SERVICII INTERNET

Serviciile    Intranet se grupeaza in urmatoarele categorii de baza

v    DNS

v    E-mail

v    FTP

v    WWW

DNS

Principalul rol al sistemului DNS - Domain Name Service, este transformarea directa, respectiv inversa, intre adresa IP a unui nod si numele sau simbolic. Transformarea foloseste baze de date distribuite in Intranet, in care se descriu asocierile intre adresele IP si numele simbolice . De exemplu, este mai usor de gestionat numele server-ului WWW al Catedrei de Informatica Economica din ASE Bucuresti (infocib.ase.ro) decat adresa sa numerica (193.226.34.61). De asemenea, in cazul in care se modifica adresa numerica, se poate folosi acelasi nume simbolic.

Pentru a se putea gestiona rapid o cantitate mare de informatii, cu grad ridicat de fluiditate, sistemul numelor de domenii este organizat ierarhic.

Exemplu de ierarhie a numelor de domenii

La randul sau, fiecare domeniu are unul sau mai multe subdomenii, iar 'frunzele' arborelui sunt calculatoarele individuale. Pentru a putea realiza gestiunea distribuita, spatiul de nume DNS este impartit in zone care nu se suprapun. Fiecare zona contine o parte a arborelui prezentat mai sus, precum si numele server-elor care detin informatia de referinta, despre respectiva zona. In mod normal, fiecare zona are un server primar, care isi citeste baza de date din fisierele de configurare si unul sau mai multe server-e secundare, care preiau periodic informatia despre zona de la server-ul primar.

Exemplu de arhitectura cu mai multe server-e DNS¹

E-mail

. Arhitectura serviciului de posta electronica are urmatoarele componente principale:

agentul utilizator (UA - User Agent), care este, de obicei, un program cu care utilizatorul isi citeste si trimite posta electronica;

server-ul de posta electronica (cutia postala), care constituie locul in care ajunge posta electronica si din care agentul utilizator preia posta;

agentii de transfer postal (MTA - Mail Transfer Agent), care preiau mesajele de la UA si le retransmit prin retea catre cutia postala a destinatarului.

Modalitatea de transmisie a postei electronice si protocoalele utilizate¹

La terminarea compunerii unei scrisori, agentul utilizator o plaseaza intr-o coada prelucrata de agentul de transfer care o trimite apoi tuturor destinatarilor. Agentul de transfer un program mail­_client    contacteaza server-ul masinii de la distanta in care se afla cutia postala a destinatarului. si ii trimite mesajul, in conformitate cu protocolul SMTP (Simple Mail Transport Protocol . Server-ul primeste mesajul si plaseaza copia scrisorii in cutia corespunzatoare destinatarului

Agentul utilizator isi poate prelua posta electronica din cutia postala prin intermediul unor protocoale specializate. de exemplu    POP3 - Post Office Protocol sau IMAP.

Accesul cutiei postale prin POP3¹

IMAP (Interactive Mail Access Protocol , permite ca agentul utilizator sa lucreze cu copii temporare ale mesajelor, toata gestiunea mesajelor fiind mentinuta pe server.

Exista doua variante de baza pentru transferul in siguranta al mesajelor: criptarea mesajului si criptarea canalului de comunicatie. Fiecare dintre ele are avantajele proprii, dar cea mai buna solutie este combinarea celor doua moduri de criptare.

Pentru atasarea documentelor la un mesaj de posta electronica, transferul foloseste standardul MIME de codificare In acest fel, documentul mime permite programelor de posta electronica sa lanseze in executie programul care 'stie' sa vizualizeze documentul atasat ce a fost receptionat.

FTP - File Transfer Protocol

In principiu, serviciul asigura transferul fisierelor de orice tip (binare sau text) intre doua calculatoare din Intranet . Serviciul permite    transferul in orice sens, cu conditia existentei drepturilor de scriere pe sistemul in care se doreste aducerea de documente.

Serviciul FTP este bazat pe un sistem de autentificare a utilizatorilor. O categorie aparte de server-e FTP o constituie cele publice (care ofera FTP anonim). In mod normal, pentru a accesa documentele de pe un server FTP, un utilizator trebuie sa detina un nume de cont si o parola valida pentru server-ul respectiv. In cazul server-elor publice, exista un cont special, numit anonymous (sau ftp), care cer introducerea ca 'parola' a adresei de posta electronica a utilizatorului client.

Deoarece programele de navigare cunosc nativ si protocolul FTP , pentru un utilizator final este destul de greu de facut diferenta intre un server FTP public si un server WWW

WWW - World Wide Web

Serviciul WWW World Wide Web) este, probabil, cel care a condus la acceptarea pe scara larga a Internet -ului si la dezvoltarea sistemelor de tip Intranet . In principiu, cele doua componente importante ale acestui serviciu sunt

clientul Web, adica programul de navigare, numit Browser;

server-ul WWW sau Web

Server-ul WWW este un program care trateaza cererile browserului si returneaza acestuia continutul documentului solicitat.

Exista un set de tipuri de documente 'standard', recunoscute implicit de catre programul de navigare. O serie de modulele de program numite 'plug-in '‑ uri permit browserului sa trateze si alte documente de tip mai nou, ca documente de tip implicit.

Extindere a programelor de navigare prin plug‑in‑uri

Documentele Web, numite si resurse Web, sunt descrise intr‑un limbaj cu 'marcaje', numit HTML - (Hyper Text Markup Language- , standardizat de World Wide Web Consortium (W3C - www.w3c.org). Tipul MIME asociat documentelor Web este text/html, iar extensiile preferate sunt .htm sau .html. Adresele la care se gasesc aceste documente poarta denumirea de adrese URL.

Cele mai cunoscute programe server Web sunt Apache pentru platformele Linux si IIS - Internet Information Server. pentru platformele Windows. Acum exista versiuni Apace si pentru Windows.

Web poate fi folosit drept suport al aplicatiilor distribuite in Intranet, fiind intermediar intre utilizator si aplicatia solicitata.. Programul de navigare (browser) asigura interfata cu utilizatorul, in timp ce server-ul Web mijloceste comunicarea cu programul de aplicatie.

Arhitectura aplicatiilor Web[1]

Utilizarea Web presupune o extindere a functionarii sale de baza, sub urmatoarele aspecte:

sa fie posibila transmiterea de informatii in ambele sensuri, intre programul de navigare si server;

sa fie posibila lansarea de catre server a unui program de aplicatie si apoi comunicarea dintre server si acest program;

rezultatele programului de aplicatie sa poata fi transmise in formatul documentelor Web, pentru a fi afisate de browser pe ecranul utilizatorului.