Wolf in BigCity

Wolf in BigCity

Tot drumul inapoi spre casa mi-am simtit obrajii arzand. Cum reusise sa faca asta? Ce ma enerva!

Din tren i-am mai facut poze, cum astepta sa puna trenul in miscare, zambindu-mi triumfator pentru ca ma facuse sa rosesc si asta cu atat de putin. Imi facu cu mana cand incepu sa se miste trenul si pana nu m-am departat cat sa nu mai vad gara nu se misca de pe peron.

In drum l-am vazut si pe Noah pe camp urland de "la revedere" si m-am putut aseza linistita la locul meu strangand la piept aparatul pe care aveam acea poza incriminatoare a slabiciunii mele feminine.

Aproape de casa, de gara orasului meu mi-am amintit ca nu mi-am anuntat parintii ca ma intorc acasa si de cum am coborat in gara m-am dus la singurul telefon cu fise ramas de pe vremea lui Pasvante. Dar e singurul fel de telefon in care am incredere. Daca era cu manivela ma simteam si mai in siguranta, dar trebuia sa ma multumesc cu acesta.

-Alo? veni un raspuns sobru de la capatul celalalt. Sper sa merite.

-Hey, Hittieeeeeeee! am grait vesela    si cateva persoane ma privira ciudat.

-Alice, lasa-ma sa ghicesc . te-au dat afara din tabara! ofta Hittie.

Bineinteles ca nu mi-am anuntat parintii. Vroiam sa le fac o surpriza, asa ca Hittie era singura la care puteam apela intr-un asa moment. Mai era si Merv, dar rar apelam la el. Pentru ca nu il cheama Merv, si il enerveaza sa ii spun asa, dar pur si simplu nu imi amintesc numele lui : Haine, Heine, Hei-cevahabar nu am. Nici pe Hittie nu o cheama Hittie, dar toata lumea ii spune asa. Numele ei s-a pierdut undeva in neantul de nume pe care proprietarii vor sa le uite.

-Da, dar nu imi pare rau ! A fost foarte amuzant ! Acum am nevoie de un drum pana acasa pentru ca nu mi-am anuntat parintii.

Un ras ciudat de infiorator se auzi de la capatul celalalt si mai multe motoare se auzira pe fundal inainte sa mi se inchida telefonul antic.

In mai putin de un sfert de ora, zece motociclete oprira in fata garii si Hittie cobora din spatele celui care era in frunte dandu-si casca jos.

Hittie e o fata deosebita, dar nimeni nu vede asta.

Da, este oarecum morbida, citind multe carti despre morti. Cand am cunoscut­-o chiar citea "Enciclopedia mortii". Ea cunoaste o singura culoare, si aceea este negru, iar accesoriile ei sunt variate, de la cranii, lilieci si lame, la tepi, tinte si alte minuni. Am incercat odata sa ii numar cercei dintr-o singura ureche, dar m-am dat batuta la sapte. Nu are nici o relevanta, pentru ca m-am dat batuta din cauza ei . vroia sa ma bata.

Mie imi place cel mai mult parul ei tuns in cele mai ciudate trepte. Nu are o tunsoare, ci are o opera de ciuntire, cu suvite mov si albastre ici-colo.

Eu si gasca de motociclisti suntem singurii care vorbim cu ea. Lumea intelege gasca, dar nu pe mine, care sunt intr-un contrast puternic cu ei. Dar mie imi place Hittie, iar cand s-a mutat la noi in liceu nu am putut sa nu vorbesc cu ea.

In prima ei zi, la Wonderland, statea singura la masa, la pranz, si cand am vazut-o asa singurica si cu aura aceea a ei m-am ridicat de la masa mea si m-am dus direct la ea :

-Esti vampir! m-am postat in fata ei si ridica privirea la mine.

Ma asteptam sa vad acea privire care spune : Fato, esti dusa! Dar nu se intampla! Si-a inchis "Enciclopedia mortii" si a vorbit:

-As vrea eu !

Si asa a inceput prietenia noastra ciudata!

-Heeeeeeeeeey, Merv! Hey baieti! am salutat vesela in timp ce doi din ei au luat in primire bagajul meu colosal.

-Nu ma numesc Merv ! marai el infundat fara sa-si dea casca jos si Hittie isi roti ochii ceea ce imi aminti de Kianu.

-Hey, Bobby! am sarit in spatele unuia din baieti. Poti sa faci un ocol cu mine sa developez niste poze ? l-am rugat punandu-mi casca pe cap.

-Da, daca nu imi mai spui Bobby ! ofta el pornind motorul.

-Noi iti ducem bagajele acasa! zambi Hittie sadic numai gandul de a ajunge la mine acasa cu bagajele si fara mine, plus reactia mamei mele o amuzau intr-un mod infiorator. Si te astept acolo. Vreau sa stiu ce ai facut de te-au dat asa repede afara.

Bobbynu am cum sa ii spun altfel . nu stiu cum il cheama, m-a dus la cel mai apropiat magazin unde puteam developa pozele si m-a asteptat cat a fost necesar.

Aveam si eu acasa o camera obscura, dar nu puteam risca acolo cu familia mea, in special cu surioara si fratiorul meu.

Incercam sa nu ma gandesc cum s-ar reactina acasa cand cele noua motociclete vor opri in fata casei noastre si Hittie cu Merv vor duce bagajele fara mine.

Pentru mine era groaznic, pentru Hittie era groaznic de amuzant.

Aveam noroc ca parintii mei o cunosteau pe Hittie, iar Eric era de-a dreptul fascinat de ea, la cei zece ani ai lui, deci nu aveau sa creada cel mai rau daca aparea ea la usa, asta doar 95%.

-Gata ! am iesit afara vesela, strangand la piept plicul cu poze.

Imi batea inima in asa hal!

Pentru prima data imi faceam probleme daca EU iesisem bine in poza pe langa Kianu, sa nu ma simt inferioara animalului.

-Hai, ca m-a sunat Hittie simama ta a lesinat ! ofta tipul chel bec pe numele ales de mine : Bobby.

-Doar atat? Atunci e bine! am urcat vesela in spatele lui.

Cand am ajuns, mama sari pe mine ingrijorata sufocandu-ma cu imbaatisari iar tata ma privi aspru inainte sa ma elibereze din bratele mamei si sa ma imbratiseze si el..

-Spune! Ce ai facut de data asta? se asezara de o parte si de alta a mea asteptand un raspuns aiurit ca de obicei.

-Eu am vrut sa plec ! am marturisit. Prima data m-au dat afara ca am dormit pe acoperis cu salteaua si era sa cad, dar domnul Rainstorm, cabanierul, m-a lasat sa stau in continuare si am ajutat personalul taberei.

Vroiam sa evit sa mai pomenesc de varcolaci si de Kianu. Doar promisesem ca nu voi spune, si aveam sa ma tin de cuvant. Asa ca mi-am colorat adevarul in cel mai frumos fel, incat nici mama nu avea sa se sperie prea mult si nici tata sa se supere.

Sa va descriu putin parintii mei inainte sa continui.

Tata e fotograf profesionist; de la el am deprins pasiunea pentru arta aceasta. E inalt si bine facut, tare chipes, cu parul la fel de blond murdar ca al meu. (Imi place sa ii zic blond murdar, nu stiu de ce !) Numai ca spre deosebire de mine el are ochii ciocolatii. Ma priveste tot timpul aspru cand fac vreo prostie, dar imi permite de fiecare data sa ma explic.

Spre deosebire de mama care inca spera, el s-a obisnuit cu firea mea ciudata.

Cum am spus, mama spera ca odata cu trecerea vremii, se va intampla ceea ce ea numeste maturizare. Nu se va intampla ! Adica, deja m-am format asa si nu vreau sa ma schimb. A doua speranta este ca ma voi indragosti ca orice fata normala. Aceasta teorie vreau sa o evit momentan.

Mama se ingrijoreaza din orice si lesina din orice. Probabil si de acceea este casatorita cu tata care este calm. Compenseaza lipsurile ei in spirit.

Ochii ei sunt si ai mei ! Verzi luminosi ! Imi plac foarte mult ochii ei ! Si e roscata la fel ca un spiridus irlandez cu pistrui pana in varful nasului ei carn.

Imi iubesc foarte mult parintii si fratii !

Dar vorbind de frati.

-Unde sunt Mimi si Eric ? am intrebat surprinsa ca nu erau acolo sa sara pe mine.

-Te asteapta in camera ta cu Hittie ! se ridica tata in picioare si se apleca sa imi sopteasca ceva ce mama nu trebuia sa auda. Poti sa vorbesti cu baietii aia pentru motociclete ? Tot timpul mi-am dorit sa merg cu una.

-Da tata ! am inceput sa rad pornind spre camera mea si mama ne privi suspicioasa.

Datorita nasterii fratilor mei mai mici care impart fosta mea camera, eu m-am mutat in mansarda casei care e cea mai spatioasa incapere din casuta noastra. Peretii sunt acoperiti cu poze facute de mine incat nu mai am nici un petic liber. Tata a fost atat de dragut sa compenseze mutarea mea din camera in care crescusem, desi ma deranja prea putin, intre noi fie vorba, incat mi-a facut propria mea baie acolo.

-Aliiiiiiiiiiiiii ! se prinse Mimi de piciorul meu de cum am deschis usa si Eric o urma dar fara sa sara pe mine.

Crescuse si vroia sa arate si el cat de cat autoritar. Se posta in fata mea cu mainile in solduri ca o tata ( deja si-a aruncat 99% din autoritate cu pozitia aia) si ma fixa cu o pereche de ochi identici cu ai mei si ai mamei.

-Unde e omul-lup ? se umfla la mine serios si nu am rezistat sa nu il prind in brate si sa il pup pe obrajii imbujorati.

-Da, da ! Ali ! Unde e ? ma trase Mimi de pantaloni. Pupa si pe mine !

Am luat-o pe Mimi in brate sub privirea lui Hittie scarbita. Ei nu ii plac astfel de scene Hallmark, de familie si de armonie.

-Da, ne intrerupse ea de frica probabil sa nu i se faca rau de la atata dragoste de familie. Mi-au spus o poveste foarte interesanta. Plus

Arata la o cutie pe pat si am observat ca bagajele mele erau toate desfacute de parca trecusera printr-o tornada, mai bine zis trei tornade : una de 10 ani, 3 ani si o capra colorata de 17 ani.

« Chiar daca nu ai vrut sa le iei inapoi, dupa cum vezi ti le-am strecurat in bagaj. Nu puteam sa te lipsesc de placerea de a avea aceste pozesi mai ales pe mine.

Un cartof »

Mi-am simtit obrajii arzand, fiebanteala urcand pana in varful urechilor, in timp ce Hittie citea un biletel, ce era clar scris de Kianu.

-Ali ! isi plesni Mimi manutele peste obrajii mei.

Mimi e identica mama la infatisare. Sper doar sa nu creasca sa fie la fel de sensibila. Voi avea eu grija de asta.

-O reactie foarte suspiciosa ! ma inconjura Hittie de parca eram o prada si ea un animal feroce.

Imi smulse plicul de sub brat si zambi dracos cand scoase prima poza.

-Asta merita locul de onoare ! lua un bold care tinea o poza cu Raz fara sa ii pese si prinse poza cu mine si Kianu la capul patului.

Instantaneu cei doi fratiori curiosi sarira in pat si Raz o zbughi de sub el speriat de presiunea brusca.

L-am luat repede in brate si am oftat lung. Fusesem prinsa!

-Spune tot! ma pironi Hittie cu privirea. Ce ai facut tu in tabara aia? Ma doare in cot de lupi si alte povesti ! Dar Tuuuu ! Tocmai tu sa rosesti pe langa un tip ? Iti place ?

-Da, iti place ? intari Eric.

-Pace ? se baga si Mimi.

Raz protesta in bratele mele semn ca il strangeam prea tare.

-Sa imi placa-placa, nu ! am grait gandindu-ma cum aveam sa scap de echipa lor. Dar e interesant

-Minte ! decreta Eric pe un ton care puse punct la tot.

-Nu conteaza ! m-am imbufnat la ei. Nu am timp de asta acum ! Ce a fost in tabara ramane in tabara ! Clar ?

-Ahem ! duse Hittie hartia din nou la ochi. « PS : Poate data viitoare te urmaresc eusau nu ! »

-Nu scrie asta ! i-am luat hartia dintre degete si Raz se urca pe mine incolacindu-se in jurul gatului meu. Fir'ar, scrie asta !

