SARMANUL DIONIS - Personajele nuvelei

SARMANUL DIONIS - Personajele nuvelei

Intre personajele nuvelei se pot stabili multe simetrii, care "contureaza idea gnostica a evaziunii și tema dublului"[1]: Dionis-Dan, Dionis-Maria, sarmanul Dionis-anticarul Riven, calugarul Dan-astrologul Ruben etc. Dualismului gemenilor, excepție a ambivalenței și a incordarii, le corespunde cursa ascendenta și descendenta, afectivitatea și monologul dramatic. Doctrina identitații, reactualizata de moderni, a fost nuanțata de romantici, teoretic și estetic. Perosnajele lui Eminescu au dubluri și umbre, ceea ce le despuia de pacea lor interioara. Prezentarea personajelor nuvelei este realizata prin descriere și portret, mai ales prin trasaturi morale. Prin urmarirea gandurilor și sentimentelor personajelor, precum și participarea acestora la reprezentarea timpului și spațiului, la fel și la dezvaluirea interioritații.

Dionis este un personaj metafizic, insingurat, avand o ascendența aristocrata și traiește din speculații și carți. Carțile pe care le citește și intrebarile profunde pe care și le pune releva un "spirit insetat de cunoaștere", comparabil cu Faust. Portretul lui Dionis este comun cu cel al geniului: "Fața-i era de acea dulceața vanata-alba ca și Marmora in umbra" fruntea boltita, ochii negri ș migdalați, parul negru, toate acestea amintindu-ne de chipul Luceafarului, sau chiar al poetului insuși. Originea misterioasa a lui Dionis este un motiv romantic. Dionis este un nume cu inspirație de la divinitați. Sarmanul Dionis este un "batut de ganduri". Numele eroului nu are legatura cu numele zeului vegetației și al viței de vie. Daca exageram, am putea vorbi de o beție mistica sau de un stadiu al conștiinței de sine, ori al evadarilor și freneziei, in natura pornind de la zeul Dionysos. Meseria de copist arata aceeași idee a repetiției și desavarșirii, pana la maniera, baroc și saturație. Astfel se simte prezența metempsihozei, ascensiunii și a sublimului.

Dionis este un personaj, singur pe lume, neanteles de acesta, indragostit fara speranta de o tanara din clasa de sus a societatii. Este un visator innascut, care cauta mereu o iesire din conditia umana care ii fusese data, fiind ajutat de magie. Traieste intr-o camera cu peretii negri de ploaie si de mucegai, zidurile sunt vechi cuprinse de panae de paianjen. Decorul este plina de mister, creata de lumina argitie a lunii. Dionis traieste intre vis si retaliate, ceea ce ii permite sa caute o schimabre a conditiei date, prin pendularea inainte si inapoi pe axa timpului. Lumea fiind insa " visul sufletului nostru", saltul in timp nu-1 poate duce pe Dionis decat intr-un avatar al sau medieval - calugarul Dan. Si acesta incearca sa evadeze din real, pentru a se contopi cu Absolutul, intr-un zbor titanic spre Luna, amin­tind de calatoria Luceafarului. Dan este un demiurg, un creator, care transforma spatiul selenar si pamantul in ce doreste el. Fiind o victima a pacatului luiciferic, Dan traieste complexul caderii, asa cum Dionis revine, din vis in realitate.

