Printul fericit - autor: oscar wilde

PRINTUL FERICIT

AUTOR:

OSCAR WILDE

DATE DESPRE AUTOR:

Oscar Wilde a fost fiul unui medic irlandez. Tatal sau, sir William Wilde, era doctor, mama sa, Jane Francesca Elgee, era poetesa (scria poeme revolutionare sub pseudonimul Speranza) si jurnalista. In timpul scolii, Oscar a excelat in studiul clasicilor, la limba greaca si la desen, castigand numeroase premii si burse de studiu. Dupa absolvire, in 1878, se muta la Londra. In acelasi an, 1878, primeste premiul 'Newdigate' pentru poezie si initiaza miscarea 'Arta pentru Arta', prin care dezvolta teoria sa asupra estetismului. In 1882 publica prima sa culegere de versuri. Urmatorii sase ani reprezinta apogeul de creatie al irlandezului. Povestile pentru copii, piesele de teatru si mai ales 'Portretul lui Dorian Gray' ii aduc lui Oscar Wilde, pe langa niste citatii in tribunale, si mult dorita faima. Declinul sau incepe in vara lui 1891, an in care este condamnat prima data la inchisoare. Ostil filozofiei si conventiilor morale ale epocii victoriene, Oscar Wilde duce o viata de ostentatie cinica si de scandal, ceea ce ii atrage in 1895 o condamnare penala de doi ani inchisoare pentru ultragiu la moralitatea publica. Ultima parte a condamnarii o ispaseste in inchisoarea din Reading si va face obiectul unei celebre balade. Eliberat in 1897, se stabileste in Franta, unde-si sfarseste viata in uitare si singuratate. Isi gaseste sfarsitul la Paris pe 30 noiembrie 1900, dupa o meningita. Este inmormantat in cimitirul 'Père Lachaise' din Paris.

REZUMAT:

In aceasta povestire este vorba despre o statuie care se numea "PRINTUL FERICIT" care se imprietenise cu o randunica. Prietenia dintre cei doi era foarte puternica si nimic nu-i putea desparti. Printul ii ceru randunicii intr-o zi sa ii ajute pe oamenii sarmani, cu ceea ce mai putea el sa le ofere: ochii care erau doua rubine si aurul cu care era poleit printul. Randunica facu fericiti multi oameni cu aceste bogatii. Cand randunicii ii veni vremea sa plece in tarile calde printul se intrista foarte tare si o ruga sa mai stea cu el macar o zi. Pana la urma randunica, din dragoste pentru statuie, nu mai pleca si ramase cu printul caruia ii povesati toata viata ei.

Intr-o noapte foarte geroasa da iarna, randunica muri de frig iar printul se intrista atat de tare, incat ii plesni inima. A doua zi cind primarul orasului vazu statuia care nu mai avea nici ochi, nici nu mai era poleita cu aur hotari s-o duca la topitsi in locul ei sa puna statuia lui.

CITATE:

Randunel, micut randunel nu vrei sa-i duci rubinul de pe manerul spadei mele? Eu am picioarele intepenite in soclul acesta si nu ma pot misca. . In clipa aceea o trosnitura se auzii inlauntrul statuii ca si cum ceva s-ar fi rupt. Si intr-adevar, inima cea de plumb se despicase drept in doua. Era un ger cumplit in noaptea aceea

IMPRESII:

Am fost impresionat de prietenia care i-a legat pe randunica si pe Pintul Fericit.