Incerca sa se joace cu mine chiar cand era atat de departe. Iritant era baiatul asta care nu ma lasa in pace nici acum cand revenisem la lumea mea.

Imi placea !

Hittie a plecat si ea acasa si am putut sa strang dezordinea lasata de cele trei tornade in timp ce tata i-a dus pe Mimi si Eric la piscina ca in fiecare sambata din vara. De obicei mergeam si eu dar eram asa de obosita incat tot ce mai vroiam era sa fac o baie si sa dorm.

Aproape am adormit in cada gandindu-ma daca Kianu chiar ar fi putut sa vina in oras. Speram, undeva in adancul meu ca asa va fi. De aceea aruncasem orice sampon si lotiune citrica din baia mea, spalandu-ma cu samponul lui Mimi de capsune.

Cat m-am pieptanat am privit poza de pe peron prinsa deasupra patului chinuindu-ma sa ma regasesc. Eu eram Alice Roads ! Imi jurasem ca daca aveam sa ma indragostesc nu va fi de un baiat normal, un cartof obisnuit. Trebuia sa fie un cartolup !

Da, eram eu ! Nici o indoiala !

Mai aveam doua saptamani de vacanta de vara ! Ce avea sa se intample in aceste doua saptamani? Ce avea sa se intample cand aveam sa incep scoala? Era ultimul an de liceu. Ce puteam face dupa ?

Am adormit cu Raz langa mine cu capul ascuns la gatul meu. Batranul Raz, cocolosul meu de puf alb si alintat.

O saptamana intreaga am mers atenta la propriul spate in caz ca ma umarea Cineva !

Devenisem paranoica ! Si poate asta fusese scopul biletului ascuns de Kianu, incepusem sa ma gandesc. Poate tot ce incercase era sa fie sigur ca nu aveam de gand sa uit. Sa uit un baiat care provenea dintr-o familie de oameni lupi, si care avea de asemeni capacitatea de a se transforma intr-unul ? Era imposibil sa uiti asa ceva. Poate doar cu multa terapie, droguri si hipnoza.

Dupa o saptamana se savarsi prima greseala.

A mea ? Nici vorba ! A lui ! Si luminarea mea in mica problema, de vreme ce eu ma uitam dupa oameni suspiciosi.

Suspiciosi gasesti la tot pasul ! Cu doi era sa ma bat pe strada, asta daca Hittie nu era acolo sa ma opreasca.

Asa ca intr-o zi pe cand ma duceam cu Hittie la o galerie de arta care pentru mine era groteasca si pentru Hittie fascinanta, am nimerit intr-o adevarata batalie intre hingheri si un caine colosal.

V-ati dat seama ?

Erau vreo cinci namile de barbati cu laturi, pe acel caine uriasgreseala meape acel lup ca taciunele care maraia amenintator dar nu indraznea sa atace.

Cred ca a fost prima data cand as fi fost foarte aproape de a lesina in plina strada.

Ma vazu si se lasa cu botul pe labele din fata iar barbatii putura sa il ia si sa il faca sa se urce in masina.

-Alice ! Unde te duci, nebuno? tipa Hittie dupa mine cand am luat-o la fuga dupa masina.

Se intamplase ce astepasem dar in cel mai neasteptat mod posibil. In primul rand pentru ca acela era Kianu, iar el ura sa se transforme. Sa il vad pe el lup, si nu pe Noah imi facea inima sa cante de bucurie.

Am alergat tot drumul dupa masina, multumind traficului ca puteam tine pasul cu ei. Am asteptat pana cand au parcat in spatele centrului si am intrat vesela inauntru.

-Ati adus uncaine foarte mare, am inceput si barbatul de la ghiseu stiu imediat despre ce vorbeam.

-Daaa ! Salbatica creatura ! Ne-a anuntat o batrana ca tot da tarcoale prin cartierul Wondeland ! incepu acesta sa turuie spre bucuria mea. Era speriata, si nu ma mira ! E cat un urs !

-Lup ! l-am corectat amuzata dar nu se prinse si am continuat. Pot sa il vad ?

-Bineinteles ! Dar nu cred ca e de casa

-NU conteaza ! am fluturat din mana grabita. Vreau sa il vad!

Ma conduse printre tarcurile cu catei de toate formele si marimile, si nu am putut rezista tentatiei de a cocheta cu ideea de a lua acel mic Cocker acasa.

Ultimul tarc era al lui ! Mi-am ascuns zambetul si m-am intors la barbatul care ma condu-se citindu-i numele de pe ecuson.

-Fred! Ne lasi putin singuri? i-am zambit dulce si ma privi de parca eram nebuna, dar pleca.   

Cand disparu cu totul m-am lasat pe vine privindu-l cum se prefacea ca doarme. Deschise si el un ochi cand fu sigur ca Fred era departe si i-am zambit triumfatoare. Pur si simplu nu ma puteam abtine.

-Nu mai beli fasolea la mine! Scoate-ma de aici ! mormai ridicandu-se in picioare.

M-am asezat jos sa il privesc cum trebuie, incantata ca puteam sa il vad asa, in acea forma. Blana lui era mai curata si mai neagra ca a lui Noah, putin mai scurta, si de unde stateam eu, parea si mai moale. Vroiam sa il ating dar mai intai trebuia sa ii pun cateva intrebari.

-Ce cauti aici ? l-am intrebat prima data.

-Ai vazut si tu ! imi raspunse pe un ton iritat.

-Puteai sa sari pe ei si sa fugi ! mi-am prezentat teoria cu scopul de afla daca o superstitie veche era adevarata.

-Sa ranesc oameni aiurea, Alice ? ma intreba cu un ton parca dezamagit.

-Deci daca ii musti nu se transforma ?

-E din sange ! Mostenire ! explica el. Vorbim dupa ! Acum scoate-ma de aici !

-Nu pana nu imi spui de ce esti aici, in oras ! am grait decisa.

-Sa te supraveghez ! marai rotindu-se prin tarc nervos.

Era clar ca un spatiu atat de mic nu era pe placul lui. Avea nevoie de padure, sa alerge. Si totusi era in oras.

-De ce ? l-am intrebat si scoase un sunet semn ca isi pierdea rabdarea.

-Sa fiu sigur ca nu vei spune nimanui de noi !

Am inceput sa rad cazand pe spate pe podeaua rece. Era asa mincinos!

Chiar el spuse ca eram "nebuna de sincera" si ca avea incredere in mine. Iar acum imi iesea cu asta. Ii era atat de greu sa spuna ca venise pentru ca imi ducea dorul?

M-am ridicat de jos si am pornit spre usa:

-Ma duc sa infiez un catel! l-am anuntat.

Ochii ii stralucira si isi arata dintii intr-un zambet marait ciudat care nu imi placea de nici o culoare.

Cand m-am intors cu Fred, dupa ce am completat formularele, am luat micul Cocker in brate si plecand fara sa ma uit la el incepu sa latre in asa hal ca starni toti cainii.

*

-CUTU! tipa Mimi de cum am intrat in casa cu catelul in brate.

-Alice! incepu mama dar nu aveam de gand sa o las sa castige.

-Mama! Deja l-am adoptat, nu il pot duce inapoi si nu cred ca ai un suflet atat de hain sa il lasi in strada.

-Dar il avem deja pe Raz !

-Raz este al meu ! Nu crezi ca si Mimi si Eric au dreptul la animalul lor ?

Mimi intra in dezbatere la timp cu lacrimile ei de crocodil pregatite iar mama nu mai putu sa refuze asa ca isi lua servieta cu desene si pleca.

Mama e designer de rochii de mireasa, si are propria afacere si un magazin « Snow White ».

-Felicitari ! i-am dat catelul lui Mimi.

-Mesc! zambi mandra de ea. Cum cheama ?

-Da-i tu un nume ! i-am facut cu ochiul in timp ce catelul o pupa pe surioara mea.

-Pupici! chicoti ea. Cheama Pupici !

-Du-te cu Pupici sa il cunoasca si Eric !

Am privit-o fugind in sufragerie unde tata si Eric construiau un vapor pe care il incepusera de dimineata si nu vroiau sa se lase pana nu aveau sa il termine in aceesi zi.

-Tati ! Ric ! Pupiiiiiiiiiiici ! am auzit-o tipand in timp ce urcam in mansarda si Raz ma intampina catarandu-se pe piciorul meu.

-Razu mic! l-am pupat pe botic. Vrei sa il cunosti pe Pupici?

Am dormit foarte linistita in acea seara, stiindu-l pe Kianu acolo, inchis si furios pe mine. Aveam ca a doua zi sa il vad iar, si am rezistat tentatiei sa mai iau inca un Pupici cu mine, decisa sa il mai tin cateva zile acolo.

-S-a decis ca poate ar fi mai bine sa fie castrat ! ma informa Fred. Ii va mai lua din atitudinea asta pe care o are. Poate il va mai calma !

Kianu incepu iar sa latre starnind toti caini.

-Super ! am reusit sa ingaim, rasul cutremurandu-ma.

Asta ma facuse sa ma decid ca a doua zi sa il scot de acolo, fara intarziere.

Dar el nu trebuia sa afle asta, nu? Unde mai era amuzamentul meu?

Raz si Pupici se intelegeau de minune. Raz era un bunic dragut iar Pupici era un David Coperfield adoptat care primea mai multa caldura ca David original.

Eric era si el incantat de Pupici cum era si Mimi, iar tata cat cei doi la un loc ca isi gasise un model dragut. Pupici era un adevarat talent in fata camerelor.

Eram mandra de fapta mea !

A doua zi, la prima ora am fugit la un PetShop si am cerut cea mai puternica zgarda pe care o aveau, iar fata care era acolo mi-a aratat una perfecta. Parca imi picase din cer.

Era din piele rezistenta cu tepi in caz ca animalul devenea prea gresiv si se inchidea foarte ingenios, cu un fel de cod de numere ca servieta mamei.

Eram in culmea fericirii!

Am dansat pana la centru numai gandindu-ma cat se va enerva Kianu la vederea zgarzii.

-Sunteti sigura ? ma intreba Fred socat cand auzi ca vroiam sa il iau. Intr-un sfert de ora e programat pentru castrare

-Nu, nu ! am grait repede. Il vreau!

-E periculos! incerca Fred sa ma faca sa ma razgandesc.

-Eu cred ca ma place! i-am zambit increzatoare.

Fred scapa cheile din mana cand a deschis usa custii si Kianu sari in bratele mele stiind ca trebuia sa se poarte frumos in momentul acela daca avea sa iasa de acolo necastrat.

-V-am spus ca ii place de mine? i-am facut cu ochiul lui Fred care parea a fi in stare de soc in timp ce eu ii prindeam zgarda la gat lui Kianu in ciuda maraitului lui infundat.

Am prins darz lesa si am iesit amandoi din centrul de adoptie cu Fred facandu-si cruce in urma noastra.

-Sa mergem pe o strada laturalnica sa imi dai drumul! grai el incepand sa ma traga dupa el dar am reusit sa ma prind de un stalp cu bratul liber.

-Nici gand! m-am impotrivit. Vii cu mine acasa! Te-am adoptat!

-Alice! marai la mine nervos dar nu eram gata sa ma dau batuta. Ma transform in omchiar aici! Sti    ce inseamnanu?

I-am sustinut privirea albastra si am dat drumul stalpului tragand aer in piept si am izbucnit:

-Kianu va alerga in fundul goooooooooool pe strada!

-Taci! Nebuno!

Imi sari in brate si isi lipi botul de buzele mele cum facuse si Noah inaintea lui.

-Exibitionism si zoofilie? Alice, stiam ca esti nebuna, dar asta e prea de tot!

Kianu se lasa jos si eu am putut sa ma intorc si sa o gasesc pe Hittie in spatele meu. Am zambit cat de dragut si incurcat am putut, intrebandu-ma de ce incepea lumea sa imi zica Zoofila.

Ahh! Acum imi amintesc! Baiatul care ma interesa se putea transforma in lup.

-Crezi ca dupa Pupici mama ta va rezista sa vada ursul asta prin curte? continua Hittie de parca ideea o incanta.

-Lup! am corectat-o si Kianu marai la mine.

-Ma rog! isi roti ochii. Pot sa vin sa vad cum lesina mama ta cand il vede?

Ochii ii luminara incantati, o raritate, si am refuzat-o imediat. Nu aveam nevoie de spectatori la negociere, plus Hittie nu era genul sa se supere din cauza unui refuz. Nu ii pasa destul de mult ca sa se supere.

