Crearea tabelelor bazelor de date si utilizarea tipurilor de date

Crearea tabelelor bazelor de date si utilizarea tipurilor de date

Structura unui sistem SQL Server se prezinta astfel:

• Bazele de date sunt stocate in fisiere fizice pe hard-disk si au in mod normal extensia .MDF.
• Bazele de date se creeaza peste unul, sau mai multe fisiere.
• Jurnalele de tranzactii se creeaza si ele peste unul sau mai multe fisiere care au extensia .LDF.
• Tabelele reprezinta multimi de informatii inrudite care sunt stocate in cadrul unei baze de date.
• Coloanele sunt elemente individuale de informatii, numite traditional campuri.
• Liniile sunt multimi de coloane, iar o linie reprezinta o inregistrare.

Tabelele se pot crea cu ajutorul administratorului de sistem SQL, sau cu instructiunea Transact - SQL - Create Table.

Sintaxa este:

CREATE TABLE
[
    database_name.[owner].
    | owner.
] table_name
(
     [,n]
)
[ON ]
[TEXTIMAGE_ON ]

<column_definition> ::=
[ [ DEFAULT constant_expression ]
| [ IDENTITY [(seed, increment ) [NOT FOR REPLICATION] ] ]
]
[ ROWGUIDCOL ]
[ <column_constraint>] [ n]

<column_constraint> ::= [CONSTRAINT constraint_name]

        [CLUSTERED | NONCLUSTERED]
        [WITH FILLFACTOR = fillfactor]
        [ON ]]
     ]
    | [    [FOREIGN KEY]
        REFERENCES ref_table [(ref_column) ]
        [NOT FOR REPLICATION]
     ]
    | CHECK [NOT FOR REPLICATION]
        (logical_expression)
}

<table_constraint> ::= [CONSTRAINT constraint_name]

        [ CLUSTERED | NONCLUSTERED]
        
        [ WITH FILLFACTOR = fillfactor]
        [ON ]
    ]
    | FOREIGN KEY
    [(column[,n])]
    REFERENCES ref_table [(ref_column[,n])]
    [NOT FOR REPLICATION]
    | CHECK [NOT FOR REPLICATION]
        (search_conditions)
}

Comanda va fi explicata in amanuntime in cele ce urmeaza.

Dupa cum se observa, dupa cuvantul cheie CREATE TABLE, se specifica numele tabelei, care poate avea pana la 128 caractere. Numele coloanelor se introduc intre paranteze. Pentru fiecare coloana trebuie specificat un nume de maxim 128 de caractere si un tip de date Transact-SQL.

Tot ceea ce se stocheaza in baza de date este stocat ca obiect. Pentru un obiect al bazei de date, asa cum este o tabela, exista informatii pastrate in tabelele sistem. De exemplu, pentru o tabela creata, se stocheaza in tabela sistem sysobjects, numele tabelei, tipurile de date stocate in coloanele acestuia si alte atribute.

Optional se poate specifica numele bazei de date in cadrul careia se creeaza tabela, precum si un posesor al tabelei.

Mai usor este sa se stabileasca o baza de date curenta cu comanda:

USE nume_baza_date.

Odata stabilita baza de date curenta, toate comenzile care urmeaza se efectueaza in cadrul acestei baze de date.

Partea principala in definirea unei tabele o reprezinta specificarea tipurilor de date pentru coloanele tabelei. Transact-SQL pune la dispozitie o multitudine de tipuri de date, iar utilizatorul poate sa-si defineasca propriile tipuri de date care pot fi utilizate in tabele, proceduri stocate, sau in operatii asupra tabelelor bazei de date.

Intr-o tabela trebuie sa existe cel putin o coloana, limita maxima fiind de 1024 coloane. Exista o limita de 8060 octeti pentru dimensiunea maxima a unei linii. Aceasta limita poate fi eludata folosind tipurile de date IMAGE, NTEXT si TEXT, care permit memorarea datelor in afara tabelei si pot contine peste un miliard de octeti.

Tabelele se creeaza folosind o unitate de masura numita interval. La crearea unei tabele, spatiul alocat pentru ea este de un interval, reprezentand 8 pagini, fiecare de 8 KB.

Procedura sistem sp_spaceused permite obtinerea de informatii despre spatiul alocat unei tabele.

Trebuie mentionat faptul ca incepand cu SQL SERVER 7.0 a aparut suportul pentru Unicode, care largeste caracterul international al serverului. Unicode reprezinta un standard de codificare pe 16 biti a caracterelor, prin contrast cu codificarea pe 8 biti folosita de ASCII si ANSI. Prin utilizarea a doi octeti in loc de unul singur, un singur set de caractere poate sa contina seturile de caractere ale aproape tuturor limbilor din lume.

In SQL-Server se pot crea si tabele temporare care pot fi locale si globale. Ele pot fi utilizate pentru a stoca multimi de date care necesita prelucrare inainte de stocarea definitiva, sau pentru a transmite o multime de date unei proceduri stocate care este apelata dintr-o alta procedura.

O tabela temporara locala se creaza atunci cand primul caracter din numele tabelei este simbolul # si poate avea maxim 116 caractere. Ea poate fi accesata numai in cadrul sesiunii in care a fost creata, distrugandu-se automat la incheierea sesiunii.

O tabela temporara globala se creaza atunci cand primul caracter din numele tabelei este simbolul ##. Ea este accesibila in cadrul mai multor sesiuni, distrugandu-se automat la incheierea ultimei sesiuni care o foloseste.

Tipul de date este primul atribut care se defineste pentru o coloana a unei tabele. Tipul de date defineste tipul de informatii ce pot fi stocate in coloana respectiva. Specificarea tipului de date se face cu ajutorul unui cuvant cheie, urmat eventual de parametri. Odata stabilit tipul de date pentru o coloana, acesta este stocat ca atribut definitiv si nu poate fi modificat.