAFTABL, GRAPHICS, CTTY, ASSIGN, SUBST
Comenzi referitoare la gestiunea memoriei
MEM, LOADHIGH, LOADFIX, EMM386
Comenzi referitoare la data si timp
DATE, TIME
Comenzi de inlantuire a programelor
SORT, FIND, MORE
Comenzi auxiliare
FOR, HELP, VER, SET, SETVER
Comenzi referitoare la utilizarea internationala
KEYB, NLSFUNC, CHCP
Interpretorul de comenzi
COMMAND, EXIT
Utilitare
EDLIN, EDIT, DEBUG, EXE2BIN, DOSSHELL, QBASIC
Comenzi referitoare la fisiere
Comanda COPY (interna)
Copiaza un fisier sau mai multe fisiere intr-o alta locatie. Comanda poate fi utilizata si pentru combinarea (concatenarea) fisierelor.
Formatul general al comenzii este:
COPY /A|/B sursa {/A|/B +sursa /A|/B
destinatie /A|/B /V
unde parametrii:
|
Sursa |
- specifica locatia si numele unui fisier (sau a unei multimi de fisiere) care urmeaza sa fie copiat. Sursa poate sa contina o litera de unitate urmata de ':', un nume de director, un nume de fisier sau o combinatie a acestor elemente. |
|
Destinatie |
- specifica locatia si numele unui fisier (sau a unei multimi de fisiere) unde se va copia. Destinatia poate sa contina o litera de unitate urmata de ':', un nume de director, un nume de fisier sau o combinatie a acestor elemente. |
|
/A |
- indica un fisier text ASCII. |
|
/B |
- indica un fisier binar. |
|
/V |
- se cere verificarea screrii corecte a fisierelor noi. |
Pentru concatenarea fisierelor, pentru destinatie se va specifica un singur nume de fisier, iar pentru sursa mai multe fisiere (care sunt legate cu semnul "+" sau este specificat semnul "*" sau "?").
{tergerea fisierului specificat sau a unei multimi de fisiere specificate.
Formatul general al comenzii este:
sau
ERASE d: cale nume_fisier /P
unde parametrii:
|
d: cale nume_fisier |
- specifica locatia si numele fisierului sau a unei multimi de fisiere care se sterg. |
|
/P |
- sistemul va cere confirmarea operatiei inaintea stergerii fisierului specificat. |
Comanda RENAME (REN) (interna)
Schimbarea numelui unui fisier sau a unie multimi de fisiere.
Formatul general al comenzii este:
RENAME d: cale nume_fisier1 nume-fisier2
sau
REN d: cale nume_fisier1 nume_fisier2
unde parametrii:
|
d: cale nume_fisier1 |
- specifica locatia si numele unui fisier sau a unei multimi de fisiere. |
|
nume_fisier2 |
- specifica numele nou al fisierului sau, daca se utilizeaza "*" sau "?", nume noi de fisiere. Nu se poate specifica o unitate noua sau o cale noua. |
Observatii:
La parametrii pot fi utilizate caracterele "*" si "?".
Daca sunt utilizate caracterele "*" si "?" in nume_fisier2, atunci caracterele reprezentate de ele vor fi identice cu caracterele corespunzatoare din nume_fisier1.
Comanda ATTRIB (externa)
Afiseaza sau modifica atributele de fisier.
Formatul general al comenzii:
ATTRIB +R|-R +A|-A +S|-S +H|-H
d: cale nume_fisier /S
unde parametrii:
|
- reprezinta pozitionarea. |
|
|
- reprezinta anularea atributului mentionat. |
|
|
R |
- atributul de protectie la scriere (read only, fisierul poate fi doar citit). |
|
A |
- atributul de arhivare (utilizabil in context cu comenzile BACKUP, RESTORE si XCOPY). |
|
S |
- atributul de sistem. |
|
H |
- atributul de fisier invizibil (ascuns). |
|
/S |
- permite prelucrarea tuturor fisierelor, atat din directorul specificat cat si din toate subdirectoarele de nivele inferioare (descendente). |
Comanda EXPAND (externa)
Despachetarea unuia sau mai multor fisiere ale sistemului de operare MS-DOS. Dischetele de instalare ale sistemului de operare corespunzatoare diferitelor functii sub forma impachetata; extensia acestor fisiere se termina cu _ (subliniere). Aceste fisiere nu sunt utlizabile decat daca sunt despachetate.
Formatul general al comenzii este:
EXPAND d: cale nume_fisier
d: cale nume_fisier
destinatie
unde parametrii:
|
d: cale nume_fisier |
- specifica locatia si numele fisierului impachetat. Nu pot fi utilizate caracterele '*' si '?'. |
|
destinatie |
- specifica locatia si/sau numele fisierelor despachetate. |
Observatie:
Aceasta comanda se utilizeaza in cazul unor stergeri accidentale de fisiere corespunzatoare comenzilor (externe). Programul de instalare a sistemului de operare MS-DOS 5.0 despacheteaza automat fisierele impachetate.
Comanda FC (externa)
Compara doua fisiere si afiseaza diferentele descoperite.
Formatul general al comenzii este:
v La comparare de fisiere text ASCII (la nivel de linie)
FC /A /C /L /LBn /N /T /W /nnnn
d1: cale1 nume_fisier1
d2: cale2 nume_fisier2
v La comparare binara (octet cu octet)
FC /B d1: cale1 nume_fisier1
d2: cale2 nume_fisier2
unde parametrii:
|
d1: cale1 nume_fisier1 |
- specifica locatia primului fisier. |
|
d2: cale2 nume_fisier2 |
- specifica locatia celui de-al doilea fisier. |
|
/A |
- compararea in mod ASCII. În loc de a afisa toate liniile diferite, se afiseaza numai prima si ultima linie cu diferente. |
|
/C |
- ignorarea diferentelor intre majuscule si minuscule. |
|
/L |
- compararea in mod ASC II, la nivel de linii. Cand se descopera anumite diferente, se va incerca resincronizarea fisierelor. Optiune implicita pentru fisierele care nu au extensia .EXE, .COM, .SYS, .OBJ, .LIB, sau .BIN. |
|
/LBn |
- definirea numarului maxim de linii diferite pentru tamponul intern de linii. Valoarea implicita a lui n este de 100. Daca numarul de linii diferite depaseste valoarea lui n, atunci compararea va fi abandonata. |
|
/N |
- afisarea numarului de linii in timpul comparatiei. |
|
/T |
- caracterele de tabulare nu sunt transformate in spatii. Implicit aceste caractere sunt transforamte in opt caractere de spatiu. |
|
/W |
- in timpul compararii, caracterele de tabulare si spatiile sunt transformate intr-un singur caracter spatiu. Spatiile de la inceputul si sfarsitul liniei sunt neglijate. |
|
/nnnn |
- specifica numarul de linii consecutive care trebuie sa fie identice inainte ca cele doua fisiere comparate sa fie resincronizate. Valoarea implicita este |
|
/B |
- comparare in mod binar (octet cu octet), si in cazul descoperirii unei diferente nu se va incerca resincronizarea fisierelor. Acest mod de comparare este modul implicit pentru fisiere cu extensia .EXE, .COM, .SYS, .OBJ, .LIB si .BIN. |
Comanda COMP (externa)
Compara continutul a doua fisiere sau continutul a doua multimi de fisiere, octet cu octet.
Formatul general al comenzii este:
COMP data1 data2 /D /A /L /N = nr /C
unde parametrii:
|
Data1 |
- specifica locatia si numele primului fisier (sau a primei multimi de fisiere) care va fi primul operand al compararii. Pot fi utilizate si semnele * si ?. |
|
Data2 |
- specifica locatia si numele celui de-al doilea fisier (sau celei de a doua multimi de fisiere) care va fi operandul al doilea al compararii. Pot fi utilizate semnele '*' si '?'. |
|
/D |
- afiseaza diferentele in forma zecimala (valoare implicita). |
|
/A |
- afiseaza diferentele ca si caractere ASC II. |
|
/L |
- afiseaza numarul liniei in care apare diferenta (in loc de a afisa deplasamentul in care paare diferenta). |
|
/N = nr |
- se compara doar primele nr linii ale celor doua fisiere (chiar daca fisierele au lungimi diferite). |
|
/C |
- compararea fisierelor se efectueaza in asa fel, incat nu se face deosebire intre majuscule si minuscule. |
Comanda TYPE (interna)
Afiseaza continutul unui fisier text la dispozitivul standard de iesire.