Cand am ajuns acasa, simtindu-ma ca dupa un exercitiu de tras de greutati in care l-am amenintat ca imi bag mana intre coltii lui daca mai incearca sa roada lesa, mama ma vazu pasind pe poteca cu el si lesina.

Mare surpriza! Observati sarcasmul?

Tata nu s-a bagat in timp ce eu m-am instalat in gradina din spate cu sipci, ciocan, cuie si Kianu legat langa mine.

-E cat un urs, Alice! veni mama la mine de cum isi recapata cunostinta.

-Lup! am corectat-o.

-Nu il putem tine! se incapatana ea incercand sa puna piciorul in prag.

-O vreme! Nu de tot! am incercat sa o consolez.

-O sa te muste! continua mama aproape in lacrimi.

-Nu! am chicotit in timp ce bateam ca un tamplar profesionist. Ma place prea mult!

Kianu ridica capul privindu-ma si am scos limba la el cand Pupici urmat de fratii mei navalira afara si se oprira pe Kianu.

-Cutuuuuuuuuuuuu! se prinse Mimi de gatul lui si toti am fost socati ca mama nu a picat lata acolo.

Eric il privi de la distanta si se apropie doar sa il mangaie scurt pe cap in timp ce Mimi il sugruma de parca era de plus.

-Pot sa pimb in spate? incerca sa ii sara in spate ca unui ponei.

-Nu, Mimi! am luat-o de pe el. Cutu nu va sta cu noi mult timpe in vizita.

-Ruda cu Pupici? intreba ea inocent si Kianu scoase un sunet de frustrare in timp ce Pupici ii tot dadea tarcoale mirosindu-l si vroia sa se joace cu el.

-Da, e verisorul lui Pupici! am zambit amuzata. Acum, fugi cu Eric sa termin cusca de oaspeti pentru

M-am uitat la Kianu gandindu-ma la un nume bun pentru el, dar pana sa ma decid Mimi interveni cu cel mai tare nume:

-Potato! ( "cartof" in engleza)

Am clipit de cateva ori incurcata inainte sa incep sa rad, si pana si Kianu scoase un sunet de amuzament.

Mama se lasa batuta sa ma convinga si mi-a adus o lampa afara, de vreme ce se innopta iar eu nu mai sfarseam lucrul. Kianu nu vroia sa vorbeasca cu mine, oricat cautam de vorba. Era suparat pe mine ca ii faceam asa ceva.

L-am vazut de mai multe ori pe Eric la fereastra camerei lui cu o figura concentrata, si am sperat sa nu isi dea seama. Dar fratiorul meu e destept si nu se lasa inselat de aparente. E la fel de suspicios ca mine.

-Gata! am sfarsit pe la miezul noptii.

-Ce e aia? se ridica el in cele patru picioare ale sale de langa castronul pe care il adusese mama cu mancare.

-Cusca ta! am aratat la constructia mea maiastra de parca eram o prezentatoare de TeleShopping.   

-E de doua ori mai mica decat mine! comenta Kianu. Plus, arata de parca a trecut o tornada prin ea.

-Ce urat din partea ta! am pus bot.

Ce daca era cam mica!? Putea sa se ghemuiasca! Si nu arata de parca trecuse o tornada prin ea! Arata de parca trecusera trei tornade prin ea. Dar putea sa aprecieze munca depusa in constructia ei.

-Foarte bine! Dormi afara! Doar esti obisnuit! i-am intors spatele si am intrat in casa lasand totul in gradina.

Tata era in biroul lui uitandu-se peste un set de poze proaspat developate si am intrat sa il salut.

-Ai terminat sa te joci de-a tamplarul? intreba amuzat cand m-am asezat langa el la birou.

-Nu voi face cariera asa ca am renuntat! am oftat cu dezamagire falsa.

-Ce ai de gand cu animalul acela?

-Il mai chinui putin si ii dau drumul! am zambit ca un dracusor.

Clatina din cap obosit.

-Stiu ca nu faci nimic fara un motiv! grai el privindu-ma cu incredere. Dar, te rog! Nu o mai face pe mama ta sa lesine!

-Doar putin tata! i-am facut cu ochiul. Si nu il veti mai vedea asa!

-Asa cum? intreba tata, dar eram deja la usa si i-am aruncat o privire misterioasa.

Am dormit linistita din nou? Gresit! Kianu s-a decis sa se razbune pentru ce ii facusem! Si nu numai ca trezi toata familia cu urletele lui catre luna, ci tot cartierul. Am sfarsit prin a lua o patura dupa mine si a sta pe cusca (surprinzator! Imi tinea greutatea) povestind o carte pe care i-o citisem lui Mimi despre doua trenulete.

Daca eu nu dormeam, nici el nu avea sa adoarma de vreme ce povestea mea avea prea multe : chuuuuchuuu, uchacha uchacha, si alte interjectii pentru ca o persoana sa poata adormi.

-Taci! grai intr-un final cand se iveau zorile si somnul ma cuprinse atat de puternic incat in acel moment de tacere am atipit cazand pe spate peste cusca cu patura in cap.

Am reusit sa deschid ochii cand i-am simtit botul pe obraz si m-am ridicat in capul oaselor, dar am cazut iar cu capul in fata pe gatul lui.

-E ina ta ca n-m ormit! am incercat sa ma plang, dar eram prea obosita sa spun ceva coerent.

-EU nu am putut sa dorm din cauza ta! replica el articulandu-si persoana. Adica: ucachaca ucachaca! Daca mai aud asta odata

-Puteai sa te transformi si sa pleci noaptea, fara tot vacarmul! m-am ridicat in picioare si am inceput cateva exercitii de inviorare sa nu adorm la loc.

-Si sa ratez sansa de a te enerva?

-Eu cred ca vroiai sa auzi povestea celor doua trenulete! CHUUUCHUUU! am inceput sa rad cand Eric iesi afara cu doua cani in maini.

-Neata! l-am salutat si imi intinse cana cu cafea. Multumesc!

-Dupa noaptea alba cred ca ai nevoie, se apleca si a doua o lasa in fata lui Kianu. La fel si tu, nu? De vreme ce esti blocat nu numai in corpul asta, dar si cu sora mea.

Mai sa-mi scap cana din mana si Kianu ramase cu limba afara inainte sa apuce sa lipaie cafeaua.

-Ce tot spui, Eric? am incercat sa ii atrag atentia, dar nici nu ma baga in seama.

-I-a spunePotato! se lasa Eric pe vine langa Kianu. De ce ai venit?

-Exact intrebarea mea! m-am scapat si Kianu marai.

-Ma lasi? il lua Eric peste picior. Ai venit aici, in forma asta, ai avut atatea ocazii sa te transformi in om, in loc sa induri prostiile lui Alicenu faci asta prea des, ma insel?

-Fara indoiala e fratele tau! ofta Kianu si incepu sa lipaie linistit din cafea iar Eric se ridica mandru in picioare.

-Stiam eu!

-Eric! l-am luat de umeri sa ii indrept atentia la mine. Asta ramane intre noi doitrei, nu?

-Bineinteles! isi roti el ochii.

-Cand ai crescut atat? l-am imbratisat cand mi-am amintit ceva important. Ce spunea el de ca nu te poti transforma la loc?

-E doar e chestiune de timp! se lungi Kianu pe iarba. Mi-am iesit din mana.

-Aha! am inganat suspicioasa.

-Acum, am o idee foarte interesanta! casca el obosit. Eu ma culc si tu vei face la fel!

-Nici ca nu puteai sa zici ceva mai bun! l-am luat pe Eric dupa gat pornind spre casa. Sa visezi trenulete!

L-am auzit maraind in urma mea si am inceput sa rad cu Eric care parea extrem de incantat de descoperirea lui.

Cat de mult il intelegeam!

M-am prabusit pe canapeaua din camera de zi si nu m-am trezit decat la apus cand Pupici ma trezi acoperindu-mi fata cu pupici, iar Mimi statea pe spatele mele cantand o melodie despre ponei.

-Mimi, m-am chinuit sa vorbesc. Pupici

L-am impins pe Pupici de langa mine gura lui mirositoare avand un efect extraordinar de a ma trezi si Mimi incepu sa cante si mai tare.

-Eriiiiic! Ia-o pe Diva de pe mine! am tipat si greutatea lui Mimi disparu din spatele meu. Mersi!

-Cu placere!

Am sarit in picioare tipand ca o apucata aratand cu degetul la Kianu care o tinea pe Mimi in carca.

Mimi se juca cu manutele ei mici in parul lui ud de la spalat cum facea si cu Pupici.

-Ce baie mare ai, rasfatato! chicoti el vesel si am cazut pe canapea socata.

-Apropo -, m-am gandit ca ar fi vrut sa stie in timp ce eu imi reveneam din soc, - Mimi ti-a lipit bomboana in par.

-Nuuuu, clama! corecta Mimi mandra de ce a facut.

L-am luat dupa mine in baia mea!

Eram o rasfatata, era adevarat, de vreme ce aveam o oglinda colosala in baie.

Asa ca asezat pe un scaunel in fata oglinzii mele mandre iar eu inarmata cu o foarfeca eram gata sa ma distrez.

Eric imi spusese ca mama si tata iesisera in oras la o mica intalnire de aceea il bagase pe Kianu in casa in timp ce eu dormeam si ii daduse haine de la el, in care    Kianu arata amuzant.

Pantalonii lui Eric, stateau pe Kianu de parca erau trei sferturi, tricoul lui era lipit de Kianu aratandu-i toti muschii. Ce priveliste!

-Ohhh! am realizat brusc privindu-i reflexia. Zgarda.

Scapase de lesa dar zgarda ramasese la locul ei, in jurul gatului, multumita inchiderii ei codate.

-Chiar te rog s-o scoti! Eric a incercat tot ce a crezut ca vei folosi drept cod! ofta tragand de ea.

-Am pus un numar la nimereala! am ridicat din umeri nepasatoare.

-Sper ca ti-l amintesti! privi in ochii reflexiei mele si mi-am muscat buzele nesigura.

-Hai mai bine sa te tund! am deviat repede subiectul.

-Stii ce faci? intreba Kianu ingrijorat. Adica, ai mai facut asta, nu?

-MUAHAHAHA!

Nici nu a fost nevoie sa tai prea mult; parul i se scurta prea putin spre bucuria mea, pentru ca imi placea parul lui asa mai lung cum era, chiar daca era aspru si tepos, ca blana unui lup.

Mi-am trecut degetele prin parul lui, dupa ce am terminat, staruind cu ele pe ceafa inainte sa imi dau seama ce fac si l-am pleznit dupa ceafa cu dosul palmei. Se rasuci la mine scandalizat si ma prinse de nas cum o mai facuse, rasucindu-l.

-De ce ai facut-o? am pus bot masandu-mi nasul dupa ce imi dadu drumul.

-Dar tu de ce ai facut-o? mi-o intoarse.

-Daca imi spui de ce esti aici, iti spun!

-Nu vreau!

-Hmph!Perfect! i-am intors spatele sa plec.

-Stai! Scoate asta! ma prinse de brat aratand la zgarda de la gat.

-Nu vreau! am scos limba la el.

-Fir'ai sa fii! marai Kianu dar am reusit sa ii trantesc usa in nas.

-Pleaca! am tipat prin usa. Daca tot nu ai venit aici pentru nimic!

-Foarte bine! Plec! imi tipa inapoi. La revedere!

-Calatorie sprancenata! am lovit cu piciorul in usa.

Se lasa liniste si am deschis usa curioasa. Dar nu mai era nimeni in baie iar geamul era deschis. Deci sarise pe geam! Chiar plecase!

Nu imi venea sa cred ca o facuse cu adevarat! M-am dus sa inchid geamul dar am ramas putin privind in intuneric cu gandul ca eram o mare idioata m-a lovit. Eram amandoi o pereche de idioti.

-Idiotule! am tipat pe geam nervoasa inainte sa il trantesc!

Si uite asa au trecut

VINERI

SAMBATA

DUMINICA

Trei zile in care nici macar nu am avut timp sa ma gandesc la el.

V-am spus cumva ca bunica mea e directoarea liceului unde merg, si de aceea pentru mine scoala incepe cu doua zile inaintea celorlalti pentru ca sunt Presedinta Consiliului de elevi, spre groaza elevilor din tot liceul si claselor mai mici.

Si ca sa fie si mai groaznic, Hittie e secunda mea la post.

Nu pot sa ma plang de post, cu toate ca e obligatia mea sa port uniforma, pentru a da un "exemplu" bun celorlati elevi. Sunt singura impreuna cu Hittie care nu o poarta:

1. Imi distruge personalitatea

2. E incomoda.

Era si un numar 3, dar nu imi mai amintesc!

