Codurile DM ('Delay Modulation' - modulatia intarzierii)

Codurile DM ('Delay Modulation' - modulatia intarzierii)

Codurile DM ('Delay Modulation' - modulatia intarzierii) sunt cunoscute si sub denumirea de coduri Miller. '1' logic este reprezentat printr-o tranzitie la mijlocul intervalului de bit, iar '0' logic printr-o tranzitie la sfarsitul intervalului de bit, daca '0' este urmat tot de '0' sau nici o tranzitie daca '0' este urmat de '1' logic.

Codurile bifazice (M, L si S) au impulsul elementar al formei de unda folosita pentru semnalizare de latime minima 1/2 din intervalul de bit, T = / 2. Cea mai mare durata a impulsului elementar este un interval de bit . Codul DM (Miller) are impulsul elementar de durata minima un interval de bit si de durata maxima 2 x . Daca impulsul elementar este mai scurt ca durata decat 50% din timpul de crestere, atunci refacerea corecta a datelor este compromisa daca nu se utilizeaza egalizarea. Deci, un jitter de faza de 50% pentru codurile NRZ corespunde la codurile bifazice limitei de operare corecta. Totodata, codurile bifazice au o viteza de transmisie (rata a informatiei) 1/2 din cea a codurilor NRZ pentru aceiasi rata de modulatie.

Codurile bifazice bipolare nu contin in spectrul lor componenta continua.

Codurile DM ('Delay Modulation') au aceiasi caracteristica de interferenta intersimboluri ca si codurile NRZ deoarece au acelasi interval elementar. DM au performante mai bune deoarece durata maxima a semnalului cu nivel constant este 2 x . In acelasi timp, codurile DM se pot genera mai usor decat cele bifazice, necesita o latime de banda mai mica, nu au componenta de curent continuu si includ totodata si facilitati de sincronizare. Atat codurile Bi cat si DM sunt utilizate pentru inregistrarile digitale magnetice. Cele Bi se preteaza la inregistrarile pe disc magnetic, iar DM la inregistrarile de inalta densitate cu impachetarea secventelor de biti.

In general, codurile cu codarea fazei au un spectru de frecvente ingust, nu au componenta de curent continuu si ofera posibilitati de sincronizare.

Codurile bifazice nu au posibilitati de detectare a erorilor. Codul DM poate include si posibilitatea de detectie a unei erori prin urmarirea duratei intervalului de semnal cu nivel constant: daca acesta este mai mare decat 2 x , atunci a aparut o eroare. El necesita doua strobari pe fiecare interval de bit. Deoarece secventele lungi de '1' sau '0' sunt codate prin tranzitii, se reduce probabilitatea de eroare fata de codurile clasice care permit lipsa de semnal pe linie (si deci posibilitatea simularii unui '1' fals prin strobarea unui impuls de zgomot).