Formatul general al comenzii este:
TYPE d: cale nume_fisier
unde parametrii:
d: cale nume_fisier - specifica locatia si numele fisierului care va fi afisat.
Observatie:
Daca dimensiunea fisierului este mare (adica nu incape pe ecran). Atunci se va folosi si comanda MORE, sub forma TYPE d: cale nume_fisier | MORE. În acest caz variabila de mediu cu numele TEMP trebuie sa fie incarcata in fisierul AUTOEXEC.BAT, cu o comanda de forma SET TEMP = C:DOS.
Comanda PRINT (externa)
Tiparirea unui fisier text, in timp ce pot fi executate alte comenzi ale sistemului de operare.
Formatul general al comenzii este:
PRINT /D:dispozitiv /B:dimensiune /U:ticks1 /M:ticks2 /S:ticks3 Q:dimc /T d: cale nume_fisier /C /P
Pentru instalarea comenzii PRINT cu parametrii impliciti sau pentru afisarea cozii de listare fara a afecta aceasta coada se va utiliza sintaxa PRINT (fara nici un parametru).
unde parametrii:
|
d: cale nume_fisier |
- specifica locatia si numele unui fisier sau a unei multimi de fisiere care trebuie tiparite. |
|
/D:dispozitiv |
- specifica numele dispozitivului de tiparire. Valorile permise pentru porturile paralele sunt LPT1, LPT2 si LPT3. Valorile permise pentru porturile seriale COM1, COM2, COM3 si COM4. Valoare implicita este PRN (care refera acelasi port paralel ca si LPT1). Acest comutator trebuie sa preceada orice nume de fisier utilizat in linia de comanda. |
|
/B:dimensiune |
- stabileste dimensiunea (in octeti) a unui tampon intern, care este utilizat pentru memorarea datelor inainte ca ele sa fie trimise la imprimanta. Valoarea minima si implicita este 512, valoarea maxima este 16384 (16Ko). |
|
/U:ticks1 |
- specifica numarul maxim de tick-uri asteptate de comanda PRINT pana cand imprimanta devine accesibila. Daca imprimanta nu devine accesibila in perioada specificata, lucrarea nu va fi imprimata. Valorile permise sunt intre 1 si 255. Valoarea implicita este 1. (Prin "tick" se intelege un "tic-tac" al ceasului intern; intr-o secunda sunt 18,2 tick-uri, adica 1 tick = 0,055 sec). |
|
/M:ticks2 |
- specifica numarul maxim de tick-uri atribuit comenzii PRINT pentru tiparirea unui caracter la imprimanta. Valorile permise sunt intre 1 si 255. Valoarea implicta este Daca un caracter este tiparit mai incet, sistemul de operare va emite un mesaj de eroare. |
|
/S:ticks3 |
- specifica numarul tick-urilor alocat de componenta de divizare si repartizare a timpului (scheduler) a sistemului de operare pentru tiparire. Valorile permise sunt intre 1 si 255. Valoare implicita este 8. Majorand aceasta valoare, viteza de tiparire va creste in timp ce celelalte programe se vor incetini. |
|
/Q:dimc |
- specifica numarul maxim de fisiere permise in coada de listare. Valorile permise unt intre 4 si 32, valoare implicita este 10. |
|
/T |
- indepartarea (stergerea) tuturor fisierelor din coada de listare. |
|
/C |
- indepartarea anumitor fisiere din coada de listare. Daca comutatorul /C precede lista fisierelor din linia de comanda, atunci vor fi indepartate toate fisierele ale caror nume apar dupa /C, pana la intalnirea unui comutator /P. Daca comutatorul /C apare dupa un nume de fisier, atunci comutatorul va fi aplicat acestui fisier si la toate fisierele care apar dupa /C, pana la intalnirea unui comutator /P. |
|
/P |
- adaugarea fisierelor la coada de listare. Fisierul precedent comutatorului /P si toate fisierele urmatoare din linia de comanda pana la intalnirea unui comutator /C vor fi adaugate la coada de listare. Daca in linia de comanda nu apare nici un comutator cu "/", atunci fisierele specificate sunt introduse automat in coada de listare. |
Observatii:
Orice coada de listare poate sa contina cel mult 64 de caractere (adica pentru desemnarea unitatilor, cailor, numelor de fisiere si comutatorilor pot fi folosite cel mult 64 de caractere).
Comutatorii /D, /B, /U, /M, /S si /Q pot fi specificati numai la prima utilizare a comenzii PRINT.
Programul PRINT este rezident. Partea rezidenta are aproximativ 6Ko. La instalare se va introduce (sau se va confirma) numele dispozitivului de listare.
Comanda REPLACE (externa)
Înlocuirea fisierelor de pe unitatea de destinatie cu fisiere cu acelasi nume din unitatea sursa. Comanda poate fi utilizata si pentru a copia selectiv fisiere noi pe unitatea de destinatie.
Formatul general al comanzii este:
REPLACE d1: cale1 nume_fisier
d2: cale2 /A /P /R /W
sau
REPLACE d1: cale1 nume_fisier
d2: cale2 /P /R /W /S
unde parametrii:
|
d1: cale1 nume_fisier |
- specifica locatia si numele fisierului sursa sau a unei multimi de fisiere sursa. |
|
d2: cale |
- specifica locatia fisierului destinatie. Nu se poate specifica un nume de fisier pentru fisiere care se inlocuiesc. Daca nu se specifica nici unitatea, nici calea, atunci comanda utilizeaza unitatea curenta si calea curenta. |
|
/A |
- adaugarea fisierelor noi la directorul destinatie, in loc de inlocuirea fisierelor existente. |
|
/P |
- cerere de confirmare inaintea inlocuirii unui fisier destinatie sau inainte de adaugare a unui fisier sursa. |
|
/R |
- inlocuirea fisierelor care sunt protejate la scriere (read only). |
|
/W |
- se face o pauza pentru introducerea discului inainte de a cauta fisierele sursa. |
|
/S |
- cautarea in toate subdirectoarele directorului destinatie si inlocuirea fisierelor selectate. Comanda REPLACE nu va cauta insa in subdirectoarele care sunt specificate de cale1. |
|
/U |
- inlocuirea (actualizarea) numai a acelor fisiere din directorul destinatie care sunt mai vechi decat cele din directorul sursa. |
Observatie:
Comanda nu poate fi utilizata pentru inlocuirea (actualizarea) fisierelor ascunse sau fisierlor sistem.
Comanda UNDELETE (externa)
Refacerea fisierelor anterior sterse cu comanda DEL.
Formatul general al comenzii este:
UNDELETE d: cale nume_fisier /LIST /ALL /DOS | DT
unde parametrii:
|
d: cale nume_fisier |
- specifica locatia si numele fisierului sau al unie multimi de fisiere care urmeaza sa fie refacute. Implicit comanda UNDELETE va reface toate fisierele sterse din directorul curent. |
|
/LIST |
- listeaza fisierele sterse care pot fi refacute, dar fara refacerea lor. |
|
/ALL |
- refacerea fisierelor sterse fara sa ceara confirmarea utilizatorului la fiecare fisier. Daca este prezent, comanda UNDELETE utilizeaza fisierul de urmarire a stergerilor creat de comanda MIRROR. Daca acest fisier nu exista, comanda UNDELETE va reface fisierele din directorul DOS si va introduce ca prim caracter in numele fisierului caracterul " ". Daca numele astfel format deja exista, primul caracter utilizat va fi ales, in ordine, din sirul de caracter , &, 0, . , 9, A, . , Z, pana cand se obtine un nume unic de fisier. |
|
/DOS |
- se refac doar acele fisiere care sunt listate intern ca fiind sterse de MS-DOS, si se cere confirmare pentru fiecare fisiercare urmeaza sa fie refacut. Daca exista fisierul de urmarire a stergerilor creat cu comanda MIRROR, atunci prin comutatorul /DOS comanda UNDELETE ignora existenta acestui fisier. |
|
/DT |
- se refac doar acele fisiere care sunt listate in fisierul de urmarire a stergerilor, produs de comanda MIRROR si se cere confirmarea la fiecare fisier. |
Daca nu este specificat nici un comutator si daca exista fisierul de urmarire a stergerilor, atunci comanda UNDELETE va utiliza acest fisier. Comanda UNDELETE nu poate sa refaca un director sters.
Comanda XCOPY (externa)
Copiere de fisiere (exceptie fisierele ascunse si cele de sistem) si de directoare, inclusiv subdirectoare. Cu aceasta comanda se pot copia toate fisierele dintr-un director, inclusiv fisierele din subdirectoarele directorului curent.