Asa ca in prima zi de scoala trebuie sa fiu alaturi de bunica mea in fata tuturor elevilor pentru a le ura bun venit noilor veniti si sa tin un discurs despre integritatea elevului.

Si da! Este vorba despre aceeasi bunica care nu mai calca pe la noi de la incidentul cu biscutii. Daca va intrebati de ce m-a pus pe mine capul Consiliului, va informez ca si eu ma intreb asta de cand am fost aleasa.

Dar e mama mamei, prin urmare o femeie care spera! Spera ca nepoata ei sa se maturizeze.

Am pasit in fata microfonului privind peste capul elevilor in inima mea rugandu-ma ca un anume cartolup sa-mi sara in ochi. Lucru imposibil din mai multe aspecte, primul fiind ca el avea 19 ani, deci cum am mai spus, nu prea probabil.

-Bun venit in Wonderland College! Noii veniti in biroul meu!

Am propriul meu birou! Nu e colosal?

-Alice! hasai bunica la mine. Fii serioasa!

Mi-am rotit ochii si Hittie pufni in spatele meu:

-Dragi copii! Nu va drogati, e rau pentru sanatate si invatati din greu, e important sa stiti sa cititi!

Am zambit dulce si mai multi boboci au inceput sa rada amuzati, iar bunicaei bine bunica se consola ca e ultimul an cu mine acolo. Acest gand avea sa o faca fericita pana cand chiar avea sa ma vada iesind pe portile dragului Wonderland College.

Mi-o si imaginam dand o petrecere de cum dispaream din campul ei vizual.

Am plecat cu Hittie in birou, asteptand bobocii si transferatii.

Era ceva ce faceam din primul an de liceu de cand eram Presedinta Consiliului de elevi. Toti noii veniti trebuiau sa treaca de fiecare data pe la mine inainte de a ajunge in clasele lor, pentru a verifica daca nu au ceva dubios in ei: vreau extraterestru, vampir, varcolac

Hittie a fost singura care nu a venit in prima zi, de aceea acum e co-Presedinte. Pedeapsa! Cine pedepseste pe cine? Si eu ma intreb asta.

Cum imi dau seama daca e ceva dubios cu vreun elev? E totul in privire!

Cate cinci, elevii au inceput sa intre, mici si fricosi boboci mai ales ca Hittie ii primea. Iar cei transferati cu un aer foarte viteaz, pana isi dadeau seama ca Hittie nu ramanea afara, ci intra si ea in urma lor.

Pe la jumatate eram satule si eu si mai ales Hittie, pana cand

Un grup se termina cu un baiat cu sapca neagra in cap, sacoul deschis si camasa pe jumatate deschisa, spre deosebire de tinutele batoase ale celorlati elevi. Normal, mi-a atras atentia, mai ales ca la gat purta o zgarda cu tepi.

Am ridicat cozorocul sepcii si cand am inceput sa tip, ceilalti patru: trei fete si un baiat boboc fugira afara. Hittie ma privi deodata interesata oprindu-se din jocul ei de Domino cu propria persoana.

-Salut! imi zambi Kianu dintos trantindu-si sapca in capul meu.

-Hittie! Ne lasi putin singuri? i-am pus sapca inapoi in cap.

Hittie se conforma cu o privire suspicioasa si iesi afara lasandu-ma singura cu Kianu.

-Ce cauti aici? am hasait la el in caz ca Hittie asculta la usa.

-Tu ai venit pe teritoriul meu! ridica el din umeri. Asa ca am intrat si eu pe al tau!

-Esti repetent cumva? am incercat sa inteleg transferul lui.

-Am si eu oamenii mei! grai el mandru asezandu-se pe canapeaua de langa birou.

-Cine? Veveritele? am pufnit amuzata.

-Nu ma jigni! grai el serios.

M-am asezat langa el.

-Scuze! am bombanit fara sa il privesc.

-Daca chiar esti curioasa, se apleca deasupra mea vorbind soptit, am primit o bursa la facultate dar parintii nu ma lasa sa plec departe de haita.

-Ohhh, Kianu! am intors capul la el. Imi pare rau!

Imi parea sincer rau.

Era atat de aproape incat imi dadea palpitatii si am sarit in picioare sa maresc distanta dintre noi.

-Ia stai asa! Daca nu te lasa la facultate, de ce esti aici? l-am luat la intrebari, acest aspect al problemei fiind inca neclar.

-Le-am zis ca trebuie sa te supraveghez! se lungi pe toata canapeaua.

-Stiu ca am aflat? am grait socata.

-A trebuit sa le spun, ca sa ma lase sa vin! imi zambi el incantat.

-Si de ce vroiai sa vii? m-am asezat pe picioarele lui sperand ca in sfarsit imi va spune.

-Secret! imi facu cu ochiul amuzat.

-Ma enervezi! am tipat la el ridicandu-ma in picioare.

-Cu mare placere! chicoti el vesel de parca asta cauta sa faca de la bun inceput.

-Cine sunt oamenii care te-au bagat aici? m-am trantit din nou pe picioarele lui cu toata greutatea dar nu scoase nici un sunet.

-Secret! zambi multumit de el fiind sigur ca nu imi voi da seama cine e, niciodata.

-Hmmm! m-am aplecat putin si am tras de zgarda cu cod. De ce nu ai taiat-o? Daca codul n-ai nimerit?

-Am incercat! Era sa imi tai gatul! ofta el dezamagit prinzandu-mi incheietura. Raman la mila ta.

-Nu-ti flutura genele la mine! Nu ma afecteaza! am bombanit mintind cu nerusinare.

-Minti! chicoti din nou in felul lui ragusit atat de dragut.

-Maimutoiule! Am plecat la ore!

M-am ridicat in picioare si mi-am luat cartile de pe birou sa plec si eu la ore. Facusem un proiect de nota zece si abia asteptam sa il expun.

-Vin si eu! sari Kianu in picioare.

Cand a zis asta nu m-am gandit la consecinte. Nu m-am gandit ca va intra in aceeasi clasa cu mine, ca se va prezenta ca noul coleg si ca se va aseza vis-a-vis de mine.

Dar asta nu avea sa ma impiedice sa imi expun proiectul.

-astfel, dupa studii amanuntite, am ajuns la concluzia ca amuleta ideala pentru lupi este orice tip de citric, in contrast cu duo-ul vampir-usturoi! mi-am incheiat pledoaria.

-Interesant Alice, dar noi suntem la literatura moderna! imi dadu profa pledoaria peste cap.

-Ar putea fi un document bun pe baza caruia se poate scrie o opera moderna foarte usor! mi-am sustinut cauza.

Kianu nu mai rezista si izbucni intr-un hohot de ras cu capul pe banca incat si i-am aruncat cu caietul in cap. Dar nu se opri!

Hittie urmarea totul cu un interes extraordinar, ceea ce ma enerva mai mult si m-am asezat la locul meu imbufnata.

-A fost fantastica! Compunereace ai scris tu acolo! imi dadu Kianu caietul inapoi.

-Nu vorbesc cu tine! am intors capul in directia opusa si am putut vedea usa crapata, cineva urmarind totul si am inteles cine era omul care il bagase pe Kianu in liceu.

Tradatorul!

La pauza mare am dat buzna in camera de radio unde se pregateau sa anunte meniul din acea zi de la cantina.

-Nu aveti nevoie sa aflati ce mancati! Nu va plac surprizele? m-am bagat peste ei. Roads si Brainstorm in biroul meu! Si da, ma refer la tine, Eric cand zic Roads!

Am dat sa plec, cand mi-am mai amintit ceva:

-Hittie, ia si tu in drum spre birou doi burgeri si o gogoasa pentru mine! Te roooooooooog!

-Ia-ti singura! deschise Hittie usa si microfonul tiuii atat de tare ca ne-am bagat cu totii degetele in urechi.

Uitasem ca ea venise cu mine! Fir'ar! Trebuia sa gasesc pe altcineva sa imi aduca de mancare. Am luat microfonul de pe podea, unde cazuse, cand mi-am astupat urechile:

-Eric! ia si tu de mancare in drum!

M-am intors la fata care se ocupa de anunturi si i-am dat microfonul inapoi cu multumirile de rigoare si am plecat cu Hittie in biroul Consiliului sa ii astept pe Kianu si Eric.

Si Eric e la Wonderland College, in clasa a- V-a. Dragul nostru College are clase de la clasa a-V-a pana la ultimul an de liceu. Ma gandeam sa il bag si pe el in Consiliu acum ca era si el langa mine, si pentru ca merita o pedeapsa buna.

Hittie ma plezni cu un elastic peste umar cand intrara Kianu si Eric in camera iar eu inca eram pierduta in gandurile mele.

-Doi burgeri si o gogoasa! imi lasa Kianu o punga de hartie pe masa.

-Mersi! i-am zambit desfacand mancarea.

Nu puteam incepe discutia cu Hittie acolo, mai ales ca ea nu stia nimic despre lupi si alte alea.

Cand vru sa imi ia unul din burgeri i-am dat peste mana imbufnata.

-Nu te-ai dus dupa ei, haino!

-Ta na na na! incepu sa ingane melodia de la Familia Adams acompaniata de pocnituri din degete ceea ce imi trimitea fiori de groaza pe spate.

-Gata, gata! Iaaaaaa! i-am lasat burgerul.

Dintr-un motiv sau altul prefer sa tin pentru mine motivul de ce acea melodie ma ingrozeste. Ceva ce s-a intamplat la gradinita, si doamna care semana cu Morticia m-au lasat cu sechele, dupa cum vedeti.

-Mersi! ranji triumfatoare. Stiam ca esti o dulce! Acum te las!

Iesi afara si in sfarsit am putut sa imi canalizez toata atentia la cei doi enervanti.

-Eric! am inceput cu el. De azi inainte esti casierul Consiliului!

-Ce? trasari el socat. Ce-ti veni? Sunt abia in a-V-a!

-Sti sa numeri, e de ajuns! am muscat cu pofta din burger si am cazut pe spatarul scaunului incantata.

-Dar nu imi place, incepu el si Kianu il opri.

-Stie si ea, tocmai de aceea o face! Pentru ca m-ai ajutat pe mine!

-Recunoasteti deci!

Kianu imi lua gogoasa din punga si rupand-o in doua o imparti cu Eric asezandu-se pe canapea amandoi, deodata mai veseli. Kianu planuia ceva, nu aveam nici o indoiala de asta.

-Atunci intru si eu in Consiliu! grai el vesel.

M-am inecat cu dumicatul.

-Ca cema rog? am reusit sa spun printre accese de tuse.

-Garda ta de corp! se ridica el in picioare batos cu un zambet mistocar pe buze.

-Bine, bate-l pe ala care mi-a luat gogoasa! l-am provocat si Eric pufni amuzat iar Kianu se relaxa, zambetul insa ramanandu-i in loc.

-Joci dur! recunoscu el.

A crezut vreodata ca joc altfel decat dur? Ma uimea! Dar ideea sa-l am garda de corp peste tot pe langa mine, ma incanta, desi stiam ca avea sa fie o treaba dura.

L-am privit asezandu-se la loc langa Eric amandoi susotind ca doua fete barfitoare.

Ce usor era pentru Eric! Era baiat, era pe aceeasi lungime de unda cu cartolupul asta tupeist. De ce nu eram si eu pe aceeasi unda, si eram exact pe postul gresit de radio.

-S-a facut! Esti garda mea de corp! am grait inainte sa sune primul clopotel.

Mi-am luat cartile si am pornit spre usa cu Kianu in urma mea.

-Lasa-ma sa ghicesc! am oftat luandu-l pe Eric dupa gat mai aproape de mine. Tu i-ai aranjat sa aiba toate orele mele, nu-i asa?

Eric imi arunca un zambet mandru si incerca sa ma castige cu maguliri, de parca la ora aia mai aveau vreun efect.

-Am invatat de la maestru!

-Ma lasi? mi-am rotit ochii si am pornit inaintea lor.

O saptamana a trecut fara probleme, cu cereri pentru cluburi noi de elevi care au trecut mai intai pe la mine pentru aprobare, cu teme colosale pentru acasa, cu informatii noi despre "Cazul Kianu".

Fratiorul meu ma uimea pe masura ce aflam mai mult.

Se parea ca reusise sa-l instaleze pe Kianu in internatul colegiului pe langa aranjarea orarului in functie de al meu, si sa nu mai spun de faptul ca chiar il inscrisese in cadrul nostru fara ca eu sa aflu nimic. Ma intrebam cum de facuse sa o convinga pe bunica; pentru ca noii veniti treceau doar pe la ea prima data.