Titlul poate fi interpretat in mai multe feluri. Prima data "sarman" arputea fi inteles ca sarac, "cel lipsit de avere". Daca facem o analiza mai profunda, Dionis este unul ditre persoanele in care s-a incarnat sufletul profetului Zoroastru, dar pana la acesta a trecut si prin faza calugarului Dan si prin alti avatari. A trecut printr-un numar mai insemnat de transformari, aceasta eterna transformare servind drept calificativului de "sarman".
O alta interpretare a titlului este bazata pe deosebirea dintre om si Dumnezeu: "omul cuprinde un loc in vreme, Dumnezeu e vremea insasi". Dupa aceasta teorie, omul este o fiinta efemera aflata sub semnul timpului trecator, asctfel este un "sarman".
Nuvela eminesciana este preocupat de modalitatea kantiana, aratand subiectivitatea reprezentarilor autorului despre lume. In acelas timp sesizam si constructia schopenhaueriana, aici autorul pune accent pe substanta lumii, care se realizeaza vesnic. Acesta este o explicatie pentru apropierea visului si a vietii, precum si utilizarea mijloacelor magice, a unor coduri si parole, de sondare a trecutului si a spatiului cosmic, a propriei fiinte. Dionis este un personaj, care intrupeaza un arheu spiritual.
Stare tranzitorie, in cadrul personajelor eminesciene, Dionis are atribute care-1 situeaza intre novice, discipol si Hyperion. El cauta neancetat intelesul interior, al spatiului si timpului indepartat, idea principala fiind cunoasterea universului. Cu ajutorul manuscriselor de zodii, Dionis descifreaza realitatea cosmica. Este in cautarea iubirii, visand spre absolut si dezmarginire, adancul sufletesc si identitatea cosmica fiind ideile principale.

Iubirea din Sarmanul Dionis este serafica, malta, pura, deoarece Maria este un inger, iar Dionis o contempla extaziat, oniric. Sublimul sentiment erotic devine astfel un "elan al fanteziei". "Nou Adam, reantors la condita edenica cu ajutorul complicatelor forte ale magiei, Dionis vrea sa retraiasca experiensa dinaitea pacatului, in vecinatatea unei Eve desfatatoare." Maria ne este prezentat ca un inger, care nu cunoaste indoiala. Ea reprezinta increderea si iubirea, aceasta iubire fiind privita mai ales din punct de vedere religios. Eroina apartine lumii, fiind cunoscatoare a contradictiilor, o oglinda a starilor lui Dionis. Mitul matern, angelical, devotamentul, suferinta si salvarea sunt asociate, in opera eminesciana, cu persoana Mariei, cu accente miraculoase, tulburatoare si diafane. Distribuirea angelicului si demonicului eminescian, a accentelor folosofice, relogioase si folclorice reprezinta "o cheie pentru intelegerea temelor eminesciene legate de soarta omului de geniu"[2], de aspiratiile ideale si de scindarea fiintei umane. Maria este personajul, care reprezinta inocenta si sfila. In scena ascensiunii traieste, alaturi de iubitul ei, beatitudinea clipei.

Maria , in Sarmanul Dionis se aseamana foarte mult de regina dunareana din Strigoii, numele ei fiind intalnita si in Miron si frumoasa fara corp, Minte si inima, Dumnezeu si om, Rugaciune asupra mea, Atat de frageda, Colinde, colinde si antropoformism, in toate acestea ea fiind intruchiparea puritatii si a dragostei.

Teoria migratiilor sufletului, motuvul arheilor, care este prezentata amanuntit in opera Archaeus, aici este sustinuta de mesterul Ruben, care il indeamna pe Dionis sa aspire la forta divina din cercul de foc, care se afla in doma interzisa. "Ruben si Dan, diavolul traieste in calugarul lunatic, sunt, in inchipuirea lui Eminescu, Faust si Mefisto, adusi la proportiile spiritualitatii moldave din Evul Mediu."

Ruben-Riven apartine seriei Nefratelui, fiind construita esoteric din influentele germane, egiptene, iudaice, iraniene si folclorice. Magia si practicarea acestuia este o actiune pagana si motologica. El fiind un mester, are posibilitatea de a intra sub incidenta magului eminescian, acesta fiind urmarit mai ales in legaturile sale cu somnul si cu moartea, si deasemenea cu alcatuirea fiintei si a cosmosului. Ruben-Riven este un personaj, care are, mai ales rolul de a calauzi , fiind mai mult scindata. Pri ei se pune din nou in discutie si modul de utilizare a cartii, informatia si lectura ca supravietuire.

Tema intalnita cel mai frecvent in nuvela Sarmanul Dionis este evidentierea omului de geniu, a iubirii si a cunoasterii. Acesta cuprinde, dealtfel, si alte aspecte fundamentale, cum ar fi, tema timpului, a mitologiei si cosmogoniei, dar si a efemeritatii omului, a vietii ca vis si a soartei, care este trecator. Pe prim plan, totusu este situate "memoria identitatii" si "tragedia idealului in veci neatins".