Formatul general al comenzii este:
XCOPY sursa destinatie
/A|/M /D:data /P /S /E /V /W
unde parametrii:
Sursa |
- specifica locatia si numele fisierelor care vor fi copiate. Sursa trebuie sa indice fie o unitate, fie o cale. |
|
Destinatie |
- specifica destinatia fisierelor care vor fi copiate. Destinatia poate sa contina o litera de unitate urmata de doua puncte, un nume director, un nume fisier sau o combinatie a lor. |
|
/A |
- se copiaza doar acele fisiere care au atributul de arhivare pozitionat. Comutatorul nu va modifica starea actuala a atributului de arhivare a fisierelor sursa. |
|
/M |
- se copiaza doar acele fisiere care au atributul de arhivare pozitionat. Dupa copiere atributul de arhivare al fisierelor sursa va fi sters. |
|
/D:data |
- se copiaza numai fisierele create sau modificate la sau dupa data specificata. |
|
/P |
- se afiseaza un mesaj de confirmare a operatiei de copiere pentru fiecare fisiere sursa. |
|
/S |
- copiere de directoare si subdirectoare (nevide). Daca comutatorul nu este specificat, comanda XCOPY lucreaza numai cu un singur director. |
|
/E |
- copierea fiecarui subdirector, chiar si a celor vide. Comutatorul /E trebuie specificat impreuna cu comutatorul /S. |
|
/V |
- verificarea scrierii fisierelor pe discul destinatie (se verifica identitatea fisierelor sursa si destinatie). |
|
/W |
- afisarea mesajului urmator si asteptarea raspunsului inaintea demararii procesului de copiere: "Press any key to begin copying file(s)". În acest fel se permite schimbarea discurilor la inceputul executiei comenzii. Procesul este demarat prin apasarea unei chei oarecare. |
Comenzi referitoare la discuri
Comanda DIR (interna)
Afiseaza o lista de fisiere si de subdirectoare dintr-un director.
Formatul general al comenzii este:
DIR d: cale nume_fisier /P /W /A atribute
/O ordine /S B /L
unde parametrii:
|
d: cale |
- specifica unitatea si calea pentru care se doreste afisarea listei de fisiere. |
|
nume_fisier |
- specifica un fisier particular sau un grup de fisiere pentru care se doreste afisarea informatiilor. |
|
/P |
- efectuarea unei pauze ori de cate ori ecranul este plin cu informatiile afisate. Pentru continuarea afisarii se va apasa o tasta oarecare. |
|
/W |
- afisarea condensata a informatiilor (formatul de latime = width redusa, a 5 fisiere pe linie). |
|
/A atribute |
- afisarea doar a acelor fisiere si nume de directoare, care au atributul specificat. Daca nu se specifica comutatorul /A, atunci sunt listate toate fisierele care nu au atributul H (hidden = ascuns) si S (sistem). Daca este specificat comutatorul /A, dar nu este specificat nici un atribut, atunci sunt listate toate fisierele, inclusiv cele cu atributul H si S. Atributele permise sunt: H (fisiere ascunse); -H (fisiere necunoscute); S (fisiere sistem); -S (fisiere nesistem); D (directoare); -D (numai fisiere, nu si directoare); A (fisiere arhivate, adica cele care vor fi salvate cu comanda BACKUP); -A (fisierele care nu au fost schimbate de la ultima salvare cu comanda BACKUP); R (fisiere read-only, adica cele care pot fi numai citite); -R (fisiere care nu au atributul read only). - Atributele de mai sus trebuie separate cu spatii. |
|
/O ordine |
controleaza ordinea in care comanda sorteaza si afiseaza nume de directoare si fisiere. Ordinea poate fi: n - in ordine alfabetica dupa nume; - n - in ordine alfabetica inversa dupa nume (de la Z la A); e - in ordine alfabetica dupa extensie; - e - in ordine alfabetica inversa dupa extensie; d - dupa data si timpul de creare (cel mai vechi este primul element); - d - dupa data si timpul de creare (cel mai nou este primul element); s - dupa dimensiune (cel mai mic este primul element); - s - dupa dimensiune (cel mai mare este primul element); g - directoarele sunt grupate in fata fisierelor; - g -directoarele sunt grupate dupa fisiere. |
|
/S |
- listarea numelui de fisier specificat din directorul curent si din toate subdirectoarele descendente. |
|
/B |
- listarea fiecarui director sau nume de fisier, un element in fiecare linie, dar fara antet (eticheta de volum, numar de serie) si fara sumar (numar total de fisiere, spatiul ocupat de ele si spatiul liber). |
|
/L |
- listare cu minuscule. |
Observatie:
Parametrii comenzii DIR pot fi stabiliti prin initializarea variabilei de mediu DIRCMD, cu ahutorul unei linii de forma
din fisierul AUTOEXEC.BAT.
Comanda CHKDSK (externa)
Analizeaza un disc sau un fisier (eventual o multime de fisiere), prin verificarea tabelei de alocare a fisierelor si existenta pe disc a fisierelor neinchise. Creeaza un raport referitor la starea discului. Sunt detectate numai erorile logice, nu si cele fizice.
Formatul general al comenzii este:
CHKDSK d: cale nume_fisier /F /V
unde parametrii:
|
d: |
- specifica unitatea care va fi analizata. |
|
cale nume_fisier |
-specifica locatia si numele unui fisier (sau a unie multimi de fisiere) pentru care se doreste verificarea fragmentarii. Pentru fiecare fisier se va afisa numarul zonelor necontigue. Pot fi utilizate caracterele speciale '?' si '*'. |
|
/F |
- fixeaza erorile discului. Cu acest parametru, daca sunt detecate erori de disc (fisiere pierdute, fisiere neinchise), se pot recupera fisierele respective in fisiere cu numele FILEnnn.CHK, care vor fi depuse in directorul radacina al unitatii actuale. |
|
/V |
- afiseaza numele fiecarui fisier din fiecare director in timpul operatiei de testare. |
În raportul creat de CHKDSK apare si spatiul total de memorie precum si spatiul liber de memorie.
Comanda VOL (interna)
Afiseaza eticheta de volum, si daca exista, numarul de serie al discului specificat.
Formatul general al comenzii este:
VOL d:
unde parametrul
|
d: |
- specifica unitatea care contine discul pentru care va fi afisata eticheta de volum si numarul de serie. Daca parametrul nu este specificat, atunci comanda se refera la discul curent. |
Comanda RECOVER (externa)
Recuperarea informatiilor care pot fi citite de pe un disc defect. Comanda citeste - sector dupa sector - datele unui fisier si recupereaza datele din sectoarele bune. Datele aflate in sectoarele defecte sunt pierdute. Datele astfel recuperate sunt memorate in directorul radacina. Sectoarele defecte vor fi marcate, astfel ulterior aceste sectoare nu pot fi utilizate.
Formatul general al comenzii este:
RECOVER d: cale nume_fisier
Recuperarea tuturor fisierelor de pe un disc cand directorul de disc este inutilizabil se realizeaza cu formatul:
RECOVER d:
unde parametrii:
|
d: cale nume_fisier |
- specifica locatia si numele fisierului care se recupereaza. Nu pot fi utilizate caracterele "?" si "*", |
|
d: |
- specifica unitatea din care se recupereaza toate fisierele. |
Observatii:
Cand se recupereaza un disc intreg, fiecare fisiere recuperat este plasata in directorul radacina. Numele fisierelor sunt FILExxx.REC, unde xxx este un numar de 4 cifre; numerotarea incepe cu 0001.
Numarul fisierelor din directorul radacina este limitat. Daca suma numarului de fisiere din subdirectoare depaseste numarul maxim de intrari in directorul radacina, atunci trebuie executate mai multe operatii de recuperare. Dupa fiecare recuperare fisierul recuperat va fi mutat pe alt disc.
Comanda SYS (externa)
Copiaza fisierele sistem ale sistemului de operare (IO.SYS si MSDOS.SYS) si interpretorul de comenzi (COMMAND.COM) pe discul din unitatea specificata. Fisierele sistem sunt ascunse, deci nu vor fi afisate la comanda DIR. Începand de la versiunea 5.0, cele doua fisiere sistem nu mai trebuie sa fie in zone contigue.
