WORLD WIDE WEB

WORLD WIDE WEB

World Wide Web este un sistem global si standardizat cu rol in stocarea si distributia informatiei multimedia in functie de cererile utilizatorilor. Web utilizeaza mediul Internet ca modalitate de acces.

Web a fost creat in 1989 de CERN - Centrul European de Cercetari Nucleare, Elvetia. Scopul proiectului initial era de a elabora si dezvolta o serie de protocoale de comunicatii si sisteme care sa permita interconectarea, in vederea schimbului diferitelor tipuri de informatii, conform conceptului hipermedia. Sarcina sistemului ar fi fost in aceste conditii gestionarea informatiilor si prezentarea lor intr-o maniera ordonata grupurilor de utilizatori situati in pozitii geografice diferite. Rezultatele acestui proiect s-au concretizat intr-o serie de protocoale si specificatii care au fost apoi adoptate pe scara larga. Dezvoltarea unui set de interfete utilizator de catre NCSA (National Center for Supercomputing Applications) a condus in scurt timp la aparitia a mii de servere WWW care, conectate prin intermediul Internet, formeaza asa numitul spatiu de informatie World-Wide-Web, sau hiperspatiul WWW.

Evolutia majora pe care a realizat-o acest sistem este rezultatul implementarii a trei idei de baza:

gestiunea distribuita a informatiilor - conduce la crearea unei structuri globale de stocare si distributie a informatiei inlantuite prin mecanismul legaturilor;

independenta geografica - permite ca orice server WWW sa fie accesibil oricarui utilizator; acest lucru este posibil prin atasarea adresei unice de identificare (URL) fiecarei resurse, specificandu-se astfel localizarea si modul de accesare a acesteia.

interfata utilizator uniforma - urmareste sa ofere utilizatorului un acelasi mod de operare, indiferent de protocoalele utilizate la transferul datelor si indiferent de formatele documentelor Web. Documentele vehiculate pe Web au un format specific bazat pe structura logica de tip hipertext.

Componentele protocoalelor WWW

Protocoalele WWW specifica tehnicile de creare, localizare (sau identificare) si transfer pentru documentele Web si cuprind trei componente majore [5]:

Uniform Resource Locator - componenta care specifica pozitia si modul de accesare a documentelor.

HyperText Markup Language - defineste formatul documentelor si metodele de generare a unor structuri logice simple care sa permita utilizarea legaturilor de tip hipertext.

HyperText Transfer Protocol - componenta care controleaza transferul documentelor Web referite prin legaturi. HTTP este un protocol care guverneaza comunicatiile dintre clientii si serverele Web, fiind bazat pe modelul de referinta TCP/IP. In principal acesta realizeaza, inainte de initierea transferului, o notificare a sistemului gazda asupra formatelor acceptate de catre sistemul client. In a doua faza se efectueaza transferul propriu-zis al datelor.

Interfetele grafice care permit accesarea si afisarea informatiilor aflate pe Web, interpretand specificatiile de formatare ale documentelor hipermedia, se numesc navigatoare. Dezvoltarea rapida pe care a cunoscut-o spatiul Web a fost facilitata de realizarea in 1993 a primului navigator Web "Mosaic", creat de Marc Andreessen de la NCSA (Centrul National pentru Aplicatiile Supercalculatoarelor, Universitatea Urbana-Champaign). Navigatorul Mosaic era simplu de utilizat si avea facilitati multimedia, fiind furnizat gratuit pe Internet. In prezent exista o serie de navigatoare Web dintre care enumeram: Netscape, Internet Explorer, Opera, Mozilla.

STRUCTURI HIPERMEDIA

Hipertextul reprezinta o metoda de organizare a informatiei bazate pe text care faciliteaza parcurgerea acesteia in mod neliniar, prin salturi intre fragmente asociate logic, in scopul explorarii rapide si diferentiate a unei mari cantitati de informatie. Extensie a notiunii de hipertext, termenul hipermedia reflecta saltul calitativ la nivelul tehnicii si al tehnologiei informatiei in prelucrarea datelor media digitale si apare natural ca raspuns la necesitatea transferului acestor date, rapid si eficient, pe Web. Obiectele hipermedia reprezinta date monomedia (grafica, text, audio, imagini, animatie, video) identificate de adrese URL sau tipuri MIME. Documentul hipermedia poate fi privit ca o colectie de obiecte hipermedia ce contine informatiile ce descriu obiectele componente. Aceste informatii includ relatiile temporale, spatiale si de continut intre mai multe obiecte, precum si atributele unor obiecte individuale [5].

