Introducere in sistemul de operare LINUX

Introducere in sistemul de operare LINUX

1. Introducere

Sistemul de operare UNIX este un sistem multi-utilizator si multi-tasking. Un numar arbitrar de utilizatori poate avea acces la resursele calculatorului pe care este instalat sistemul in orice moment de timp de la diferite terminale plasate local sau la distanta, putand rula in maniera concurenta mai multe    aplicatii. Una dintre variantele free-software de succes ale UNIX-ului este Linux, sistem pe care il vom utiliza in continuare.

Linux reprezinta un sistem multi-tasking si multi-user compatibil UNIX pe 32/64 de biti, oferind utilizatorilor acces la cele mai populare utilitare GNU si poseda o interfata grafica bazata pe XWindow System.

Printre alte facilitati, Linux ofera suport pentru retea, implementand suita de protocoale TCP/IP, si un mediu complet de dezvoltare a aplicatiilor in diverse limbaje de programare (e.g. C, C++, Perl, Python).

Linux prezinta urmatoarele atribute de baza:

q      are un sistem de fisiere ierarhizat;

q      asigura compatibilitatea intre fisiere, dispozitive I/E si mecanismele de comunicatie intre procese;

q      ofera posibilitatea de a initia procese asincrone, multitasking;

q      permite selectarea de catre utilizator a limbajului de comenzi (shell);

q      prezinta un grad inalt de portabilitate, fiind scris in proportie de 90% in C.

2. Sistemul ierarhizat de fisiere

Una din cele mai importante functii ale unui sistem de operare este gestionarea fisierelor proprii si ale utilizatorului. Sistemul de operare Linux recunoaste 4 tipuri de fisiere:

fisiere obisnuite - siruri de octeti fara o structura logica speciala;

fisiere speciale - sunt asociate dispozitivelor periferice. Aceasta permite accesarea uniforma (folosind aceeasi sintaxa) atat a fisierelor cat si a dispozitivelor periferice, prin intermediul driverelor de dispozitiv;

fisiere director - utilizate pentru structurarea sistemului de fisiere. Un director contine, intr-un tabel, intrarile din directorul respectiv. Fiecare intrare este reprezentata de identificatorul intern (i-number) si numele fisierului (identificatorul extern). Fiecare utilizator dispune de un director propriu - 'home directory' - unde isi poate crea propriile fisiere. Fisierul director nu poate fi scris sau citit direct, ci prin intermediul unor programe (ls, mv, etc.);

fisiere FIFO - sunt fisiere speciale utilizate pentru realizarea comunicatiei intre procese Linux, prin mecanismul 'pipe'.

Sistemul de fisiere Linux are o structura arborescenta, asemanatoare cu cea utilizata de sistemul de operare DOS. Toate fisierele sunt structurate in directori, organizate ierarhic, in varful ierarhiei (la radacina arborelui) aflandu-se un director particular, numit director radacina sau 'root', care este notat cu simbolul '/'. In directori diferiti pot exista fisiere diferite, dar cu acelasi nume, deoarece sistemul nu identifica un fisier prin numele sau, ci prin pozitia sa in arbore (cale_de_acces/nume).

Specificarea numelui unui fisier se poate face in doua moduri:

- absolut, avand drept referinta radacina;

- relativ, precizand pozitia fata de directorul curent.

Numele complet al fisierului contine si calea de acces (path). Forma generala a acesteia este:

director1/director2//directorN/nume_fisier

unde director1 poate fi:

- radacina;

- directorul curent;

- directorul parinte.

Schimbarea directorului curent se poate face, ca si in DOS, cu comanda 'cd'. Comanda 'cd' fara argument schimba directorul curent cu 'home directory'.

Aflarea numelui complet al directorului curent, in cazul in care acesta nu este afisat automat de prompterul interfetei cu utilizatorul (shell), se poate face cu comanda 'pwd'.

Sistemul de operare Linux contine un numar de directori cu semnificatii speciale. O structura tipica este data in continuare:

root - dev - fisiere speciale pentru dispozitive periferice

- bin - programe utilitare in format executabil

- lib - biblioteci de limbaje si utilitare

- etc - date de sistem cu acces controlat si limitat

- tmp - fisiere temporare utilizate de utilitare

- home - contine home directory pentru fiecare utilizator

- usr - bin - programe utilitare mai putin folosite

- tmp - fisiere temporare mai putin folosite

- dict - liste de cuvinte, spell-checher etc.

- lib - biblioteci mai putin utilizate

- man - directori cu fisiere de help

3. Protectia fisierelor. Drepturi de acces

Sistemul Linux include o schema de protectie a fisierelor bazata pe drepturi de acces care permite, in general, acces deplin la fisierele proprii si acces limitat la fisierele de sistem.

Astfel, exista trei drepturi posibile de acces:

r - Read

w - Write

x - eXecute

si trei categorii de utilizatori:

u - proprietar (user)

g - grup (group)

o - ceilalti utilizatori (other).

Pentru directoare, drepturile de acces au urmatoarele semnificatii:

read - afisare continut director (comanda ls)

write - se pot crea/sterge fisiere director

execute - se poate parcurge directorul pentru acces la fisierele continute.

La crearea unui fisier complet nou, acestuia i se atribuie o serie de drepturi de acces implicite. De obicei, se acorda drepturi complete pentru proprietarul fisierului si drept de citire si de executie pentru altii.

Drepturile de acces pot fi vizualizate pe ecran cu comanda ls, cu optiunile:

-l (forma lunga)

-a (toate intrarile)

-t (sorteaza dupa tipul ultimei modificari)

-r (ordine inversa)

Primul caracter dintr-o linie afisata indica tipul fisierului:

d : director;

b : fisier special de blocuri;

c : fisier special de caractere;

- : fisier ordinar.

Urmatoarele grupuri de cate trei caractere indica, in ordine, prezenta (r,w,x) sau absenta (-) drepturilor de acces ale: proprietarului, membrilor grupului si respectiv ale celorlalti utilizatori.

Urmatoarele coloane indica, in ordine, numarul de legaturi, numele proprietarului, numele grupului din care face parte, numarul de caractere din fisier si data ultimei modificari.

Schimbarea drepturilor de acces se face cu comanda chmod. In aceasta comanda este necesar sa fie specificate urmatoarele trei informatii:

- pentru ce persoane se stabilesc drepturile de acces (u,g,o,a etc.);

- care sunt drepturile care se modifica (+ sau - r,w,x);

- care este fisierul ale carui drepturi de acces se modifica.

Alte comenzi uzuale Linux:

passwd - permite schimbarea parolei utilizatorului curent;

date - afiseaza data si ora curenta;

who - afiseaza informatii despre utilizatorii curenti;

who am i - afiseaza numele utilizatorului curent;

stty    - permite configurarea terminalului curent;

write    - transmiterea de mesaje;

mesg    - stabileste daca utilizatorul poate primi sau nu mesaje;

ps    - afisare stare procese;

cp    - copiere fisiere;

mv    - redenumire fisiere;

rm    - stergere fisiere;

mkdir    - creare director;

rmdir    - stergere director;

cat    - afisare fisiere text;

cmp    - comparare fisiere;

comm    - comparare orientata pe linii a fisierelor;

find    - cautare fisiere;

sort    - sortare linii in fisiere;

grep    - cautare dupa sabloane in liniile unui fisier.