Formatul general al comenzii este:
SYS d1: cale d2:
unde parametrii:
|
d1: cale |
- specifica locatia fisierelor sistem. Daca nu se specifica o cale, fisierele sistem sunt cautate in directorul radacina al unitatii curente. |
|
d2: |
- specifica unitatea pe care vor fi copiate fisierele sistem. Aceste fisiere pot fi copiate numai in directorul radacina si nu intr-un subdirector. |
Comanda DISKCOPY (externa)
Copiaza continutul unui disc flexibl din unitatea sursa pe un alt disc flexibil (formatat sau neformatat) din unitatea destinatie. Comanda distruge continutul initial al discului destinatie!
Formatul general al comenzii este:
DISKCOPY d1: d2: /V
unde parametrii:
|
d1: |
- specifica unitatea care contine discul sursa. |
|
d2: |
- specifica unitatea care contine discul destinatie. |
|
- copierea primei fete (indiferent de tipul discului). |
|
|
/V |
- verificarea corectitudinii copierii. |
Comanda LABEL (externa)
Creeaza, modifica sau sterge eticheta de volum (numele) unui disc.
Formatul general al comenzii este:
LABEL d: eticheta
Daca nu se specifica nici un parametru, atunci comanda va afisa eticheta actuala de volum precum si numarul de serie al discului. În continuare sistemul de operare va cere introducerea unie etichete de volum sau va sterge eticheta de volum existenta.
Parametrii:
|
d: |
- specifica locatia discului pentru care se atribuie un nume. |
|
eticheta: |
- specifica noua eticheta de volum, formata din cel mult 11 caractere. |
Comanda FORMAT (externa)
Formatarea unui disc pentru a putea fi utilizat de sistemul de operare MS-DOS.
Formatul general al comenzii este:
FORMAT d: /V :eticheta /Q /U /F:dimensiune /B|S
FORMAT d: /V :eticheta /Q /U /T:piste/N:sectoare /B|S
FORMAT d: /V :eticheta /Q /U /B|S
FORMAT d: /Q /U /B|S
unde parametrii:
|
d: |
- specifica unitatea care va fi formatata. |
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
/V :eticheta |
- eticheta de volum care identifica discul. Poate sa contina cel mult 11 caractere. Este incompatibil cu comutatorul /8. |
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
/Q |
- sterge tabela de alocare de fisiere (FAT) si directorul radacina; se testeaza existenta sectoarelor cu erori fizice. Se poate folosi numai atunci cand discul formatat nu contine erori fizice. Formatare rapida. |
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
/U |
- specifica o operatie de formatare neconditionata pentru discuri flexibile sau fixe. Toate informatiile de pe disc sunt sterse; astfel se previne o operatie ulterioara de anulare a formatarii (cu UNFORMAT). Se foloseste atunci cand in timpul utilizarii discului se obtin erori de citire sau de scriere. |
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
/F:dimensiune |
- specifica dimensiunea discului flexibil ce se formateaza. Dimensiunea poate sa aiba urmatoarele valori: |
- rezervarea spatiului pentru fisierele de sistem IO.SYS si MSDOS.SYS pe discul formatat. În versiunile anterioare ale sistemului de operare, rezervarea acestui spatiu era obligatorie inaintea comenzii SYS. În versiunea 5.0 aceasta optiune a fost mentinuta numai din motive de compatibilitate. |
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
/S |
- copierea fisierelor sistemului de operare (IO.SYS, MSDOS.SYS si COMMAND.COM) de pe unitatea implicita de initializare pe discul nou formatat. |
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
/T:pista |
- specifica numarul pistelor (track) pe disc. În locul acestui comutator se recomanda utilizarea comutatorului /F. Daca este specificat /T, atunci trebuie sa fie specificat si comutatorul /N. Comutatorii /F si /T nu pot fi specificati simultan. |
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
/N:sectoare |
- specifica numarul de sectoare pe pista. În locul acestui comutator se recomanda utilizarea comutatorului /F. Daca este specificat /N, atunci trebuie sa fie specificat si comutatorul /T. Comutatorii /F si /N nu pot fi specificati simultan. |
Lansarea programului SHARE, care instaleaza posibilitatile de partajare si blocare a fisierelor pe discul fix utilizat. Formatul general al comenzii este: SHARE /F:spatiu /L:nr În CONFIG.SYS formatul general al comenzii este: INSTALL= d: cale SHARE.EXE /F:spatiu /L:nr unde parametrii:
Comanda SHARE se utilizeaza la retele de calculatoare sau la medii de multiprogramare. Programul SHARE incarca un cod care gestioneaza partajarea si blocarea de fisiere. Odata incarcat, sistemul de operare va utiliza codul pentru validarea tuturor operatiilor de citire si scriere ale programelor. Programul SHARE este rezident. Partea rezidenta este aproximativ 6Ko. La instalarea programului va fi afisat mesajul "SHARE installed". Comanda UNFORMAT (externa) Refacerea unui disc fix sau flexibil care a fost sters cu comanda FORMAT sau restructurat cu comanda RECOVER. Comanda permite de asemenea reconstruirea tabelei de partitii pe o unitate de disc fix. Formatul general al comenzii este: UNFORMAT d: /J UNFORMAT d: /U /L /TEST /P UNFORMAT /PARTN /L unde parametrii:
Comanda VERIFY (interna) Verificarea corectitudinii scrierii fisierelor pe un disc. Se foloseste pentru a se asigura ca datele nu sunt scrise in sectoare cu erori fizice. Formatul general al comenzii este: VERIFY ON|OFF unde parametrul:
Comanda BREAK (interna) Pozitioneaza sau anuleaza testarea starii de CTRL-C. Formatul general al comenzii este: BREAK ON|OFF sau BREAKunde parametrii:
Comanda BREAK (fara parametru) afiseaza starea actuala de CTRL-C. Comanda FDISK (externa) Lansarea programului FDISK care configureaza un disc fix pentru a putea fi utilizat cu sistemul de operare MS-DOS. Acest program afiseaza un meniu pentru crearea partitiei primare DOS sau pentru crearea unitatilor logice DOS, pentru desemnarea partitiei active, pentru stergerea unei partitii DOS sau a unei unitati logice DOS, pentru afisarea informatiilor referitoare la partitii sau pentru trecerea (selectarea) urmatorului disc fix pentru partitionare (daca sistemul are mai multe discuri fixe). Formatul general al comenzii este: FDISKObservatii: Pentru modificarea dimensiunii unei partitii, prima data partitia trebuie stearsa, dupa care recreata cu dimensiunea noua. Dimensiunea maxima a unei partitii este 2 gigaocteti. La stergerea unei partitii toate fisierele partitiei vor fi sterse!Comanda BACKUP (externa) Salvarea unui fisier sau mai multor fisiere de pe un disc pe un alt disc. Formatul general al comenzii este: BACKUP sursa litera_unitatii_de_destinatie: /S /M /A /F :dimensiune /D:data /T:ora /L d: cale catalog unde parametrii:
Comanda RESTORE (externa) Restabilirea fisierelor care au fost salvate cu comanda BACKUP. Restabilirea poate fi realizata si pe un tip de disc care este diferit de tipul original. Formatul general al comenzii este: RESTORE d1: d2: cale nume_fisier /S /P /B:data /A:data /E:timp /L:timp /M /N /D unde parametrii:
Observatii: Comanda RESTORE nu poate fi utilizata pentru restabilirea fisierelor sistem (IO.SYS si MSDOS.SYS). În comanda RESTORE nu pot fi specificate unitati care au fost redirectate cu comenzile ASSIGN, JOIN sau SUBST. Comanda DISKCOMP (externa) Compara continutul discului flexibil din prima unitate de disc specificata cu continutul discului flexibil din a doua unitate de disc. Comparea se face pe nivel de pista (track). Formatul general al comezii este: DISKCOMP d1: d2: unde parametrii:
Comanda FASTOPEN Lansarea programului FASTOPEN, care asigura micsorarea timpului necesar deschiderii fisierelor des utilizate. Programul memoreaza intr-o zona de memorie locatia si numele fisierelor de pe discul fix; informatiile memorate servesc la diminuarea substantiala a timpului necesar deschiderii lor. Formatul general al comenzii este: FASTOPEN d: n d: n /X unde parametrii:
Observatii: FASTOPEN foloseste aproximativ 48 de octeti de memorie pentru fiecare fisier memorat. Programul de regula este instalat in CONFIG.SYS. Formatul instructiunii in acest caz este INSTALL unitate_DOS: cale_DOS FASTOPEN.EXE d: n d: n /X unde parametrul: unitate_DOS: cale_DOS - specifica locatia fisierului FASTOPEN.EXE. Programul FASTOPEN este rezident, patea rezidenta avand aproximativ 6K. La instalarea programului va fi afisat mesajul "FASTOPEN installed". Comanda MIRROR (externa) Lanseaza programul MIRROR, care inregistreaza informatii despre un disc sau mai multe discuri. Aceste informatii sunt utilizate de comenzile UNFORMAT si UNDELETE in vederea refacerii unui disc reformatat sau a recuperarii fisierelor sterse. Formatul general al comenzii este: MIRROR d: /L /Tunitate -intrari MIRROR /U MIRROR /PARTN Pentru salvarea informatiilor despre discul in unitatea curenta se foloseste formatul MIRROR unde parametrii:
Comenzi referitoare la structura de arbore Comanda TREE (externa) Afisarea grafica a structurii unei cai si a unui disc. Formatul general al comenzii este: TREE d: cale /F /A unde parametrii:
Observatii: Structura afisata de comanda TREE depinde de parametrii utilizati. Daca nu se specifica o unitate, atunci comanda TREE va afisa structura de arbore a discului din unitatea curenta. Daca este specificat un director, comanda TREE afiseaza structura de arbore pornind de la acest director. Comanda CHDIR (CD) (interna) Afiseaza numele directorului curent sau schimba directorul curent. Formatul general al comenzii este: CHDIR d: cale prescurtat CD d: cale sau CHDIR .. prescurtat CD .. sau CHDIR prescurtat CD unde parametrii:
Comanda PATH (interna) Stabilirea unie cai de cautare pentru fisierel executabile (cele care au extensia .EXE, .COM sau .BAT). Fisierele executabile sunt cautate in directoarele specificate. Valoare implicita a caii de cautare este numai directorul curent. Formatul general al comenzii este: PATH d: cale Pentru afisarea cailor curente se foloseste comanda PATH (fara nici un parametru). Pentru stergerea tuturor cailor de cautare diferite de cea implicita se foloseste formatul PATH; unde parametrii:
Observatii: Sistemul de operare prima data cauta in directorul curent, inainte de a efectua cautarile in caile de cautare. Lungimea maxima a comenzii PATH este 127 de caractere. Daca exista fisiere cu acelasi nume si extensie, cautarea in caile de cautare se va face in ordinea stabilita de comanda PATH. Comanda APPEND (externa) Permite accesul la fisiere de date (care deci nu au extensia .EXE, .COM si BAT) in directoarele specificate. Din punct de vedere formal, directoarele specificate sunt adaugate directorului curent. Formatul general al comenzii este: APPEND d: cale /X :ONª:OFF /PATH:ONª/PATH:OFF /E sau APPEND; sau APPENDunde parametrii:
Comanda APPEND; permite stergerea listei directoarelor in care se face cautare. Comanda APPEND afiseaza lista directoarelor in care se face cautare. Programul APPEND este rezident. Partea rezidenta ocupa aproximativ 9K. Comanda JOIN (externa) Conectarea unei unitati de disc (sursa) la un director dintr-o alta unitate (destinatie). Formatul general al comenzii este: JOIN d1: d2: cale sau JOIN d:/D unde parametrii:
Comanda JOIN utilizata fara nici un parametru va afisa lista unitatilor conectate in mometul respectiv (sub forma d1:=d2:cale). Observatii: Comenzile ASSIGN, BACKUP, CHDSK, DISKCOMP, DISKCOPY, FDISK, FORMAT, LABEL, MIRROR, RECOVER, RESTORE si SYS nu pot fi folosite cu o unitate creata cu comanda JOIN. Din punct de vedere logic informatiile unitatii sursa d1 (fisiere, subdirectoare) sunt "mutate" pe unitatea destinatie d2:cale. Comanda MKDIR (MD) (interna) Crearea unui subdirector pe unitatea specificata. Formatul general al comenzii este: MKDIR d: cale sau MD d: cale unde parametrii:
Comanda RMDIR (RD) (interna) {tergerea unui director. Directorul nu poate fi sters daca contine fisiere si/sau subdirectoare. Formatul general al comenzii este: RMDIR d: cale sau RD d: cale unde parametrul: d: cale - specifica locatia si numele directorului care trebuie sters. Observatii: Un director care contine fisiere (inclusiv fisiere ascunse sau de sistem) nu poate fi sters. Directorul curent nu poate fi sters. Daca in cale in fata primului nume de director este inserat un caracter "" (backlash), atunci directorul este considerat ca fiind un subdirector al directorului radacina, indiferent de directorul curent. Daca acest caracter nu este specificat, atunci directorul este considerat ca fiind un subdirector al directorului curent. Comenzi referitoare la gestiunea echipamentelor Comanda DOSKEY (externa) Comanda lanseaza programul DOSKEY, care permite reluarea comenzilor MS-DOS, editeaza liniile de comanda si creeaza macrouri. Este un program rezident (TSR, Terminate and Stau Resident), de lungime aproximativ 3K. Formatul general al comenzii este: DOSKEY REINSTALL /BUFSIZE=dimensiune /MACROS /HISTORY /INSERTª/OVERSTRIKE numemacro = text unde parametrii:
Afisarea unei comenziDupa incarcarea programului DOSKEY in memorie, afisarea unei comenzi poate fi realizata cu urmatoarele chei:
Editarea liniei de comanda
Comanda MODE (externa) Configurarea echipamnetelor de sistem. Comanda configureaza imprimanta; configureaza porturile seriale; afiseaza starea dispozitivelor (unitatilor); redirecteaza tiparirea; stabileste paginile de cod pentru imprimanta paralela sau consola; stabileste modul de operare pentru display; stabileste rata de repetitie pentru cheile tastaturii. Formatul general al comenzii MODE depinde de functie realizata. Comanda CLS (interna) {tergerea ecranului. Formatul general al comenzii este: CLSComanda PROMPT (interna) Schimba prompterul sistemului de operare. Acest prompter poate sa afiseze orice text, inclusiv informatii referitoare la numele directorului curent, timpul si data, numarul versiunii DOS etc. Formatul general al comenzii este: PROMPT text unde parametrul:
Daca in comanda nu se specifica nici un text, atunci va fi folosit prompterul implicit (litera unitatii curente urmata de semnul ">"). Comanda GRAFTABL (externa) Permite ca sistemul de operare MS-DOS sa afiseze caracterele extinse ale unei pagini de cod in mod grafic. Majoritatea monitoarelor pot sa afiseze caracterele extinse (caracterele ASCII de la 128 pana la 255) fara a fi necesara utilizarea comenzii GRAFTABL. Aceasta comanda trebuie utilizata doar atunci cand monitorul nu afiseaza corect aceste caractere in mod grafic. Comanda mareste dimensiunea sistemului de operare rezident cu 1184 octeti (1,2K). Formatul general al comenzii este: GRAFTABL xxx sau GRAFTABL STATUSunde parametrii:
31. Comanda GRAPHICS (externa) Încarca in memorie un program care permite sistemului de operare MS-DOS sa tipareasca la imprimanta informatia afisata pe ecran cand se utilizeaza un adaptor color sau un adaptor grafic. Comanda permite modurile de afisare grafica CGA, EGA si VGA. Pentru a tipari continutul ecranului se apasa tastele Shift-PrtSc. Formatul general al comenzii este: GRAPHICS tip d: cale nume_fisier /R /B /LCD /PRINTBOX:STDª/PRINTBOX:LCD unde parametrii:
Comanda CTTY (interna) Permite schimbarea intrarii/iesirii de la consola standard CON: la o consola auxiliara sau invers, reface tastatura si ecarnul drept dispozitive de intrare/iesire standard. Formatul general al comenzii este: CTTY nume_dispozitiv unde parametrul:
Comanda ASSIGN (externa) Redirectarea cererilor pentru operatii cu discul (scriere, citire) de la unitate (sursa) la o alta unitate (destinatie) diferita. Formatul general al comenzii este: ASSIGN X = Y sau ASSIGN sau ASSIGN/STATUS unde parametrii:
Tipul ASSIGN (fara parametrii) anuleaza toate redirectarile precedente. Toate literele de unitati vor avea valorile lor initiale. Tipul ASSIGN/STATUS afiseaza toate redirectarile curente. Comutatorul /STATUS poate fi prescurtat la /STA sau /S. Comanda SUBST (externa) Asocierea unei cai la o litera de unitate. Litera de unitate specificata reprezinta o unitate virtuala. Aceasta litera de unitate poate fi insa utilizata in diferite comenzi ca si cum ea ar reprezenta o unitate fizica. Formatul general al comenzii este: SUBST d1: d2: cale SUBST d1: /D Pentru afisarea numelor unitatilor virtuale curente se foloseste formatul SUBST unde parametrii:
Observatii: Comenzi referitoare la gestiunea memoriei Comanda MEM (externa) Afiseaza cantitatea de memorie utilizata si libera in sistem, precum si programele incarcate in memorie in mometul respectiv. Formatul general al comenzii este: MEM /PROGRAMª/DEBUGª/CLASSIFY Pentru afisarea starii despre memoria utilizata si memoria libera din sistemul de calcul, se foloseste forma MEMunde parametrii:
Observatie: Daca sistemul are instalata memorie la o adresa mai mare de 1 Mo, sistemul de operare va afisa starea memoriei extinse (XMS). De asemenea, in caz de existenta de memorie expandata (EMS), se va afisa memoria totala EMS si memoria libera EMS. Comanda LOADHIGH (LH) (interna) Încarca un program in zona de memorie superioara (Upper Memory Area, UMA, 640Ko-1Mo). În felul acesta in zona de memorie conventionala (0Ko-640Ko) va ramane mai mult spatiu pentru celelalte programe. De obicei se foloseste in context cu programele rezidente. Formatul general al comenzii este: LOADHIGH d: cale nume_fisier parametrii sau LH d: cale nume_fisier parametrii unde parametrii:
Observatii: Comanda LOADHIGH poate fi utilizata numai atunci cand in fisierul CONFIG.SYS a fost inclusa si comanda DOS=UMB. Înaintea utilizarii comenzii LOADHIGH, trebuie sa fie instalat atat driverul HIMEM.SYS, care gestioneaza memoria extinsa (XMA), cat si driverul EMM386.EXE, care permite gestionarea zonei de memorie superioare (UMA), pentru calculatoarele cu procesorul 80386 sau 80486. Daca pentru incarcarea programului nu exista spatiu suficient in zona de memorie superioara (UMA), atunci DOS-ul va efectua incarcarea lui in memoria conventionala. DOS-ul nu indica categoria de memorie efectiv utilizata pentru incarcarea programului mentionat in LOADHIGH; locul exact de incarcare poate fi afisat cu ajutorul comenzii MEM/C ª MORE Se recomanda introducerea comenzii LOADHIGH in fisierul AUTOEXEC.BAT. Se utilizeaza de regula pentru incarcarea in UMA a programelor rezidente. Exemplu: Încarcarea driverului de mouse (de tip Genius) in UMA. În CONFIG.SYS sunt introduse comenzile: DEVICE = C:DOSHIMEM.SYSDEVICE = C:DOSEMM386.EXE RAM DOS = HIGH,UMB În AUTOEXEC.BAT este introdusa comanda: LOADHIGH = C:DOSGMOUSE.COMComanda LOADFIX (externa) Încarcarea unui program la o adresa mai mare decat 64 Ko. În urma utilizarii comenzilor de LOADHIGH, driverele de unitati sunt incarcate in zona de memorie superioara (Upper Memory Area, UMA), la adresele 640Ko-1 Mo. Astfel spatiul de memorie conventionala poate sa creasca in asa fel incat devine libera si zona de memorie conventionala de adresa mai mica decat 64Ko. Unele programe nu pot fi incarcate la adrese mai mici de 64Ko, situatie semnalata prin mesajul "Packed file corrupt". În aceste conditii programele respective vor fi incarcate cu comanda LOADFIX. Formatul general al comenzii este: LOADFIX d: cale nume_fisier parametrii_programului unde parametrii:
Comanda EMM386 (externa) Realizeaza gestiunea memoriei expandate (EMS) pe un calculator cu procesorul 80386 sau 80486. De asemenea permite gestionarea coprocesorului Weitek. Comanda poate fi utilizata doar atunci cand in CONFIG.SYS a fost instalat driverul de emulare a memoriei expandate, cu ajutorul comenzii DEVICE=C:DOSEMM386.EXE. Sintaxa comenzii este: ONªOFFªAUTO W=ONªW=OFF Pentru afisarea starii actuale a emulatorului de memorie expandata se foloseste comanda EMM386 (fara nici un parametru). Parametrii:
Comenzi referitoare la data si timp Comanda DATE (interna) Vizualizarea sau modificarea datei curente a sistemului. Formatul general al comenzii este: DATE ll-zz-aa unde parametrii:
Comanda TIME (interna) Afisarea sau introducerea orei curemnte a calculatorului. Ora curenta este utilizata la crearea si modificarea fisierelor. Formatul general al comenzii este: TIME hh: mm :ss .zz A ª P Pentru afisarea orei curente sau pentru a afisa un mesaj prin care se poate modifica ora curenta, se foloseste formatul general: TIMEunde parametrii:
1.2 Sistemul de operare Windows 95 Windows 95-produs al firmei Microsoft, este un sistem de operare multitasking. Acest sistem de operare ofera multe avantaje precum: interfata foarte puternica (depisteaza si functioneaza cu majoritatea componentelor cu care este echipat un calculator: cartele video, cartele de sunet, cititor CD, modem, imprimanta etc.), tehnica plug&play folosita de Windows 95, care urmareste functionarea calculatorului si poate sa avertizeze atunci cand risca sa apara conflicte interne. Windows 95 are o interfata grafica cu utilizatorul (GUI-Graphical User Interface). Aceasta interfata contine aplicatii folositoare, cum ar fi un procesor de texte (WordPad) sau un program de desenare. Aceasta interfata face ca interactiunea cu calculatorul tau sa devina mult mai usoara. Vei folosi in mod curent mousul pentru a indica si selecta pictograme (mici imagini care de cele mai multe ori simbolizeaza fisiere sau aplicatii - program), pentru a alege acele comenzi din meniuri care sa aiba efect asupra acelor pictograme. O interfata grafica cu utilizatorul este o alternativa la interfata linie de comanda, unde comenzile sunt introduse sub forma de text de la tastatura. De ce sa folosim Windows 95? Pentru ca Windows 95 face ca utilizarea calculatorului sa fie mai usoara si mai rapida, oferind urmatoarele facilitati: v Poti lucra in mai multe aplicatii simultan. Executand un clic pe un buton de pe bara aplicatiilor, poti comuta intre diferite aplicatii fara a fi nevoie sa inchizi mai intai una dintre ele pentru a lansa alta. De asemenea, poti copia informatii dintr-o aplicatie in alta. v Interfata grafica este usor de intuit si de tinut minte, asa ca vei fi gata rapid sa o folosesti. Odata ce ai lansat-o, vei fi uimit cat de repede "ghicesti" actiunile corecte care trebuie efectuate. v Toate aplicatiile program proiectate pentru Windows 95 folosesc aceleasi operatiuni cu tastatura sau cu mousul pentru a selecta obiecte sau pentru a alege comenzi. Pe scurt, o data ce ai invatat sa lucrezi intr-o aplicatie, aproape ca ai invatat sa le folosesti pe toate. v Aplicatiile video sau grafice ruleaza fara probleme, asa ca aplicatiile multimedia, jocurile si programele de grafica, asa cume este CorelDRAW, "stralucesc" cu adevarat. Interfata grafica a sistemului de operare Windows 95 asigura un mod usor de abordare pentru numeroasele sale aplicatii. Cu putin efort, Windows 95 se invata rapid, usor si distractiv. Pentru a instala Windows din MS-DOSv Introduceti discheta 1 de instalare intr-o unitate de disc sau un CD-ROM Windows intr-o unitate de CD. v Cand vi se cere comanda, scrieti litera drive-ului, urmata de doua puncte (:), o linie verticala ( ) si de cuvantul setup. De exemplu, pe monitorul vostru pot aparea cuvintele: c: a: setup Daca instalati de pe CD-ROM, precedati cuvantul "setup" de win95. Executati clic pe ENTER, iar apoi urmati instructiunile de pe ecran. Executati clic pe Next pentru a continua procesul de instalare. Procedura de instalare va obliga sa alegeti tipul de instalare pe care il doriti. Daca nu sunteti siguri, alegeti-l pe acela pe care il selecteaza Windows pentru voi. Tabelul de mai jos descrie aceste optiuni.
