 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Biologie | Chimie | Didactica | Fizica | Geografie | Informatica |
| Istorie | Literatura | Matematica | Psihologie |
Dezvoltarea abilitatilor de folosire a calculatorului
Domenii de utilizare a calculatorului
birotica
logistica, administrarea depozitelor, aprovizionare
productie
planificare
activitati de creatie
circulatia banilor
comert electronic
dispozitive comandate de calculator
programe de invatare, e-learning
programe de prezentare
enciclopedii (pe CD, on-line), dictionare
info-kiosk-uri, info-terminale
internetul ca sursa de informatii si cunoastere
informare
divertisment
card-uri (inclusiv ID)
navigare Internet
foto
medicina
stiinta
transporturi
comunicatii
Utilizarea calculatorului
Pentru a porni PC - ul se apasa butonul de pornire al unitatii centrale. Calculatorul ruleaza un test rapid pentru a verifica daca totul este in ordine, iar daca testul reuseste se va auzi un scurt semnal sonor.
Tastatura PC - ului este aranjata similar cu claviatura unei masini de scris.
Taste importante: Enter (s); Backspace; Shift;Tab; Esc; CTRL; Caps Lock; Del. Minitastatura numerica si tastele sageti (activarea tastei Num Lock). Tastele functionale: (F1 - F12)
SHIFT se utilizeaza la schimbarea tipului de litera care se dactilografiaza:
daca tasta CAPS LOCK este activata, tasta SHIFT transforma majusculele in litere mici;
daca tasta CAPS LOCK nu este activata, tasta SHIFT transforma literele mici in majuscule.
Pentru a obtine acest efect, tasta SHIFT trebuie tinuta apasata tot timpul cat apasam o alta tasta. Exista doua taste SHIFT cu efect identic, una in stanga, iar cealalta in dreapta.
CAPS LOCK este o tasta cu doua stari: activata si neactivata. Starea activata este semnalizata prin aprinderea unui LED. Atunci cand tasta CAPS LOCK este in stare activa, prin apasarea tastelor ce reprezinta litere, se obtin majuscule. Nu sunt influentate de aceasta tasta tastele ce reprezinta doua caractere diferite. La acestea, obtinerea caracterului superior se realizeaza prin apasarea simultana a tastei SHIFT.
TAB are in programele de redactare de texte efectul trecerii de la un tabulator la altul. In alte aplicatii are alte efecte, care vor fi evidentiate la locul respectiv.
CTRL si ALT se folosesc la schimbarea efectului altor taste in vederea transmiterii unor comenzi. Efectele difera de la aplicatie la aplicatie. Exista cate doua astfel de taste, in sanga si in dreapta tastaturii.
SPACE (bara orizontala din partea de jos a tastaturii) se utilizeaza pentru introducerea spatiului dintre cuvinte. Si aceasta tasta poate avea diverse alte functii in functie de aplicatie.
BACKSPACE ("spatiu inapoi" - situata in coltul din dreapta sus al blocului mare de taste) se utilizeaza pentru a sterge un caracter din stanga cursorului.
ENTER (situata in latura din dreapta a blocului mare, imediat sub BACKSPACE, se utilizeaza pentru validarea comenzilor. Pentru ca o comanda sa fie executata, ea trebuie sa fie validata prin apasarea tastei ENTER.
ESC (situata in coltul din stanga-sus al tastaturii) se foloseste pentru anularea unor comenzi.
F1 . F12 se utilizeaza la transmiterea unor comenzi. Acestea difera de la o aplicatie la alta.
Tastele sageti se utilizeaza pentru deplasarea cursorului de la un loc la altul in cadrul unui text, al unei liste de comenzi (meniu), etc. in directia aratata pe fiecare dintre acestea. Efecte similare au tastele Home, End, Page Up, Page Down.
INSERT este o tasta cu doua stari: activa / inactiva. In stare activa, intoducerea unor caractere in mijlocul unui text se face prin deplasarea spre dreapta a textului existent. In stare inactiva, introducerea unor caractere in mijlocul unui text se face prin inlocuirea caracterelor existente.
DELETE se utilizeaza pentru a sterge caracterele din textul fisierelor sau de pe disc fisiere si directoare etc.
PRINT SCREEN, SCROLL LOCK, PAUSE - nu se utilizeaza in mod obisnuit.
Tastatura numerica din partea dreapta se comporta diferit in functie de starea tastei NUM LOCK aflata in coltul dinstanga sus al acestei tastaturi. In stare activa, aceasta tastatura dubleaza tastele numerice si de operatii aritmetice. In stare inactiva, tastatura numerica dubleaza tastele sageti, PAGE UP, PAGE DOWN, HOME, END, INSERT, DELETE.
