Introducere in UNIX

Introducere in UNIX

Sistemul UNIX, de la inceputurile sale si pana astazi, a devenit destul de popular, ruland pe masini cu puteri de procesare variate, de la microprocesoare si pana la mainframe-uri, oferind astfel o ambianta comuna de executie pe toate acestea. Sistemul este impartit in doua mari parti. Prima parte consta din programe si servicii care au facut din sistemul UNIX un sistem asa de popular, aceasta fiind partea cu care iau contactul, de obicei, utilizatorii, incluzand programe ca shell-ul, mail-ul, pachete pentru procesare de text, sisteme de control al codului sursa etc. Cea de-a doua parte consta din sistemul de operare care suporta aceste programe si servicii.

Intre anii 1965-1969 laboratoarele Bell ale firmei Western Electric (filiala a lui AT&T) impreuna cu General Electric si MIT au participat la dezvoltarea sistemului de operare MULTICS. Pe masura ce lucrarile progresau a devenit evident ca desi era foarte probabil ca MULTICS va putea satisface o mare varietate de servicii, el devenea peste masura de voluminos si de scump. Din acest motiv, laboratoarele Bell se retrag din acest proiect, dar unii membri ai echipei, condusi de Ken Thompson continua sa lucreze la un proiect mai putin ambitios. Au aparut astfel elementele definitorii pentru un nou sistem de operare, UNIX, a carui prima versiune experimentala a fost scrisa in 1969 in limbaj de asamblare.

In anul 1972 a fost realizat primul compilator pentru limbajul C, iar sistemul UNIX a fost rescris in acest limbaj. Acest sistem s-a impus in anii '80 ca principala solutie de standardiyare in domeniul sistemelor de operare, reprezentand de asemenea o modalitate de realizare a sistemelor deschise.

In figura Fig. 6.1-1 se poate urmari evolutia sistemului de operare UNIX.

Cauzele raspandirii sistemului de operare UNIX.

S.O. UNIX cunoaste o larga raspandire datorita mai multor motive :

este agreat de utilizatori, posedand o gama bogata de instrumente software ce se pot utiliza cu usurinta, putandu-se combina pentru a se obtine noi posibilitati. Deoarece dispune de sute de programe utilitare diferite facilitatile oferite de UNIX acopera o gama larga de aplicatii : baze de date, retele, grafica, inteligenta artificiala, simulare, probleme de gestiune, statistica, instruire asistata de calculator;

sistemul UNIX este conceput ca sistem multiuser si multitasking. Apare deci posibilitatea exploatarii eficiente a capacitatii de prelucrare, pusa la dispozitie de calculatoarele actuale;

S.O. UNIX este portabil, fiind scris in limbajul C, sistemul functionand aproape identic pe mainframe-uri, mini sau microcalculatoare. Se poate realiza astfel dezvoltarea de pachete de programe functionale pe o gama larga de masini, pretul produsului fiind mai scazut si programatorilor fiindu-le transparent hardware-ul de care dispun.

UNIX este foarte mult folosit in universitati.

Fig. 6.1-

Considerente de realizare a S.O. UNIX.

Implementarea S.O. UNIX are la baza urmatoarele considerente :

necesitatea standardizarii si unificarii mediilor de operare si in general a interfetei cu utilizatorul;

transportabilitatea fisierelor intre diverse sisteme de calcul, mentinand identica structura volumelor si fisierelor;

asigurarea unor niveluri superioare de portabilitate a produselor program;

folosirea unei game largi de arhitecturi de calcul, prin interconectarea calculatoarelor de tipuri si puteri diferite, functionand sub acelasi sistem de operare;

transparenta produselor software fata de evolutia hardware-ului.

Caracteristici generale al sistemelor UNIX.

Printre caracteristicile generale ale S.O. UNIX care au contribuit la succesul acestui sistem de operare, putem mentiona :

UNIX este un sistem de operare de tip time-sharing, multitasking si multiutilizator;

Este asigurata protectia fisierelor si a modului de executie prin existenta unor parole si drepturi de acces;

S.O. promoveaza modularitatea;

Operatiile de intrare/iesire sunt integrate in sistemul de fisiere, realizandu-se asa numitele intrari/iesiri generalizate;

Exista un sistem de gestiune a proceselor reentrante si asincrone multiple, care se pot sincroniza prin intermediul unui sistem de intreruperi logice;

Gestiunea memoriei se face printr-un mecanism ce permite schimbul de pagini intre memoria RAM si cea externa, gestionandu-se spatiul afectat executiei proceselor si controlandu-se timpul de acces la procesele in asteptare;

S-a realizat o interfata simpla prin intermediul componentei SHELL, care nu este integrata in nucleul (KERNEL) sistemului de operare, asigurandu-se totodata o identitate a sintaxei tuturor comenzilor;

Prin scrierea S.O. in limbajul C, s-a obtinut o portabilitate atat a sistemului UNIX propriu-zis, cat si a software-ului de aplicatie dezvoltat sub acest sistem, realizandu-se astfel si premisele dezideratului de sistem deschis. Sub aceste S.O. se pot astfel dezvolta pachete de programe functionale pe o gama larga de masini.