Cum sa porniti in Windows 95Loginarea la Windows - Cand porniti Windows, s-ar putea sa vi se ceara sa va loginati la Windows sau, daca sunteti pe retea, sa va conectati la retea. Daca nu doriti sa va conectati cu o parola, nu tastati nimic in dreptul parolei, iar apoi executati clic pe OK. Nu vi se va mai cere acest lucru pe viitor.Pentru a va logina la Windowsv Scrieti numele dumneavoastra in dreptul numelui utilizatorului. v Scrieti o parola in dreptul parolei. Prima data, Windows va va cere sa confirmati parola. Butonul de start si bara de programeButonul de start si bara de programe se afla in partea de jos a monitorului atunci cand porniti pentru prima data Windows. În mod automat, ele sunt intotdeauna vizibile cand ruleaza Windows. Pornind cu meniul de start Cand executati clic pe butonul de start, veti vedea un meniu care contine tot ceea ce aveti nevoie pentru a incepe sa utilizati Windows. Daca doriti sa porniti un program, executati clic pe Programs (programe). Daca aveti nevoie de ajutor la ceea ce lucrati in Windows, executati clic pe Help. Mai jos se poate vedea in detaliu ce face fiecare comanda din meniul de start.
Bara de programeDe fiecare data cand lansati un program sau deschideti o fereastra, apare un buton reprezentand acea fereastra pe bara de programe. Pentru a trece de la o fereastra la alta, executati clic pe butonul care reprezinta fereastra pe care o doriti. Cand inchideti o fereastra dispare butonul sau de pe bara de programe. În functie de ceea ce lucrati, pot aparea si alti indicatori in zona de afisaj a barii de programe, precum ar fi o imprimanta, care va arata cum evolueaza imprimarea documentelor dumneavoastra sau o baterie care indica nivelul curentului de la computerul dumneavoastra portabil. La un capat al barii de programe se afla un ceas. Pentru a vedea sau schimba setarile, executati un dublu-clic pe ceas sau pe oricare dintre indicatori. 2 Utilitare 1 Norton Commander A fost conceput si realizat in vederea gestionarii dialogului utilizator-calculator intr-un mod mai "prietenos", mai comod si mai eficient. Meniul NC este operational sub sistemul de operare DOS, pe calculatoare compatibile IBM-PC. Poate fi considerat ca facand parte din familia programelor SHELL, intrucat "imbraca" sistemul de operare, oferind la consola functiile acestuia intr-o maniera mult mai comoda: functii care din punct de vedere tehnic sunt distincte, vor fi prezentate unitar (comenzile DOS DEL si RD, spre exemplu se apeleaza din NC prin aceeasi apasare de tasta; informatia necesara utilizatorului este prezentata continuu pe ecran in diverse forme de raportare; forme diferite de structurare a comenzilor sunt disponibile, astfel incat acestea sa poata fi lansate in executie rapid si extrem de usor. Principalele functii ale meniului Norton Commander sunt: Afisarea structurii unui catalog (cataloage secundare, fisiere); Afisarea arborelui cataloagelor si selectarea catalogului curent; Furnizarea de informatii relative la memoria calculatorului si la spatiul de pe disc; Schimbarea rapida a discului logic curent; Operatii de cautare a cataloagelor si fisierelor; "Filtrarea" informatiei afisate dupa anumite criterii etc. 2 Arhivatoare Datorita unor incidente hardware sau a unor stergeri accidentale exista riscul pierderii diferitelor fisiere. Din acest motiv se recomanda a avea copii de arhiva ale fisierelor utilizate. Programele de arhivare comprima (impacheteaza) informatiile cuprinse in fisiere. Programele moderne au ajuns la rapoarte de comprimare foarte bune; in functie de informatiile originale, dimensiunea comprimata reprezinta 20-80 din dimensiunea originala. Fisierele text ajung la raportul 20 din dimensiunea originala; cel mai putin comprimabile sunt fisierele executabile, la care acest raport este destul de slab, in jur de 80 din dimensiunea originala. La ora actuala se cunosc un numar mare de programe de arhivare si de dezarhivare (dezarhivare = dilatarea, refacerea fisierului arhivat = comprimat). Unele utilitare de larga circulatie, cum este si XTreeGold, deja au si comenzi de arhivare si dezarhivare. Cele mai cunoscute programe sunt: PKZIP.EXE (lungime aproximativa 25 K, program de arhivare); PKUNZIP.EXE (lungime de 17 K, program de dezarhivare); ICE.EXE (cunoscut si sub numele LHICE.EXE, lungime 24 K, versiunea 05, program de arhivare si dezarhivare); ARJ.EXE (lungime 90 K, program de arhivare si dezarhivare, versiunea 30). 3 Antivirusi Programele antivirus sunt programele care garanteaza siguranta. La ora actuala exista un numar important de programe antivirus. Printre cele mai raspandite astfel de programe se numara: SCAN/CLEAN si AIDSTEST. Programul SCAN a fost dezvoltat de firma McAfee, care este cunoscuta pentru produsele sale foarte eficiente pentru prevenirea si combaterea virusilor calculatoarelor compatibile IBM-PC. Marea majoritate a utilizatorilor au acceptat clasificarile virusilor realizate de aceasta firma. Programul de detectare de virusi este mereu actualizat cu noile coduri de virusi care apar in domeniu. Astfel, versiunea 9.14 V102 (1993) identifica 1.134 virusi, precum si variantele lor. Astfel numarul virusilor identificati ajunge la 1.830. Programul AIDSTEST a fost dezvoltat in Rusia, sub conducerea lui Dmitry N. Lozinsky. Este un program foarte rapid, care permite atat detectarea, cat si devirusarea programelor infectate. Virusii detectati in mare masura provin din Rusia. Programul este mereu actualizat. 3 Editoare de texte 3.1 EDITORUL MS-DOS Începand cu versiunea 5.0, sistemul de operare MS-DOS este inzestrat cu un editor (neprofesional) de texte. Editorul - cu numele EDIT - este destinat crearii si editarii fisierelor de texte ASC II. De fapt acest editor este parte componenta a compilatorului QBASIC, motiv pentru care EDIT-ul poate fi lansat numai atunci cand fisierele QBASIC.EXE si EDIT.COM sunt depuse in acelasi director. Aceste fisiere de obicei sunt instalate in directorul DOS. Editorul - initial conceput pentru scrierea programelor sursa QBASIC - poate fi utilizat printre altele pentru editarea simpla a fisierelor CONFIG.SYS si AUTOEXEC.BAT. 3.2 WORDSTAR În 1979, Seymour Rubinstein a creat WordStar. Acesta a fost primul editor de texte cu succes comercial. Apoi, Seymour Rubinstein a creat un program orientat spre calcul tabelar care a devenit Quattro Pro. 3.3 WORD PERFECT WordPerfect s-a bucurat de o mare popularitate pentru ca este unul dintre cele mai complete programe disponibile pentru editarea textelor - oferind o gama larga de trasaturi pentru a satisface exigentele diverse ale milioanelor de utilizatori ai sai. Editorul pune la dispozitia utilizatorului meniurile pull-down si posibilitatea folosirii mousului. În acelasi timp functiile pot fi apelate si prin chei functionale. S-a anexat un sistem de help-uri, care in functie de context livreaza informatii succinte, dar foarte precise. Editorul de ecuatii permite scrierea usoara a celor mai complexe formule. Functia de gestiune a tabelelor permite crearea si prelucrarea rapida a lor. Partea slaba a editorului consta in faptul ca nu poate sa creeze imagini grafice (GraphCnv) insa permite convertirea graficelor obtinute de multe alte programe de desenare intr-un format acceptat de WordPerfect. Imaginile create de programul "frate", DrawPerfect 1.1, pot fi insa preluate fara nici o conversie. Cateva
caracteristici tehnice: editorul necesita o memorie RAM de cel putin
384 Ko; sistemul de operare trebuie sa fie de versiune cel putin