Elementele fundamentale ale sistemelor hipermedia sunt nodul si legatura. Nodul reprezinta in general o idee sau un concept care este exprimat cu ajutorul obiectelor hipermedia. Modalitatea de stocare si afisare a informatiei in nod se bazeaza pe tehnici care utilizeaza limbajele de marcare. Intr-un sistem hipermedia nodurile sunt asociate logic prin intermediul legaturilor. Putem vorbi astfel de noduri referinta (noduri apelante) si de noduri referente, sau ancore (noduri apelate).

Legaturile reprezinta conexiuni intre noduri dependente logic prin continut. Legaturile pot fi uni- sau bidirectionale; din punct de vedere al tipului lor, acestea pot fi referentiale si organizationale [5]. Legaturile referentiale (non-ierarhice) sunt cele responsabile pentru caracterul nonliniar al structurilor hipermedia si sunt utilizate in realizarea referintelor incrucisate. Legaturile organizationale (ierarhice) sunt utile in liniarizarea hipertextului.

Fig. Error! No text of specified style in document. . Structura hipermedia cu legaturi referentiale si organizationale, unidirectionale si bidirectionale

Fig. Error! No text of specified style in document. . Structura hipertext (a) si vizualizarea continutului nodului A in fereastra unui navigator (b)

De asemenea, legaturile pot fi statice sau dinamice. Legaturile statice sunt interconexiunile create in faza de proiectare a sistemului hipermedia. Legaturile dinamice se creaza in timpul rularii sistemului hipermedia si depind de context sau de cerintele utilizatorilor; "pot fi utilizate, de exemplu pentru a incorpora proceduri de securitate (o legatura poate fi disponibila doar pentru un anumit utilizator) ori sa permita utilizatorilor sa-si creeze legaturi personale intre diferite noduri care in mod uzual nu sunt conectate direct" [5].

Parcurgerea unei structuri hipermedia si vizualizarea nodurilor componente se face prin activarea marcajelor legaturilor care acceseaza nodurile referente (Fig. 3.3). Exista cateva modele elementare de structurare a sistemelor hipermedia, fiecare model fiind adecvat unui anumit tip de prezentare. In general, structura unui sistem hipermedia este o combinatie a modelelor elementare, in functie de nevoile de proiectare impuse de conceptul prezentat.

Modelul liniar (Fig. 3.4) presupune inlantuirea nodurilor fara salturi, legaturile fiind unidirectionale. Se recomanda insa ca fiecare nod sa contina o legatura catre nodul principal al structurii. Modelul este utilizat in aplicatiile cu rol educativ de tip tutorial, in care proiectantul impune ordinea de parcurgere a informatiei, sau in scenarii expozitive in care se doreste un control asupra modului in care este receptata informatia. Model derivat: structura liniara cu salturi (Fig. 3.5).

Fig.    Error! No text of specified style in document. . Model liniar fara salturi

Fig.    Error! No text of specified style in document. . Model liniar cu salturi

Modelul organizational (ierarhic) (Fig. 3.6) este recomandat in cazul informatiei care poate fi structurata logic pe mai multe directii ce pot fi apoi explorate prin ramificari si prin detalieri pe cate niveluri este necesar. Nodul principal prezinta conceptul de baza si contine legaturi bidirectionale catre nodurile din primul nivel (directii de furnizare/explorare a informatiei: pot contine capitolele sau ideile de baza ale conceptului general). Fiecare nod din primul nivel poate contine unul sau mai multe noduri descendente s.a.m.d. Structura se dezvolta vertical, si nu are legaturi intre nodurile aceluiasi nivel.

Fig.    Error! No text of specified style in document. . Model ierarhic cu doua niveluri subordonate

Modelul dens interconectat (Fig. 3.7) utilizeaza cel mai bine facilitatea oferita de legaturi. Este o structura puternic neliniara    oferind utilizatorului libertatea totala in alegerea traseului. Dezavantajul modelului consta in probabilitatea destul de mare ca utilizatorul sa se "rataceasca" in paienjenisul structurii in cautarea informatiei utile. Rezolvarea ar fi legarea tuturor nodurilor cu un nod ce contine o harta cu legaturi a intregii structurii hipermedia.

In general, o structura hipermedia este o combinatie a modelelor elementare (Fig. 3.8), in functie de conceptul general ce trebuie prezentat si de abilitatea proiectantului in optimizarea structurii.

Fig.    Error! No text of specified style in document. . Model dens interconectat

Fig.    Error! No text of specified style in document. . Structura hipermedia care combina mai multe modele

O preocupare a momentului in cercetarea stiintifica este modelarea semantica a datelor sistemelor hipermedia (in particular, Web) si obtinerea si validarea unor modele de structuri ale spatiului Web bazat pe cunostinte in scopul imbunatatirii facilitatilor de gestionare si regasire a informatiei [19].