Se poate intampla ca scriind o comanda gresita sau apasand o tasta gresita sa se piarda controlul asupra calculatorului (blocarea calculatorului). Redobandirea controlului se face prin initializarea (resetarea) calculatorului, tastand simultan tastele CTRL; Alt; Del.
Este important ca inainte de oprirea calculatorului sa se inchida aplicatiile, in special cele din mediul Windows, prin comenzile lor specifice. Se deconecteaza discul fix printr-o comanda speciala (Shut down). In cazul sistemelor cu Windows 95 sau 98 se asteapta pana apare mesajul "It's now safe to turn off your computer - acum se poate opri calculatorul in siguranta." Se opreste apoi calculatorul apasand butonul de alimentare.
Echipamentele electronice de calcul (calculatoarele) au un ,,limbaj" alcatuit numai din cifrele 0 si 1 (limbaj binar).
Datele prezentate sub forma unor litere, cifre sau orice alt caracter sunt recunoscute de catre sistemul de calcul sub forma binara (0,1), deci operanzii si instructiunile unui program sunt convertite in format binar.
Iata cum se transpun in format binar primele 16 numere zecimale:
0 0
1 1
2 10 (unitatea de ordin superior)
3 11 (2 + 1)
4 100 (22)
5 101 (4 + 1)
6 110 (4 + 2 echiv. 100(2) +10(2))
7 111 (4 + 2 + 1)
8 1000 (23)
9 1001 (8 + 1)
10 1010 (8 + 2 echiv. 1000(2) + 10(2))
11 1011 (8 + 2 + 1)
12 1100 (8 + 4 echiv. 1000(2) + 100(2))
13 1101 (8 + 4 + 1)
14 1110 (8 + 4 + 2 echiv. 1000(2) + 100(2) + 10(2))
15 1111 (8 + 4 + 2 + 1)
16 10000 (24)
Conversia informatiei in forma binara se realizeaza pe baza unui cod, unde fiecare litera, cifra sau caracter special corespunde la o succesiune de 0 si 1.
Cel mai cunoscut cod este ASCII.
O cifra binara se regaseste in reprezentarea interna a calculatoarelor sub forma de bit , datorita componentelor ce ofera posibilitatea starii din 0 in 1 si invers.
Bitul reprezinta cea mai mica unitate de date ce poate fi reprezentata si prelucrata de catre memoria unui calculator. Un grup de 8 biti se numeste byte sau octet.
Deoarece atat numerele cat si caracterele ocupa o succesiune de bytes, acestea sunt exprimate in multiplii unui byte astfel:
1 Kilobyte = 1024 bytes (210 bytes)
1 Megabyte = 1024 Kb (2 10 kilobytes)
1 Gigabyte = 1024 Mb (2 10 megabytes)
1 Terabyte = 1024 Gb (210 gigabytes)
Reprezentare in memorie a datelor si informatiilor se realizeaza la nivel de:
octet (8 biti)
cuvant de memorie = 2 bytes (16 biti )
dublu cuvant = 4 bytes (32 biti ).
Utilizarea dischetelor (discheta = disc flexibil = flopy - disk (FD)
Pana acum cativa ani, aproape tot softul pentru PC - uri era distribuit pe dischete. Acum, din cauza capacitatii relativ reduse de stocare, acestea se folosesc in mod curent pentru transportul de la un calculator la altul al documentelor pe care noi le cream cu calculatorul. Dischetele au rolul de a stoca informatia. Dischetele sunt ca benzile de magnetofon: pot inregistra informatia pe care apoi o pot reda, inregistrarea informatiei este cunoscuta drept scriere pe discheta; reproducerea ei este cunoscuta drept citire de pe discheta.
Discheta este confectionata dintr-un disc din material plastic acoperit cu un strat de oxid magnetizabil si are un invelis de plastic ce o mentine plata.
Dimensiunile dischetelor actuale sunt de 3,5' (1" = 25,4 mm). Capacitatea de stocare a unei dischete este de 1,44 Mb.
Partile componente ale unei dischete sunt prezentate in figura de mai jos:
Nu atingeti suprafata expusa a dischetei.
Nu indoiti discheta.
Nu scrieti pe eticheta dischetei folosind pixuri sau creioane avand varful ascutit
Nu lasati dischetele in campuri magnetice
Nu pastrati dischetele in locuri foarte calde sau foarte reci
Nu puneti dischetele langa lichide si substante chimice care emana vapori. Pentru o mai rapida regasire a dischetei cu informatia dorita dischetele se vor eticheta si nota ( numai cu carioca) titlul continutului.
Este necesar sa putem citi toate dischetele dar in unele cazuri dorim ca scrierea pe ele sa nu fie posibila. Realizarea protectiei la scriere se face astfel:
se impinge dispozitivul de protectie la scriere catre marginea dischetei.