MS-DOS 0. Se recomanda folosirea unui disc 3.4 WRITE Dezvoltarea lui Yeah Write pentru Windows a inceput cu intentia de a crea un editor de texte mai bun. Pe masura ce se lucra la acest editor, s-a inteles cat de greu era sa concureze cu programele populare de procesare a textelor, dar in acelasi timp au fost identificate si cateva puncte slabe ale acelor produse. Procesoarele populare de texte sunt in general mari si incete, si cu toate ca au multe componente, sunt dificil de invatat si utilizat. De asemenea, caracterele minuscule, negre pe fundalul alb folosite de aceste programe fac documentele greu lizibile pe ecran. Yeah Write nu seamana cu nici un editor de texte standard. În loc sa creeze un document pornind de la un ecran vid, Yeah Write foloseste o abordare diferita; completeaza spatiile goale. Documentele au fundaluri atractive, colorate. Fonturile sunt setate independent de fonturile imprimate, deci un scriitor poate edita caractere mari si imprima caractere de dimensiuni normale. Interfata programului este destul de simpla asa incat modul de utilizare a majoritatii componentelor sale este evident, chiar si pentru utilizatori cu experienta minima in Windows. 3.5 EDITARE CU WORKS Procesorul de texte este un instrument de editare, ce poate folosi la crearea oricarui tip de document. Are multe trasaturi care va ajuta la redactarea, organizarea si rafinarea (aducerea la o forma finala) documentelor. Ori de cate ori folositi acest procesor, puteti gasi ceea ce va intereseaza, cum ar fi: mutarea cuvintelor, a propozitiilor, a frazelor, a paragrafelor, stergerea unui text, inlocuirea unui text. 3.6 WORD Editorul de texte Word este unul dintre cele mai bune editoare de texte disponibile la ora actuala in lume. Au existat mai multe versiuni, cea mai recenta fiind Word 97, ale carei cateva trasaturi noi fata de variantele anterioare sunt prezentate mai jos. Limbajul de programare WordBasic a fost inlocuit de catre Visual Basic pentru limbajul aplicatiilor. Word foloseste acum aceeasi versiune a Visual Basic care este folosita de toate celelalte programe din Office. Obiectele sunt acum disponibile pentru toate elementele Word, precum campuri, bookmarks, documente si caractere. Puteti automatiza task-uri comune din Word folosind metodele si proprietatile acestor obiecte. Word 97 converteste in mod automat macro-urile Word Basic pastrate in template-urile Word 6.0 sau Word 95 in module Visual Basic. Puteti acum folosi acest nou mediu de dezvoltare cu utilitare de dezvoltare imbunatatite pentru scrierea, editarea si inlaturarea bug-urilor din macrouri. Documentele si template-urile Word pot contine Visual Basic pentru proiectele aplicatiilor. Componentele proiectelor includ forme, coduri si clase ca si referinte la alte documente Word. În Visual Basic Editor, puteti folosi forma si controale pentru a crea casete de dialog tipice. Documentele in Word 97 pot acum gazdui controale ActiveX. Aceasta iti ofera ocazia de a crea documente si forme solide in Word. Puteti folosi proprietatile, obiectele si metodele Data Access Objects (DAO) pentru a castiga acces la informatii intr-o baza de date externa. 3.7 PAGEMAKER Cea mai recenta versiune nu este un patch interimar, ci o schimbare completa. Cea mai izbitoare adaugire este suportul culorilor hi-fi, fiind adaugate portocaliu si verde la CMYK-ul traditional (cyan, magenta, yellow, black) pentru o reproducere mai exacta si vibranta a culorilor. Rezultatele pot fi uimitoare. PageMaker 6.5 suporta separarile Pantone Hexachrome in 6 culori pentru un spectru mai bogat al culorilor. Capacitatile de suprapunere imbunatatite va permit sa gestionati mai multe versiuni ale documentului, cum sunt editiile regionale, din cadrul unui singur fisier. Versiunea 6.5 ofera si reformatare automata. 3.8 Corel Ventura este "oaia
neagra" din 4 INTERNET Internet este o colectie intinsa de retele de calculatoare care cuprinde intregul glob, conectand la un sistem electronic de servicii, resurse si informatii atat institutii guvernamentale, militare, educationale si comerciale, cat si persoane fizice. Sunt utilizate o serie de conventii si instrumente pentru a crea imaginea unei singure retele, cu toate ca calculatoarele din aceasta vasta retea se bazeaza pe platforme hard si soft foarte diferite. Internet reprezinta mult mai mult decat o retea uriasa de calculatoare. El constituie o retea de retele si, in plus, un mediu informational si de calcul cu foarte bogate servicii si resurse, biblioteci, baze de date; este in acelasi timp si o imensa comunitate de persoane din toate domeniile vietii economico-sociale, gata sa raspunda la solicitari, sa asculte parerea altora si sa partajeze informatii. Internet este numele celui mai mare grup de surse informationale din lume. Este o retea de comunicatii intre noduri raspandite in toata lumea, noduri care stocheaza o cantitate inimaginabila de date de o diversitate extrema. 4.1 MOSAIC NCSA Mosaic T a fost
dezvoltat de catre NETSCAPE Programul Netscape Navigator este un navigator WWW care permite vizualizarea paginilor hipertext si multimedia scrise in limbajul HTML. Programul este accesibil sub diferite platforme: UNIX sau variantele acestuia, Windows (cu variantele 3.1, for Workgroups, 95 si NT) si Macintosh. 4.3 INTERNET EXPLORER Internet Explorer are la baza NCSA Mosaic. Contine security software licentiat de la RSA Data Security Inc. Anumite parti ale acestui software se bazeaza in parte pe efortul depus de Independent JPEG Group. Contine software client SOCKS licentiat de la Hummingbird Communications ltd. Programul este un navigator WWW care permite vizualizarea paginilor hipertext si multimedia scrise in limbajul HTML. HTML Limbajul de marcare HiperText (HyperText Markup Language - HTML) este limbajul utilizat in World Wide Web. Împreuna cu software-ul propriu-zis de tip server Web, HTML constituie baza sistemului Web. Fiecare document din Web este scris in HTML si toate formatarile de documente, legaturile selectabile prin clic, imaginile grafice, documentele multimedia, formularele, precum si toate celelalte componente Web pe care dumneavoastra le-ati vazut, se bazeaza pe HTML. Unii numesc HTML un "limbaj de programare", dar acesta este de fapt un limbaj de marcare simplu si usor de invatat. 4.5 WORLD WIDE WEB - WWW Termenul provine de la World Wide Web. Este un navigator care permite vizualizarea paginilor Internet - hipertext si multimedia scrise in limbajul HTML. World Wide Web-ul (WWW) a devenit cea mai folosita interfata pentru Internet luand-o inaintea Gopher-ului care detinea conducerea pana nu cu mult timp inainte. Astfel WWW va deveni interfata primara a Internet-ului, multi dintre cei care vor incepe sa exploreze pentru prima data Internet-ul nu vor sti sau nici macar nu vor avea nevoie sa cunoasca modul de folosire a FTP-ului, a Gopher-ului sau a oricarei alte aplicatii pentru Internet. 4.6 TCP/IP În 1969 oficialitatile guvernamentale americane, sesizand potentialul si importanta tehnologiei de interconectare au sprijinit masiv din punct de vedere financiar prin DARPA cercetarile necesare ce au condus la realizarea unei interconectari de retele care au acoperit intr-un timp relativ scurt tot teritoriul SUA. Tehnologia dezvoltata cuprinde un set de protocoale de retea care specifica detaliile comunicatiilor intre calculatoare, impreuna cu conventiile de interconectare a retelelor si de dirijare a traficului. Acest set este cunoscut sub numele de TCP/IP si poate fi folosit pentru comunicarea in interiorul oricarui ansamblu de retele interconectate. De centrul de cercetari DARPA s-au conectat apoi aproape imediat prin conexiuni TCP/IP un mare numar de alte centre de cercetare strategica precum si o serie de universitati celebre din SUA rezultand astfel o entitate uriasa cunoscuta sub numele de interconectare DARPA/NSF, interconectare TCP/IP sau Internet. Aceasta interconectare a dat posibilitatea cercetatorilor din unitatile conectate sa disemineze informatiile lor catre alte centre si la randul lor sa aiba acces la informatiile detinute de ceilalti colegi. Exista mai multe tehnologii de retea folosite in Internet precum Ethernet, ARPANET, token passing (tehnica jetonului), NSF etc. Software-ul TCP/IP izoleaza aceste diferente si asigura sistemelor de comunicatie independenta fata de tehnologia intrebuintata in reteaua respectiva. Utilizatorul percepe o conexiune TCP/IP ca un ansamblu de programe de aplicatie care folosesc reteaua pentru a efectua o serie de sarcini utile. Un utilizator obisnuit care are acces la o interconectare executa o multime de programe de aplicatie fara sa inteleaga tehnologia TCP/IP si fara sa cunoasca nici drumul parcurs de date pentru a ajunge la destinatia lor. Doar programatorii de aplicatii scrise pentru medii de retea percep interconectarea retelelor ca o retea, trebuind astfel sa-i cunoasca toate detaliile tehnologice. Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