-I-am zis ca tu vrei sa mergi la ea in fiecare weekend sa inveti sa gatesti si ca eu pot sa te conving sa te razgandesti!

M-am uitat la el, apoi la Kianu si, in final, la Hittie care facea prea tare pe nevinovata.

-Ce mi-ai invatat fratiorul cat am fost plecata? am intrebat grav. Santaj pe fataeeE EXTRAORDINAR!

-Care e faza cu gatitul? se baga Kianu curios, care pana atunci se juca cu unul din jocurile lui Eric. In tabara a ajutat

-In tabara am curatat cartofi pana mi-a venit rau! l-am corectat in timp ce verificam lista cu cluburile acceptate pentru a le aseza la panou.

-Ai dreptate!

-Ramai doar la imaginea asta! il sfatui Eric. E cel mai sigur, cu toate ca in schema e si cutitul.

-Hey, de ce nu mi-ai aprobat clubul? se uita Hittie peste umarul meu.

-Clubul de Tortura? am ridicat o spranceana la ea. S-au oprit gazarile Hitler, conformeaza-te.

-Distrugi toata distractia! ma acuza ea cu o privire fioroasa, dar am ramas pe pozitii.

Am iesit in pas alergator din birou, spre rusinea mea.

Kianu ma urma cu nasul in consola, dar nu am comentat. Trebuia sa se distreze si el intr-un fel, pe langa razboiul de orgolii dintre noi.

Ma intrebam daca avusese ocazia sa se joace cu jocuri de genu. Ma indoiam, de vreme ce tatal sau era asa de decis si strict in legatura cu haita.

M-am ridicat pe varfuri sa ajung la locul liber de pe panou, tinand foaia in loc cu incheietura mainii de vreme ce o mana imi era ocupata cu cutiuta de agrafe iar cealalta sa o prind in loc, cand toate agrafele imi cazura in cap.

Am inceput sa tip ca nebuna ca acum extraterestrii aveau sa ma prinda pe radar din cauza agrafelor si Kianu isi baga jocul in buzunarul de la spate al pantalonilor prinzandu-ma de cap de o parte si de alta.

-Stai calma! Nu am sa las extraterestrii sa te prinda! Ar fi sinucidere inconstienta! comenta el amuzat in timp ce imi culegea agrafele din par.

-Esti hilar! am zis sarcastica ascunzandu-mi zambetul.

-Mirosi bine! Mai ales ca ti-ai schimbat samponul! starui cu degetele in parul meu chiar daca scosese toate agrafele. Apreciez!

-Ce te face sa crezi ca am facut-o pentru tine?

-Nu cred! Stiu! grai el mandru.

Daca mai tinea mult mainile in par aveam iar sa ma imbujorez, si chiar m-as fi dat de gol.

-Trebuie sa merg cu Hittie la groapa de gunoi sa fac niste poze! m-am indepartat repede de el.

-Vezi sa nu-ti ascunda cadavrul pe acolo! glumi vesel.

-Buna idee! aparu Hittie de dupa colt. Mergem Alice?

Am pornit repede inainte lasandu-l pe Kianu in urma sa se intoarca si el la internat.

-Interesanta miscare de atractie! Tipica tie! comenta Hittie.

Chiar credeati ca eu cred ca extraterestrii ne intercepteaza pe radare prin agrafe? Nici chiar! Numai ca am si eu metodele mele de a crea atmosfera si acea sansa de atingere scurta, desi Kianu a cam lungit-o.

-Fiecare cu armele lui! am declarat.

-Care e a ta? Nebunia?

-Carisma! am scos limba la ea.

-De ce ai nevoie de garda de corp?

-Sa ma pazeasca de tine! am tachinat-o.

Imi arunca o privire rece.

-La groapa de gunoi e un frigider cu numele tau pe el! ma ameninta, privirea incepand sa ii straluceasca.

-Am nevoie de ceva mai mare! Nebunia mea nu incape acolo! am inceput sa coboram scarile ce duceau spre metrou.

-Bine zis! ofta Hittie clatinand din cap.

Am asteptat cu ea metroul multumindu-i ca imi acoperise minciuna cu groapa de gunoi. Era usor sa crezi o astfel de ineptie daca venea de la mine. Si deodata mi s-a parut o idee chiar interesanta. Numai fotografiasem de mult ceva deosebit.

Cand am ajuns acasa am descoperit cu stupoare ca fratiorul meu nu era inca acasa si ca imi lasase un biletel extrem de interesant.

"Raman peste noapte la internat cu Kianu! Vreau sa vad fantoma!"

De doua ori Tradatoruuuuuul! Cum putea sa ma lase afara din asta?

Nici nu m-am mai schimbat si am fugit inapoi la Wonderland lasandu-le un mesaj parintilor care erau la gradinita dupa Mimi, ca eu si Eric aveam sa ramanem peste noapte in internat.

-Fereastra ta da catre cimitir?

Ramasesem pironita in mijlocul camerei ocupate de Kianu a carei fereastra era deschisa si puteam vedea la vreo jumatate de km distanta cimitirul. Stiam ca internatul era aproape de el dar nu ma asteptasem sa fie atat de aproape. Niciodata nu fusesem prea interesata de internat. Mi se parea plicticos si lipsit de orice personalitate.

-Nu pot sa cred ce am pierdut? am inceput sa topai prin camera. Cate as fi facut in locul asta pana acum daca stiam! Ce aiurita am fost!

-Stai calma! Distractia incepe dupa lasarea noptii! ma trase Kianu de picior sa stau jos.

El si Eric stateau pe podea jucand Monopoly iar Eric il adusese pe Kianu la sapa de lemn. Stiam eu ca avusesem un motiv sa il pun sa se ocupe de banii Consiliului. Fratiorul meu avea un fler pentru a se ocupa de bani.

M-am uitat la ceas plictisita si m-am trantit in pat. Mai era mult pana se innopta, prea mult sa il vad pierzand in fata fratiorului meu la Monopoly.

-Somn usor! mi-am urat singura.

Trezirea a fost un adevarat deja-vu, de vreme ce m-am trezit uda fleasca cu o cana deasupra capului meu, dar pe care de data asta nu o mai tinea Kianu.

Nu era urma de Eric sau Kianu in camera aia.

M-am rasucit cu fata in sus privind cana care plutea desupra mea inima batandu-mi sa imi sparga pieptul! Atat de fericita eram!

Aveam in sfarsit ocazia sa fiu martora la manifestarea unui Poltergeist.

Unul care imi arunca cana in cap!

Am sarit din pat inainte sa ma loveasca si atunci se deschise usa si Eric cu Kianu intrara in camera cu doua sticle de suc.

-A fost aici! A fost aici! l-am prins pe Eric de guler, zgaltaindu-l.

-Da! E de mult! reusi sa scape din mainile mele.

-E miezul noptii! imi dadu Kianu un pahar cu suc. A inceput de cum s-a inoptat la etajul fetelor, dar tu ai dormit ca valiza. La etajul nostru nu prea vine.

-Hohoho! am ras incantata. Normal ca a venit si aici! Eram aici. Sunt un magnet pentru asa ceva, nu degeaba sunt nascuta de Holloween!

-E convinsa ca e destinata lucrurilor fantastice din cauza asta! Crede ca in noaptea de Holloween se dezlantuie spiritele! ii explica Eric lui Kianu care asculta interesat.

-Pentru ca e adevarat! mi-am sustinut cauza. Nu numai fantoma care a venit aici dovedeste asta! Si prezenta lui -, am aratat cu un deget acuzator la Kianu, - aici o dovedeste.

-Fantoma este aici pentru ca esti fata! De obicei se manifesta unde sunt fete! isi bau Eric sucul cu o figura obosita.

-Si el? am aratat la Kianu iar.

-Esti fata! grai el nepasator ridicand din umeri. Nu as fi fost prea interesat daca era Eric in locul tau.

-Ahaaa! Recunosti ca iti place de mine!

-Nu! raspunse.

Eric pufni inecandu-se cu sucul.

-Dar ai zisai.gaaaah! Ma enervezi! i-am turnat sucul nebaut din pahar in cap si am iesit afara din camera sa plec acasa.

-Unde te duci? ma prinse din urma la etajul fetelor.

Sa mentionez ca in rand cu mine plutea nestingherita o carafa de apa? Putea sa faca si scheletul de biologie sa pluteasca, ca in filmele acelea ratate, si nu ma afecta cu nimic. Cu cat fantomita asta se manifesta mai mult cu atat ma facea mai fericita.

-Alice! Doar nu te duci acasa la ora asta? ma opri din mers.

-Ba da! Vrei sa ma conduci? i-am zambit incordat inca fiind suparata pe el.

-Da, inapoi in camera! imi dadu un bobarnac in nas. In caz ca nu ai observat, e un pat suprapus, tu poti dormi cu Eric sus, sau jos, unde vrei.

O fata trecu in fuga pe langa noi tipand ca o disperata si in urma ei capul unei papusi Barbie. Nu am putu sa ma abtin sa nu rad la aceasta imagine rupta din filme de groaza cu prosti.

-Nu te mai hlizi atat! ma lua pe sus pe un umar inapoi la etajul baietilor dar am reusit sa il retin inainte sa intre inapoi in camera.

-Poti sa dormi tu cu Eric, te rog?

-Nu am nici o problema! accepta fara sa banuiasca nimic.

Avea sa inteleaga imediat ce Eric avea sa adoarma. Lovea asa de puternic cu mainile si picioarele ca ma facea sa ma intreb de ce nu juca in echipa de Rugby, sau de ce nu facea karate sau orice fel de arta a bataii la care putea pune la buna utilizare acele lovituri.

Eu am dormit ca un inger, desi eram uda pe jumatate, multumita micutei fantome poznase.Cand m-am trezit cu figura obosita a lui Kianu in fata am inteles ca s-a intamplat cum am prezis.

-Nu e problema ca ar fi durut! ofta el in drum spre cantina sa luam micul dejun. Dar mai si vorbeste. Si daca ar fi fost numai vorbitul, dar si cantasi tu canti in somndar el, afisa o figura indurerata.

-E complet afon! i-am terminat plangerea batandu-l pe umeri. Stiu!

Eric ramasese in camera, inca dormea, de vreme ce pe la ora aceea intra si el intr-un somn lipsit de karate si karaoke.

Pe fiecare masa din cantina era ziarul Wonderland.

Curios! Se trezise Hittie atat de devreme sa-si dea aprobarea pentru articole?

Cand am vazut prima pagina a ziarului am inteles de ce isi daduse atat de repede aprobarea, incat ziarul era gata la prima ora.

~Bodyguard Reloaded~ era titlu urmat imadiat cu o poza cu mine, Kianu si capul plutitor al lui Barbie langa noi in timp ce ma cara inapoi la etajul baietilor.

Si subtitlu: "Relatia dintre Prez si Garda ei de corp"

Prima reactie pe care am avut-o?

-Lumea imi spune "Prez"? Habar nu aveam!

Kianu lua si el o copie a ziarului citind amuzat, comentand cum credea ca chestii de genu se intamplau doar in filmele acelea pe care obisnuiau surorile lui sa le urmareasca.

-Deci, lasa ziarul intr-un final pe masa privindu-ma.

-Deci ce? l-am privit incurcata.

-Se pare ca ne-au descoperit, nu ne mai putem ascunde! declara cu o voce dramatica si am inceput sa radem amandoi.

-Asta a fost razbunarea lui Hittie pentru "Clubul de Tortura"! am grait impresionata. Buna lovitura, jos palaria!

-Chiar nu te deranjeaza? ma intreba el cu o privire cercetatoare.

-Nu, am bombanit incet desi trebuia sa recunosc in sinea mea ca era putin enervant.

Puteau si ei macar sa mentioneze de saraca fantoma care se chinuia atat de mult sa atraga atentia. Adica, aparuse si ea in pozabine, aparuse capul Barbiefantoma indirect, si nu se mentionase nimic. Mi se parea incorect.

-Ce prost minti! ofta Kianu clatinand din cap. Cred ca esti atat de obisnuita sa spui numai adevarul incat nici nu mai stii sa minti.

-Ce te face sa zici asta?

-De fiecare data cand minti iti misti nasul parca ai fi vrajitoarea Samantha! se aseza Eric langa Kianu la masa cu tava plina de briose.

-Exact! confirma si Kianu vesel.

-Heeeeey! mi-am acoperit nasul. De ce nu mi-ati spus pana acum?