Inainte ca PC-ul sa poata scrie date pe discheta aceasta trebuie formatata. Formatarea implica mai multe operatii: verifica si fixeaza dischetei formatul corect de inregistrare, verifica daca exista zone defecte unde nu se poate inregistra informatie si pregateste discheta pentru a primi fisierele. Prin formatare discheta este impartita in piste si sectoare unde se va memora informatia.
Pentru a tine evidenta pistelor si sectoarelor si a datelor stocate in acestea se creeaza la formatare o tabela numita FAT (File Allocation Table - tabela de alocare a fisierelor).
Formatarea dischetelor se face cu ajutorul calculatorului, printr-o comanda speciala.
La formatare, toate datele existente pe discheta se sterg.
Citirea si scrierea de pe discheta se realizeaza cu ajutorul unitatii de discheta.
Introducerea dischetelor in dispozitivul respectiv se face astfel:
pentru dischetele de 5,25" partea neprotejata se introduce in interiorul dispozitivului avand grija ca orificiul aflat in partea stanga a cercului mare central sa fie in partea stanga.
dischetele de 3,5" au pe una din fete o sageata care indica sensul de introducere al dischetei, sageata trebuind sa fie pe partea superioara a acesteia.
Unitatile de dischete trebuie curatate in mod regulat (dar nu prea des - cam o data pe luna), in functie de timpul de folosire al PC-ului.
Pentru curatare se folosesc seturile oferite de firmele specializate. Setul include o discheta dintr-o hartie speciala fara scame, tratata sau pe care o vom trata cu solutia de curatare (de obicei alcool izopropilic). Se porneste PC-ul, se introduce discheta de curatare in unitate, se inchide unitatea si da o comanda de citira de pe discheta, dupa care se scoate.
S.o. reprezinta un program cu functii de coordonare si control asupra resurselor fizice (hard) ale calculatorului si care intermediaza dialogul om - calculator.
Pentru a putea utiliza un anumit S.o. pe un PC, acesta trebuie supus unei operatii numita instalare.
Scopul instalarii unui S.o., ca de altfel al oricarui produs software, consta in configurarea acestuia, adica in selectarea acelor componente care sa-l faca executabil pe hardul existent.
La instalarea unui sistem de operare sau la realizarea unei dischete sistem se creaza trei fisiere: IO.SYS, MS.DOS.SYS si COMMAND.COM, care contin esenta sistemului DOS si care, sub niciun motiv, nu trebuiesc sterse. Chiar locul in care se afla ele pe disc este bine stabilit si nemodificabil.
La pornirea calculatorului se executa o serie de operatii de verificare a functionarii componentelor hard obligatorii: memorie, monitor, tastatura precum si a celorlalte dispozitive conectate, dupa care urmeaza citirea informatiilor necesare functionarii sistemului de operare. Aceste informatii se incearca a fi citite de pe discheta aflata in dispozitivul recunoscut sub numele A: daca acesta nu exista de pe hard disc.
Acest proces poarta numele de initializare si terminarea lui este marcata de aparitia pe ecran a unui sir de caractere numit prompter, sir stabilit de utilizator si a carei valoare implicita contine litera corespunzatoare dispozitivului de pe care s-a facut initializarea si semnul >, urmat de aparitia unei liniute luminoase.
Aparitia prompterului marcheaza posibilitatea utilizatorului de a comunica cu sistemul de operare.
Sistemul de operare DOS a fost completat de firma Microsoft cu mediul de operare Windows, astfel ca utilizatorul lucreaza cu calculatorul prin intermediul interfetei grafice Windows.
Desi pentru utilizator nu mai este necesar sa cunosaca in amanunt functionarea si comenzile sistemului de operare MS-DOS, pantru a intelege modul de stocare a informatiilor pe disc in windows, este util sa cunoastem organizarea informatiei pe disc in sistemul de operare MS-DOS.
Pentru a realiza gestiunea datelor pe suporturi de memorie externa in principal pe discuri (dischete, hard disc-uri), datele si programele se memoreaza sub o forma care sa permita manipularea lor ca o entitate numita fisier. Deci un fisier reprezinta o colectie de informatii grupate sub acelasi nume.
Exemplu: - fisele existente intr-o biblioteca publica cu informatii despre cei care imprumuta carti pot constitui fiecare in parte un fisier.
- o carte poate fi gandita ca un fisier.
Pentru ca gestiunea spatiului disc sa se realizeze in mod corect, pe fiecare disk exista o tabela numita FAT care contine informatii despre spatiul liber si cel ocupat si care se actualizeaza la fiecare operatie de stergere sau creare de fisiere pe disc.
Un fisier este identificat prin numele sau. Acesta poate fi format din maxim 8 caractere, urmate eventual de "." si de inca maximum 3 caractere numite extensie.
