Servere de nume

Servere de nume

Teoretic, un singur server de nume poate contine intreaga baza de date DNS si poate sa raspunda tuturor cererilor. In practica, acest server poate fi atat de incarcat, incat sa devina de neutilizat. In afara de aceasta daca se defecteaza va fi afectat intregul Internet.

Pentru a evita problemele asociate cu existenta unei singure surse de informatie, spatiul de nume DNS este impartit in zone care nu se suprapun. O posibila cale de impartire a spatiului de nume din fig. 7-25 este aratata in Fig. 7-28. Fiecare zona contine cate o parte a arborelui precum si numele serverelor care pastreaza informatia autorizata despre acea zona. Normal o zona va avea un server de nume primar, care preia informatia dintr-un fisier de pe discul propriu si unul sau mai multe servere de nume secundare, care iau informatiile de pe serverul primar. Pentru a imbunatati fiabilitatea, unele servere pentru o zona pot fi plasate in afara zonei.

Plasarea limitelor unei zone este la latitudinea administratorului ei. Aceasta decizie este luata in mare parte bazandu-se pe cateva servere de nume sunt dorite si unde sa fie plasate. De exemplu, in Fig. 3-2, Yale are un server pentru yale.edu care administreaza eng.yale.edu, dar nu si cs.yale.edu, care este o zona separata cu propriile servere de nume. O astfel de decizie poate fi luata atunci cand un departament ca cel de engleza nu doreste sa aiba propriul server de nume, in schimb departamentul de calculatoare doreste. In consecinta cs.yale.edu este o zona separata, in timp ce zona eng.ya/e.edu nu este separata.

Generice Tari

int com edu gov mil org net jp us nl .
sun yale acm ieee ac co oce vu
eng cs eng jack jill keio nec cs
ai linda cs csl flits fluit
robot pc24

Fig. 3-2. O parte din spatiul numelor DNS prezentand impartirea in zone.

Atunci cand un resolver are o cerere referitoare la un nume de domeniu, el transfera cererea unuia din serverele locale de nume. Daca domeniul este sub jurisdictia serverului de nume, cum ar fi ai.cs.yale.edu, care este sub cs.yale.edu, el reintoarce inregistrari de resurse autorizate. O inregistrare autorizata (authoritative record) este cea care vine de la autoritatea care administreaza inregistrarea astfel este intotdeauna corecta. Inregistrarile autorizate se deosebesc de inregistrarile din memoria ascunsa, care pot fi expirate.

De mentionat ca metoda de interogare descrisa este cunoscuta ca metoda de interogare recursiva (recursive query), deoarece fiecare server care nu are informatia ceruta o cauta in alta parte si raporteaza. Este posibila si o alta varianta. In acest caz, atunci cand o cerere nu poate fi rezolvata local, cererea esueaza, dar este returnat numele urmatorului server de pe calea ce trebuie incercata. Aceasta procedura da clientului mai mult control asupra procesului de cautare. Unele servere nu implementeaza interogarea recursiva si intorc intotdeauna numele urmatorului server la care sa se incerce.

De asemenea merita mentionat faptul ca atunci cand un client DNS nu reuseste sa primeasca un raspuns inainte de expirarea timpului de cautare, data viitoare va incerca un alt server. Se presupune ca serverul este probabil nefunctional, nu ca cererea sau raspunsul s-au pierdut.