-Esti draguta cand o faci! ridica Kianu din umeri nepasator si cum am simtit ca incep sa mi se aprinda obrajii am fugit de la masa direct in baia fetelor.

Mai e nevoie sa repet? Ma enerveaza! Ma enerveaza ca spune unele lucruri atat de usor, dar numai ce vrea el. Ce vreau si eu nu spune niciodata.

-Tradatoareo! am auzit in timp ce ma spalam pe fata in baie.

Cand am ridicat capul am vazut reflexia lui Hittie in oglinda, sprijinita de uscatorul pentru maini.

-Ti-ai luat revansa! am luat un prosop de hartie. Ce te mai iei de mine acum?

-Nu la asta ma refeream! isi dadu ochii peste cap. Nu pot sa cred ca tie chiar iti place tipul atat de mult incat sa te faci foc si para in halul asta. S-a dus naibii respectul meu pentru tine.

-Ai avut vreodata!? am pufnit amuzata.

-Acum ca ma gandesc, afisa ea o figura ganditoare. Nu!

-Exact gandul meu! am bombanit incruntata. Iarta-ma ca ma port si eu ca o fata

Am iesit afara si am plecat direct acasa fara sa-mi pese de ore. Chiar incepeam sa ii implinesc speranta mamei, si chiar sa-mi placa de un baiat. Era rusinos!

Dar, ma consolam cu ideea ca nu era orice fel de baiat. Nu puteam zice ca aveam sa mai gasesc unul la felmai era Noah, dar el era alfel. Kianu putea sa imi raspunda la orice cu aceeasi moneda. Noah, ma speria!

Vroiam sa stiu atatea despre el si familia lui, dar vedeam ca nu ii place sa vorbeasca despre asta si stiam si sa respect intimitatea oamenilor.

M-am trantit in pat inca simtind arsura obrajilor cand o mana rece mi se lasa pe frunte si am auzit vocea mamei.

-Stai in pat! Ai febra!

-Ceeee!? am sarit in capul oaselor incantata. Deci nu e pentru ca mi-a zis Kianu ca sunt draguta?

Am ametit si am cazut inapoi in pat. Chiar imi era rau, deja nu-mi mai placea.

Am dormit toata ziua cu comprese reci pe frunte si cu cele mai trasnite vise posibile, masinute din nori la un raliu, Kianu in forma de lup plecand in Apus cu Pupici si Raz zburand desupra lor cu capul lui Barbie.

Barbie ma bantuia deja! De acum, asa aveam sa ii spun fantomitei. Barbie! Era numai vina ei ca racisem.

-Cum se simte? am auzit vocea lui Eric pe fundal, desi era putin acoperita de melodia "Bubbly" care imi canta in cap de cand ma intorsesem din tabara.

-Cum e de obicei! ofta mama si melodia se schimba. Cade cu febra iar a doua zi e ca noua.

Era adevarat! Cand eram stresata sau ma tragea curentul zaceam in pat cu febra o zi, dupa care eram ca noua.

-Se intampla des?

Am tresarit si muzica din capul meu se opri cu totul recunoscand vocea lui Kianu. Era cumva ingrijorare in glas?

-Tu esti Kianu? intreba mama interesata. Alice a pomenit de tine.

-Mamaaaaaaaaaaaaaaaaa, ARDE! am sarit in capul oaselor disperata si mama se sperie atat de tare incat lesina in bratele lui Kianu.

Am cazut la loc pe perna simtindu-ma mai bine ca mama nu avea de gand sa mai spuna nimic, pe fundal auzindu-se rasul lui Eric, dar se pierdu si el undeva prin somnul meu fiind inlocuit de alte vise nebune. Cifre dansand Cancan!

Am deschis ochii si l-am gasit pe Kianu desupra mea cu fruntea lipita de a mea, asa ca sperand ca nu visez si asta, mi-am ridicat mainile in jurul gatului lui si prinzand zgarda am deschis-o fara nici o problema.

Imi cazu pe piept cu un sunet surd si am adormit la loc.

Cand m-am trezit era dimineata si Sambata, prin urmare inca o zi de relaxare.

Da' de unde! Mimi navali in camera mea cu Pupici cu toate ca Eric se chinui s-o opreasca si dintr-o saritura ateriza pe burta mea.

Mi-am muscat buzele sa nu tip si am deschis ochii cand incepu sa ma plezneasca peste obraji cu mainile lipicioase de dulceata cantand cat o tineau plamanii eu micuti.

-Scuze, Alice! o lua Eric in brate si el murdar pe fata de dulceata. Nu se mai dau desenele de dimineata si s-a plictisit.

-Nu-i nimic! m-am ridicat din pat. Am dormit destul ieri!

-Ai dreptate! Si nu ti-a tacut gura o secunda!

Am clipit de cateva ori sa fiu sigura ca nu visam din nou, si ca Kianu nu era in pragul camerei mele acoperit si el de dulceata.

-Ce cauti aici?

-Fac clatite! raspunse el de parca era cel mai logic lucru de pe Pamant.

-E babysitter-ul nostru! ma informa Eric.

-Zi-mi din nou cati ani am? m-am intors la el cu mainile in sold uitand ca pozitia de tata ma facea sa pierd 90% din autoritate.

-Dupa pijamaua cu norisori si ursuleti eu as zice ca cinci! comenta Kianu amuzat jignindu-mi pijamaua.

-Pe tine nu te-a intrebat nimeni! l-am dat afara din camera. Consiliu Frate-Sora!

Ne-am asezat pe pat gata sa dezbatem problema.

-Ce cauta el aici, Eric? am inceput cu el.

-Mama a trebuit sa plece cu tata, isi incepu el pledoaria. Tipa careia i-a facut mama rochia, a luat­-o razna inainte de nunta, vrea sa i se modifice rochia si nu mai are fotograf, asa ca au fugit amandoi acolo.

-Si ce legatura are asta cu Kianu in casa noastra facand clatite?

-Nu au vrut sa ne lase singuri! Mai ales ca tu inca nu te simteai bine! Plus, le era frica ca ai putea sa ne gatesti! ridica el din umeri de parca nu era cine-stie-ce.

-Deci sa inteleg! am recapitulat in cuvintele mele. Au lasat un tip necunoscut de 19 ani sa aiba grija de o fetita de 3 ani, un baietel de 10 si o fata de 17 ani. Ce au in cap? Tarate?

-Am zis ca e cel care te-a gazduit in tabara chiar daca te-au dat afara, si ca e de incredere si ca eu garantez pentru el! il apara Eric.

-Si tu? m-am intors la Mimi.

-Clatite bune! imi zambi ea cu gurita mozolita de dulceata.

-Am fost vanduta pentru clatite! am cazut pe spate nevenindu-mi sa cred.

-Da! raspunse ea prompt.

Mimi paru prea putin afectata de suferinta mea fugind afara din camera, cantand melodia ei proprie despre clatite si Kianu o acompanie imediat ce ajunse jos, vocile razbatand pana in camera mea.

-Credeam ca iti place Kianu! se lungi Eric langa mine. De aceea l-am ajutat, plus ca e un tip amuzantca un frate mai mare

-Imi place de eldar

Mi-am lipit o palma peste gura dandu-mi seama ca o spusesem cu voce tare de fata cu fratiorul meu de 10 ani care intoarse capul la mine zambind vesel ca avusese dreptate.

-Ti-a zis daca ii place de mine? am soptit de parca imi era frica sa nu asculte de dupa colt, desi il auzeam perfect cantand jos cu Mimi.

-Stii bine ca ii place! pufni el amuzat. Adica, cat de nebuna esti si iata-lin bucataria noastra cantand ceva despre clatite.

-Dar sa spunaaaaaaa! l-am imboldit. Incepu sa rada. Vorbeste sau te gadil!?

Am sarit pe el gadilandu-l cand Pupici se decise sa se alature sa ne curete dulceata de pe obraji.

-Ewwwwww! am iesit afara din camera amandoi tipand si razand in acelasi timp.

V-am spus cat de mult imi iubesc familia si fratii?

Am coborat in bucatarie razand cu pofta in continuare, Pupici alergand printre picioarele noastre.

-In sfarsit voi doi! ne intampina Kianu care aranjase masa si mirosul de clatite proaspete ma ameti.

Mai tare ca ameteala era apropierea creata de el cand veni cu un prosop sa imi stearga obrajii de dulceata si bale de caine. Nici ca nu putea fi mai romantic si jalnic in acelasi timp. Scena demna de un Musical.

-Te-ai calmat? intreba in timp ce eu si Mimi ne intreceam la cine termina prima clatita uriasa facuta de Kianu special, si ma faceam lenta si neputincioasa sa o las pe ea sa ma bata.

-Nuu, nuu! Ce repede mananci! Nu pot tine pasul cu tine! ma strofocam eu acolo si in final i-am raspuns. Da!

Cand m-am intors la el am observat pe langa gulerul tricoului negru cureaua pe care crezusem ca i-am dat-o jos. Visasem cumva? La fel cum visasem si cifrele dansatoare care imi aminteau codul folosit: 123? Nu aveam chef sa intreb! Plus ca el nici nu se mai planse in legatura cu ea. Poate pentru ca observase si el ca arata mai "Salbatic" ca un Rock star.

Cand am ramas noi doi sa spalam vasele pentru ca Eric o lua pe Mimi la TV sa se uite la desene pe Video am avut ocazia sa deschid un subiecat pe care nu-l mai puteam tine in mine. Nu! Nu sa-i spun ca imi place de el! Imi era mult prea rusine, plus ca ambientul era total nepotrivit.

-Ce mai face familia ta? Ai vorbit cu ei de cand esti aici, sa le dai raportul ca eu imi tin gura inchisa?

-Merg zilnic la magazinul surorilor mele! raspunse el pasandu-mi o farfurie sa o clatesc.

Ce faceam era la fel ca in tabara! Probabil asta ma ajutase sa vorbesc.

-Parintii mei au incredere in tine la fel ca mine! Doar ca mi-au acordat putina libertate inainte

-Inainte? l-am inghiontit cu cotul sa continue. Cred ca am trecut de faza in care imi ascundeai lucruri. Clatitele au spart bariera.

Zambi! Dar era un zambet trist intr-un fel si nu am putut sa nu ma simt prost. Intelesesem ca atinsesem ceva ce nu trebuia.

-Lasa! i-am luat farfuria din mana si am clatit-o. Mai vorbim dupa ce iti fac eu clatite. Asa bariera va fi sparta definitiv.

-Sunt fiul cel mare! Eu trebuie sa urmez la Alfa la haita! Ceea ce inseamna sa nu mai ies de acolo pana cand nu voi da si eu un fiu sa-mi ia el locul! grai el dintr-o suflare si respirand adanc continua: surorile mele au voie sa aiba o viata afara din haita pentru ca sunt fete si li se permite libertatea de a alege. Iar dupa cum ai vazut eu nu ma descurc atat de bine la transformat si asa mai departeasta e ragazul meu.

Am privit mai multe secunde chiuveta din fata mea si luand furtunul de apa l-am ridicat deasupra capului lui lasand apa sa curga.

-Nu te mai infierbanta atat pe tema asta! Spune "NU"! Ati trecut odata de traditie deschizand casa voastra si parte din teritoriu pentru oameni. De ce nu si acum?

-Avem nevoie de bani! De aceea am facut-o! ofta el luandu-mi furtunul din mana fara sa comenteze ceva.

-Stii ce cred eu? i-am intins un prosop. Ca nu e un ragaz! Ci o alegere! Tu trebuie sa alegi ce vrei mai mult. Daca prin a sta pe aici realizezi ca in haita e locul tau, ii duci dorul etc, inseamna ca acolo iti e locul. Daca aici.

Ma manca groaznic de tare limba sa zic "langa mine". Dar si pe mine ma ingretosa sentimentul de Scarlet Pe Aripile Vantului ca a trebuit sa-mi musc limba.

Reluam!

-Daca aici, in oras si nebunie te simti binetu decizi!

Decideci! Am un dar cu cuvintele astea! Ma uimesc si pe mine! Psiholog trebuie sa ma fac ca a-7-a slujba dupa: fotograf, vanator de fantome, balerina, vrajitoare, pompier si shaman.

Raspunsul primit dupa discursul meu memorabil? Furtunul de apa bagat in tricou pe la ceafa.

Aveam cu adevarat o legatura foarte puternica, in a ne face viata un iad unul altuia.

Dupa micul dejun pleca spunand ca acum nu mai era nici un pericol in casa, de otravire prin hrana, pana aveau sa se intoarca parintii nostri si nu l-am mai vazut deloc pana luni la scoala.