Punctul de separare
Exemplu SCRIS . TXT
nume extensie
(max. 8 caract) (max. 3 caract)
Caracterele ce pot figura in numele unui fisier sunt:
litere
cifre
caractere speciale $ % ^ & ( ) -
Caracterele ce nu pot figura in numele unui fisier sunt:
spatiile
caracterele tratate ca spatii cum sunt Tab = , ;
caractere cu semnificatie speciala: * ? . : ,, < >
Exemplu: Nume corecte Nume incorecte
A1 . ABC
B - C.123 ABCDEFGHI
ALFA.' ABC+D
Extensia furnizeaza de obicei indicatii asupra tipului de fisier.
Exemplu: extensia . EXE = fisier direct executabil
.COM = fisier compilat; este fisier direct executabil
.BAT = fisier ASCII ce contine o serie de comenzi direct executabile; este un fisier direct executabil.
.DBF = fisier tip baza de date
.SYS = fisier ce contine informatii legate de s.o.
In afara de nume si extensie un fisier este caracterizat de urmatoarele atribute:
R - precizeaza ca fisierul poate sa fie numai citit
A - arata daca fisierul a fost prelucrat anterior de catre o comanda sau nu
S - indica apartenenta fisierului la sistemul de operare
H - numele fisierului nu poate fi vizualizat si nici utilizat pentru anumite comenzi (Copy, Del)
O facilitate oferita de S.o. in manipularea numelui fisierelor o constituie caracterele de substitutie (? si *). Acestea permit identificarea mai multor fisiere printr-un singur apel.
Caracterul * inlocuieste un sir de 0÷8 caractere in cazul numelui si 0÷3 caractere in cazul extensiei.
Caracterul ? inlocuieste un singur caracter. In unele situatii (comenzi ca move sau copy), ? inlocuieste 0 caractere sau un caracter. In alte situatii ? inlocuieste un caracter si numai unul.
Obs. Caracterul "*" folosit la inceputul unui nume determina ignorarea celorlalte caractere pana la punct (.) (de exemplu: * A. DOC va selecta si un fisier al carui nume este DOCUMENT.DOC, desi numele lui nu se termina cu A)
Pentru a putea avea acces rapid la fisiere, sistemul de operare creaza niste fisiere speciale, numite directoare (subdirectoare), care pot fi comparate cu cuprinsul unei carti, deoarece ele contin numele fisierelor si adresa de inceput a acestora. Deci MS-DOS utilizeaza o organizare arborescenta pe subdirectoare ce consta in posibilitatea de reunire a mai multor fisiere intr-un grup numit director sau subdirector in functie de nivelul ierarhiei din interiorul structurii arborescente. In mod automat la formatarea discului se creaza un director special numit radacina (ROOT) si notat cu ,, (backslash). Numele celorlalte directoare sau subdirectoare sunt stabilite de utilizator la crearea lor.
Referitor la numele unui director (subdirector) raman valabile consideratiile de la fisiere.
Exemplu de structura arborescenta = aranjarea cartilor dintr-o biblioteca pe domenii si subdomenii.
Identificarea unui fisier se face specificand exact pozitia fisierului in structura arborescenta (calea de la directorul radacina prin intermediul celorlalte subdirectoare, daca exista, pana la fisierul specificat)
Schematic aceasta identificare se transpune astfel:
unitate de disc: calea nume
fisier. extensie sau sub forma
prescurtata [ d:][cale ] nume . tip
Pentru d: putem avea valorile A: sau B: (pentru unitatile de floppy disc)
C: (pentru hard disc).
Cale = o succesiune de directori si subdirectori
separati prin ,, ce reprezinta modul
de parcurgere al arborelui de la radacina pana la
subdirectorul ce contine fisierul cu numele ,,nume. tip".
Nume . tip = numele si extensia fisierului referit.
O cale incepe cu caracterul ,, care indica directorul radacina al unitatii (curente).
Unitatea curenta = unitatea ce apare in continutul prompter-ului.
Director curent = directorul pe care suntem pozitionati in momentul respectiv.
Obs. Tot ceea ce se afla intre paranteze patrate are caracter optional in structura comenzii respective. Nespecificand unitatea si calea, sistemul de operare considera ca operatia DOS va fi executata pe unitatea si directorul curent (denumite si implicite).
Exemplu: Fie urmatoarea structura a discului A:
A:
APLICATII SCRISORI
BALANTA PERSONAL S 1.TXT S2.LST S3.DOC
b1.bat b2.com p1.bat p2.prg p3.dbf
Referirea la fisierul p3 dbf se face conform celor spuse mai sus astfel:
A: APLICATII PERSONAL P3.DBF
d : cale nume. tip
Observam ca intre ,,cale si ,,nume. tip este intercalat un ,,"
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
