Concepte de baza ale calcului tabelar

Concepte de baza ale calcului tabelar

Un procesor de tabele este o aplicatie informatica care permite lucrul cu foi de calcul. O asemenea foaie seamana foarte mult cu un tabel intocmit pe hartie, avand insa multiple avantaje fata de acesta.

Foaia de calcul este un spatiu plan, delimitat precis si organizat in linii si coloane.

Celula se poate defini ca fiind o intersectie a unei linii cu o coloana. O celula poate contine 256 de caractere, semnificand valori, siruri de caractere, functii sau formule.

Celula curenta (celula activa) este celula in care se afla cursorul si care este afisata pe ecran cu marginile ingrosate. Acest mod particular de afisare poarta numele de cursor Excel. Cel mai des, introducerea datelor in foaia de calcul se face prin celula care contine cursorul..

Coordonatele celulei (referinte) reprezinta perechea formata din litera coloanei si numarul liniei care definesc celula respectiva. Cordonatele pot fi:

• "relative" cu sintaxa : A3, F8 etc.
• "absolute" cu sintaxa urmatoare: $A$3, $F$8, $AD$196 etc.
• "mixte" cu sintaxa: $A3 sau A$3, $F8 sau F$8 etc.

Ele se mai numesc si referinte deorece sunt utilizate in formule si functii pentru a indica pozitia celulei al carei continut este preluat in formula / functia respectiva.

Plaja de celule (camp) este un ansamblu ce celule adiacente, avand drept coordonate liniile si coloanele aferente. Campul poate fi definit pe cel putin o celula (camp celula), pe mai multe coloane si o singura linie (camp orizontal), pe o coloana si mai multe linii (camp vertical) si pe mai multe linii si coloane (camp mixt).

Registrul de lucru. Tipul obisnuit de document sau fisier din Microsoft Excel este registrul de lucru (workbook). Registrele de lucru contin foi (sheet) ; acestea pot fi foi de calcul si foi diagrama. Numele fiecarei foi apare in partea de jos in zona de selectori.

Utilizatorul poate crea sau salva noi registre de lucru, poate crea copii de rezerva si poate restaura un document pierdut, poate utiliza un registru creat anterior si il poate vizualiza inainte de imprimare.

Meniurile. In executarea unei anumite operatii utilizatorul este asistat de un sistem de meniuri organizate ierarhic in meniuri si submeniuri. Meniurile permit definirea comenzilor ce urmeaza a fi executate. Ele sunt apelate prin selectarea meniului respectiv. Acest meniu este afisat ca urmare a selectarii optiunii Format din meniul principal. Optiunile din meniul principal sunt structurate pe orizontala, sub forma unei "bare de meniu".

Exista o standardizare a sistemului de meniuri, astfel:

Ø      daca o comanda este urmata de trei puncte () inseamna ca prin selectarea ei va fi afisata pe ecran o fereastra de dialog cu utilizatorul, prin care acesta este solicitat sa furnizeze noi informatii.

Ø      daca o comanda este urmata de semnul (Ø) inseamna ca prin selectarea ei va fi afisat un submeniu;

Ø      daca o comanda este afisata cu intensitate slaba inseamna ca nu este operabila;

Ø      daca o comanda este insotita de (√) sau iconul corespunzator este pe pozitia apasat, inseamna ca ea este deja activa.

In plus, meniurile contin in dreptul fiecarei comenzi numele tastei (combinatiilor de taste) functionale prin care se poate lansa de la tastatura comanda respectiva.

Meniurile contextuale sunt organizate pe logica unui meniu vertical si contin comnezi aferente obiectului selectat. Activarea meniului contextual se face prin selectarea "contextului" si actionarea butonului drept al mouse-ului.