Cand am intrat in biroul Consiliului l-am gasit dormind pe canapea infasurat intr-o patura. Cand l-am vazut asa pur si simplu nu am putut rezista tentatiei. Era prea atractiva situatia.

Am umplut un paharel cu apa plata din rezervorul de langa usa si cu cea mai usoara inima i l-am turnat in cap.

-Rasari si Stralucesti! i-am urat cu cea mai mare bucurie si sari ca ars de pe canapea si incurcandu-se in patura cazu jos.

-Esti bine? am ingenuncheat repede langa el uitand ca o idioata ce sunt ca puteam sa ii dau cu o piatra in cap si nu l-ar fi durut prea tarepoatecredma rog.

-Ai venit sa uzi cartofii? ingana adormit inca.

-De fapt, termenul "couch potato" e mai potrivit. Ai putea sa incalci traditia si sa fii un tubercul mai activ! am luat patura de pe el si m-am ridicat in picioare.

Se ridica si el lungindu-se sa se dezmorteasca in timp ce impatuream patura si cand am lasat-o pe canapea cazu inapoi cu capul pe ea.

-Tu esti serios? l-am inghiontit.

-Am dormit o ora, Alice! ofta obosit. Fantoma s-a mutat la etajul nostru aseara! Cred ca te cauta!

-Pe bune? m-am asezat peste el incantata si spinarea ii trosni sub greutatea mea. Pot sa mai vin si in seara asta in internat?

-Sa apara "BodyGuard - Revolutions"? mormai.

-Putin imi pasa!

Deschise un ochi si se uita la mine dupa care zambi ascunzandu-si fata in patura si am auzit infundat:

-Minti!

-Voi veni pe unde n-o sa ma vada nimeni! am declarat ridicandu-ma in picioare. Dormi! Le voi spune ca esti bolnav.

-Mersi!

La prima ora i-am trimis lui Hittie un mesaj prin care mi-am cerut scuze ca nu prea am fost o prietena buna. Cel putin asa simteam dupa discutia din baie. Nu a schitat nici un gest dar mi-a trimis inapoi : "Nu fi proasta!"

Asta era Hittie! Tot timpul avea ceva dragut sa-ti spuna ca sa te simti mai bine.

Cand ne-am intors in birou la pauza de masa Kianu nu mai era acolo, iar patura era stransa ordonat pe canapea. Primul gand a fost ca s-a dus sa isi vada surorile, de vreme ce spusese ca le vizita zilnic. Probabil de a afla ce se mai intampla pe acasa.

Asa ca mi-am ocupat mintea cu petrecerea de Holloween care avea sa aiba loc in liceu ca de fiecare data. Aveam pe birou un teanc intreg de cereri si propuneri si nu puteam sa inteleg de ce unii oameni vroiau o tema de costume cand era clar Halloween, deci era de la sine inteles cum trebuie sa te maschezi: Cum te taie capul!

-Vrei sa le arunc in cosul de gunoi si sa le dau foc? se oferi Hittie care era mai grabita sa scape de propriul teanc de foi de cat de al meu care era considerabil mai mare.

-Chiar te rog! i-am trantit foile in fata. Tu esti piromana!

-Cu multa placere! scoase o bricheta cu un cap de mort pe ea si aruncand toate foile in cosul de gunoi arunca si bricheta la urma. Mmmm, caldut!

Stateam amandoua cu mainile deasupra focului sa le incalzim cand intra Eric si ingheta un moment in usa sa fie sigur ca vede bine.

-O sa dati foc la scoala odata si odata! inchise usa in urma lui.

-Stiu ca incerci sa ma inveselesti dar iti trebuie mai mult! ofta Hittie turnand in final toata sticla de Pepsi in cosul de gunoi sa stinga focul de vreme ce toate foile erau scrum.

Nici dupa ore nu l-am vazut pe Kianu asa ca dupa cina, exact cum am zis, am plecat la internat.

Pentru a nu fi vazuta intrand in internat m-am catarat pe scara de incendiu pana pe acoperis de vreme ce ultimul etaj era cel al baietilor si era usor sa ajung la geamul lui Kianu. Tot ce trebuia era sa ma tin bine de streasina si sa ma las cu capul in jos ca o maimuta.

-Esti nebuna? tipa Kianu cand ma vazu atarnand la geam.

-De ce toata lumea intreaba asta cand stiu prea bine raspunsul? am oftat indreptandu-ma si asteptand sa urce si el pe acoperis.

Reusi si el sa se catere si se aseza langa mine cu un zambet amuzat pe buze.

-Tu ai ceva cu acoperisurile! imi ciufuli parul. Plus, ca nu stiu daca fantoma vine pe acoperis.

-Nu am venit pentru fantoma! i-am dat peste mana.

Ma enerva cand imi ciufulea asa parul! Ma facea sa ma simt ca si cand as fi avut varsta lui Eric. Ma privi socat parca nevenindu-i sa creada ca nu ma interesa fantoma.

Mi-am cerut in minte scuze fantomei sperand ca avea sa ma auda si sa nu ma deranjeze, dar cum spunea Kianu, eram prea obisnuita sa spun adevarul. Si asta vroiam sa fac!

-Asculta! Ultima oara, am inceput intorcandu-ma spre el, cand te intreb. De ce ai venit aici?

Probabil ca se vedea pe fata mea ca aveam de gand sa vorbesc serios, si de vreme ce eram asa aprinsa am uitat ca vroiam sa ascult prima data ce avea el de spus.

-Eu te plac! Foarte mult! Si nu pentru ca esti om-lup! Asta e chiar greu de suportat, de vreme ce lumea ma face zoofila din cauza asta! Esti singurul care chiar reuseste sa imi tina piept si nu pot trece asta cu vederea. Plus ca arati bine, asta e un mare plus, si chiar daca ma enervezi la culme de-mi vine sa iti dau cu pietre in cap ma face sa te plac si mai mult

-Usurel, Alice! imi acoperi gura cu mana. Parca ma intrebasesi ceva! Nu mai acapara discutia!

Am oftat cu o dorinta extraordinara sa ma dau cu capul de ceva dur incat sa fac o contuzie si poate sa-mi pierd memoria. Sau sa il dau pe el cu capul de ceva sa-si piarda memoria, si sa uite ca tocmai ii recunoscusem in fata ca il placeam.

-Tu, am incercat timid sa vorbesc, ma placi?

Incepu sa rada amuzat si se lasa pe spate rasul lui ragusit devenind mai puternic si mai iritant asa ca l-am lovit cu pumnul in burta. Proasta idee! Mai-mai sa-mi rup mana.

-E o nebunie! Dar chiar imi place de tine! se potoli, dar ramase lungit. Dar stiai astala fel ca mine.

-Trebuia sa aud! i-am intors spatele. Am citit ca asta ii da siguranta unei fete.

-Cred ca si unui baiat! murmura el si m-am intors la el curioasa.

-Ce iti place la mine?

-Ca esti altfel! Din alt aluat! se ridica in capul oaselor.

-Sunt o gogoasa cu tupeu! mi-am ridicat capul mandra.

-Esti o tomata!

L-am privit curioasa.

-Nu rosesc, am declarat, nu pot fi tomata!

-Ba da, rosesti mai mult decat crezi! se apropie de mine si m-am dat repede in spate nesigura.

-Stai asa! Daca am recunoscut si rezolvat toata treaba cu placutulnu inseamna ca trebuie sa ne oprim cu

-Micul nostru razboi si micile intepaturi? sfarsi el zambind. Bineinteles ca nu! Unde mai este amuzamentul?

-Exact gandul meu! m-am ridicat in picioare sa plec.

Era foarte placut sa spui ce ai pe inima si sa te faci minimum de rusine. Numai ca nu stiam ce sa mai fac departe, nu am ajuns la capitolul ala din carte pentru ca mi-a luat­-o Hittie si a arso in cosul de gunoi de cum m-a prins citind. Nici nu am apucat sa ii spun ca o luasem de la biblioteca.

-Si acum cum stam? am intrebat inainte sa ma intorc la scara de incendiu.

-Cocotati pe acoperis! se ridica si el venind mai aproape si inainte sa imi dau seama ma prinse de mijloc dandu-ma pe spate. Pun pariu ca E.T nu avea miscarile astea!

-Da, dar cu coloana lui vertebrala de extraterestru    era nemaipomenit la hula-hoop! am chicotit putin nesigura de cat de aproape era de fata mea.

Ma privi cu ochii mari din nou intrebandu-se daca vorbesc serios sau glumesc desi era logic:

-Glumeam! Toata lumea stie ca ii placea Karaoke!

Zambi si a trebuit sa inchid ochii. Avea sa ma sarute! Avea sa ma sarute! Nu intelegeam de ce ma emotionam atatasi mai mult de ce imi pusese mana peste gura.

Dar nu era mana lui, asta daca nu cumva avea o a treia mana, de vreme ce ambele lui maini erau pe mijlocul meu.

Am deschis ochii si m-am uitat in dreapta mea in acelasi timp cu Kianu!

-TUUUUUU? ne-am indreptat.

-Hey! ne saluta Noah vesel retragandu-si-o, Kianu aratand de parca vroia sa i-o sfasie.

-Ce cauti aici, Noah? marai Kianu si mi-as fi dorit sa o pot face si eu sa ii arat ca sunt si eu suparata.

-Imi era dor de tineeeeeeeeeeee, fratioare! sari Noah sa ma imbratiseze dar Kianu reusi sa il prinda de guler si il trase intr-o imbratisare puternica, parand mai mult ca vrea sa il sufoce.

-Eu sunt fratele tau! ii zambi diabolic.

-Iar eu as fi surioara! am considerat ca trebuia sa mentionez de vreme ce avem toate necesare sa demonstrez ca nu eram "fratioare".

-Alice, avem nevoie de un moment de Frate-Frate! imi arunca    Kianu o privire care ma facu sa ma simt ca gelatina.

Nu stiam ca poate arunca asa priviri. Imi placeau!

-S-a facut! Cunosc bine momentele! le-am facut cu mana de pe scara de incendiu.

Nu eram prea dornica sa vad incaierarea lor. Eram prea euforica si incepeam sa ma intreb daca mai gaseam o copie a cartii sa imi explice.

Si de ce oare nu mai tipau fetele? Doar era momentul pentru fantomita noastra care nu lasa nici un copil din internat sa doarma. Cand am pus piciorul pe pamant m-am trezit inconjurata de mai multe capete, si nu numai de Barbie.

-Ti-ai adus prieteni! am batut din palme vesela. Trebuie sa veniti la petrecerea de Holloween!

-Alice, nu fraterniza cu duhurile! tipa Kianu de pe acoperis si un cap de la o papusa de portelan ii zbura lui direct intre ochi.

L-am auzit blestemand si pe Noah razand cum nu se poate mai incantat, cand doua fete de la clubul Ziarului o zbughira dintr-un tufis.

-Sper ca scrieti despre fantome! am tipat dupa ele. Altfel va tai fondurile.

A DOUA ZI - Birou Consiliu

~ BodyGuard - Revolutions~

Subtitlu: Prez, BodyGuard & MisteryMan

-Cum ai putut aproba asta! am acuzat-o pe Hittie care statea pe canapea intre Eric si Noah.

Kianu era in spatele meu sprijinit pe spatarul scaunului citind ziarul pe care il tineam in mana si nu indrazneam sa citesc tot articolul.

-Hey, astia chiar nu au pomenit de fantome! comenta el dezamagit. Nici acum cand s-au inmultit! Si chiar cred ca e vina ta.

-E vina ta! i-am intors-o. Tu stai acolo! Eu am venit doar de doua ori!

-Si le-ai invitat la petrecere! comenta Eric sarcastic. Genial.

-Sa mai iasa si ele in lume! Poate asa ajung pe prima pagina! Se chinuie saracutele! am oftat lasand ziarul pe birou.

-Uite aici! Zice ca sunteti in top Triunghiuri amoroase! grai Hittie cu un amuzament morbid.

-Mai degraba sareta si a treia roata care nici macar nu se potriveste! comenta Kianu aratand la Noah care sari in picioare scandalizat.

-Ce vrea sa insemne asta?

-Ca exista telefon!

Se duelara din priviri si Noah se aseza la loc langa Hittie dar putin mai departe pentru a evita contactul.

Il speriase de cum intrase in birou. Il urmarise pe Kianu fara sa ii pese, dar eram de parere ca facea asta pentru ca se simtea mai in siguranta pe langa fratele sau. Recunoscuse ca nu ii placea la oras, si era de asteptat, de vreme ce el isi petrecea mai multa parte din timp in haita.

-De ce sareta? am rupt contactul lor vizual.

-Merge pe doua roti! imi explica Eric.

-Ohhhh!

-E asa draguta cand nu se prinde de glume! zambi Noah si Hittie il fulgera cu privirea.

-Doar eu am voie sa o iau peste picior! Comprende?

-Da doamna! inghiti el in sec si se dadu si mai departe de ea. Eu ma duc in camera lui Kianu! se ridica si o zbughi afara.

Imi venea sa o iau in brate pe Hittie si sa o pup, dar stiam ca daca o faceam avea sa ma plezneasca de imi sareau dintii din gura, asa ca am stat in banca mea, mai bine zis in scaunul meu si am tacut.

-Eu ma duc la biblioteca sa platesc cartea arsa! se ridica Eric in picioare si o privi pe Hittie suparat. Vei acoperi costul din buzunarul tau, ma ocup eu sa se intample asta.

Iesi afara si Hittie ma privi cu ochii mari si inlacrimati:

-Sunt asa mandra de el! Mi-l lasi mie?

-Nici vorba! am scos limba la ea. E al meu    si am trudit mult sa il cresc.

-Nu fi nerecunoscatoare! Te-am ajutat!

-Si uite ce a iesit! se baga Kianu intre noi inainte sa se iste vreo bataie.

Eric era al meuuuuu! Numai al meu! Pretiosul meu!

-Deci, uita Hittie de tema "Eric" imediat. Acum voi doisunteti un cuplu?

Mi-am dat capul pe spate sa ma uit la Kianu care se uita si el in jos la mine oarecum confuz. Nu apucasem sa detaliem totul cu o seara in urma si sa decidem, multumita lui Noah care se bagase ca musca in lapte.

-Ce zici de o intalnire? zambi Kianu drept raspuns.

-Asta era in capitolul urmator! am sarit in picioare dand cap in cap cu el si am cazut la loc pe scaun masandu-mi capul. Imi pare rau!

-Nu doare! imi zambi el compatimitor.

-Scuzati-ma cat ma duc sa vars! se ridica Hittie cu o figura dezgustata si iesi afara din birou.

-Maine? ocoli Kianu biroul luandu-si si el cartile. Il voi aduce pe Noah aici si o voi ruga pe Hittie sa stea la usa. Nu va indrazni sa se apropie de ea.

-Sunt impresionata! am declarat cu sinceritate. Te-am invatat bine!

-Cine pe cine? ridica din sprancene sarcastic.

A DOUA ZI - WonderPark

-Stii, nu e exact intalnirea la care ma asteptam! clatina Kianu din cap si desi nu imi placea sa recunosc, ma simteam la fel de rau ca el.

-Nu am putut sa refuz, mi-am lasat propozitia in aer in lipsa de o scuza buna cand Mimi trecu pe la picioarele noastre rotindu-se fara oprire in costumasul ei de PokeBall, incat tot ce mai vedeam din ea erau ciubotelele ei.

-Inteleg ca nu puteai sa-i spui "nu", dar nu te-ai gandit la mine cand ai facut echipa? ma acuza Eric din costumul lui roz de Jigglypuff. Sunt roz, mare si rotund!

-Si eu la fel! Si mai am si un ou de gips in marsupiu! m-am aparat.

Cativa copilasii trecura pe langa noi plangand; Hittie veni in urma lor cu un zambet pe buzele date cu ruj negru, si am inteles ca in acel moment putin ii pasa ca era costumata intr-un PokeMon rotund. Era negru si era Gastly! Iar copii in loc sa fie veseli, plangeau.

-Dar de ce a trebuit sa vina si el? arata Kianu la Noah.

-Fiti atenti! Daca tin coada asa- , trase de coada costumului de Charmander lateral tinand-o de varf, - si asez un copil aici, e ca in leagand.

Isi legana vesel coada cu un baietel stand pe ea razand vesel.

Ce se intampla? Ei bine chiar cand ma pregateam sa ies pe usa, tata m-a rapit. Nu chiar rapit, dar planul mi l-a dat peste cap. Trebuia sa faca niste poze in WonderPark la o petrecere a carei tema era PokeMon, iar actorii care trebuiau sa imbrace costumele in care eram noi acum, au dezertat.

Tata m-a luat pe mine, si cum imi place sa iau dupa mine oamenii complet nevinovati si sa ii chinui, in joc au intrat si Kianu, Noah si Hittie. Iar cum tata isi vrea toti trei copii langa el i-a luat si pe Eric si Mimi.

Mimi a fost in culmea fericirii! Eric a stiut de la inceput ca va fi o zi groaznica, si cand a vazut ca singurul costum pe masura lui era cel roz de Jigglypuff s-a pregatit pentru negocieri serioase cu noi, numai-numai i-ar fi dat Kianu pe Squirtle sau Noah pe cel de Charmander.

De mine nici nu a vrut sa auda de vreme ce eram la fel de mare si roz ca el, o Chansey mare si roz.

-Eu nu sunt Squirtle, sau cum il cheama! declara Kianu aranjandu-si carapacea. Sunt Donnatello!

-Cine? am intrebat si eu si Hittie in unison.

-Testoasa Ninja! raspunsera Eric si Noah intr-o voce.

Kianu intoarse putin capul imbujorat si m-am dat mai aproape de el zambind.

-Nu prea te vedeam tipul "Testoasele Ninja".

-Sunt destule lucruri care nu le stii despre mine, se intoarse la mine intorcandu-mi zambetul cand se baga Noah intre noi.

-Si multe despre mine!

-Vrei sa-i spun cateva? il ameninta Kianu si Noah ii dadu peste picioare cu coada trantindu-l pe spate, si ca orice testoasa carapacea il impiedica sa se indrepte.

-Probleme Alfa? rase Noah de el cu pofta si totul a degenerat intr-o adevarata bataie PokeMon in timp ce Mimi se rotea pe langa noi neobosita cu tata alergand dupa ea ca la atletism.

Punctul culminant a venit cand toti au cerut ca Jigglypuff sa cante si jumatate de copii au fugit plangand mai tare si mai afectati decat dupa interactiunea cu Hittie.

-Mi se schimba vocea! bombani Eric jignit si am vrut sa il iau in brate dar costumele ne impiedicara.

-Simte-mi dragostea de sora de aici! m-am lipit cu costumul de al lui ca un eschimos.

La finalul zilei imi venea sa arunc cu oul de gips in capul lui Noah. Era singurul, impreuna cu Hittie, care parea sa se distreze, desi reactiile starnite de ei erau total diferite.

Kianu se refugie pe o bancuta departe de locul cu pricina, cu urme de desene pe fata si m-am decis sa ii tin companie si sa imi cer scuze ca din vina mea tot planul s-a dus de rapa si am sfarsiteh bineam sfarsit cum foarte bine ati vazut.

-Imi pare rau! m-am dus la el cu un servetel umed si am inceput sa ii sterg mazgaliturile de pe fata simtindu-ma usurata ca nu arata nici o dorinta sa ma indeparteze.

-De ce? ma privi serios.

Mimi trecu pe langa noi si tata dupa ea ca o vijelie sa o prinda, iar pe buzele lui se asternu un zambet amuzat in timp ce eu am sfarsit treaba demachiajului.

-Chiar m-am distrat, continua el luand sticla de apa plata de langa el si bau jumatate.

-Serios? Nu ma minti? am indraznit sa intreb sa ma asigur.

-Da! De fapt, e exact cum ar fi trebuit sa fie o intalnire cu tine, trasnita, fara sa aiba nimic in comun cu o intalnire adevarata, decat partea in care suntem amandoi acolo. Si e ceva ce nu as fi facut niciodata daca nu veneam in oras! arata la costumul de testoasa cu coada.

L-am privit cateva secunde si am simtit ca un val de liniste trecandu-ma din cap pana in talpi iar Kianu imi facu semn sa ma asez langa.

A fost o miscare foarte gratioasa. Din cauza costumului am ajuns sa ma rostogolesc pe bancuta si sa aterizez jos ca un zepelin cu defectiuni tehnice. Kianu clatina din cap abtinandu-se sa nu rada si ma ajuta sa ma ridic.

-Mai bine nu sta jos, chicoti, situatia depasindu-l.

-Crezi?

-Sunt sigur!

Acasa Pupici si Raz ne intampinara plini de energie, de vreme ce nimeni nu fusese sa se joace cu ei, si fura nevoiti sa se conformeze ca in continuare nu vor avea cu cine sa se joace.

Bateriile lui Mimi se terminasera in sfarsit si incepuse sa se planga ca o doare capul. Eric era deprimat dar in acelasi timp usurat ca scapase de costumul roz; tata obosit dupa o zi cu noi si trist sa descopere ca nu mai era la fel de tanar ca inainte; iar eu undeva cu capul intr-un nor, dar nu destul.

Dupa ce m-am schimbat, l-am luat pe Raz in marsupiul de la salopeta si m-am dus in camera fratiorilor mei inghesuindu-ne toti trei in patul lui Eric care nu cracni cand l-am luat in brate si Mimi ii sari pe picioare.

-Cine spune in seara asta povestea? am intrebat si Eric inchise ochii semnaland ca va asculta doar iar Raz isi scoase capul din marsupiu' si Pupici incepu sa latre vesel.

Mimi incepu o poveste amestecata cu pauze amuzante in care Pupici latra iar ea uita unde a ramas si continua cu o poveste total diferita pe care o auzise la gradinita sau din cele pe care i le citeam eu, incat ma uimea debitul ei verbal la o varsta atat de mica.

Cand Eric adormi si incepu sa cante am inteles ca era vremea noastra sa plecam fiecare la patul lui, iar cand incepu sa acompanieze cantatul cu miscari fu clar vremea sa ii lasam spatiu de desfasurare.

M-am intors in camera rupta de oboseala, dar nici nu am intrat bine ca frigul din camera ma trezi si mai ales prezenta lui Kianu pe pervazul ferestrei.

-Stii am usa! m-am apropiat de el dar nu se misca de pe pervaz.

-E miezul noptii! Nu cred ca parintii tai vor fi prea incantati sa ma vada! zambi el vesel lasandu-se putin pe spate si am scapat un tipat crezand ca avea sa cada.

-Nu esti sanatos? l-am prins de hanorac.

-Zise cea care s-a catarat pe acoperisul vilei cu trei etaje si a facut pe maimuta! mi-o intoarse.

-Hai sa nu dezvoltam problema! De ce ai venit?

-Chiar, mai ca uitasem! tresari zambind pisicher. Vino mai aproape! se apleca in fata si isi lipi buzele de fruntea mea. Somn usor!

Cu asta se lasa sa cada pe spate si mi-am pus mana la gura sa nu tip din nou. Cand m-am apropiat de geam el era pe sosea mergand vesel cu o mana in buzunar si cu cealalta tragandu-l pe Noah de guler dupa el.

Eram bucuroasa ca plecase atat de repede. Nu apucase sa vada ca ma imbujorasem din nou.

HALLOWEEN

Zi-mi din nou de ce trebuie sa port eu costumul asta? comenta Kianu in timp ce se schimba pentru petrecerea de Holloween.

Asteptam cu Noah si Eric in fata camerei lui de internat pentru a-l lasa sa se schimbe. Eu, in acel an, m-am decis sa port costumul lui Alice in Tara Minunilor, simtind ca mi se potrivea cel mai bine. Prin urmare Hittie, avand un dar pentru a face acest mic gest in ceva mare, facuse asta tema micului nostru grup.

Prin urmare Noah statea langa mine purtand un costum de pisica Cheshire , dar cu o schimbare de mileniu 3, purtand un costum interesant format dintr-o maleta pe corp, in dungi si la gat isi pusese un guleras de blanita prins cu o catarama argintie cu capul unei pisici. Iar in jos pantalonii erau bagatii in cizme de piele si la spate ii juca o coada in dungi. In cap isi pusese o pereche de urechi pufoase si isi aranja in asa fel parul incat chiar aveai impresia ca acelea era urechile lui. Chiar isi cumparase de la PetShop o zgarda pentru pisici cu clopetel si sarea pe loc de parca statea pe carbuni numai sa auda clopotelul zanganind. Era co combinatie amuzanta intre Pisica Cheshire si Motanul incaltat.

Nu am rezistat sa nu il fotografiez, iar pe el nu il deranja sa faca pe modelul in fata mea. Nici Eric!

Eric se costumase in Palarierul Nebun, cu un smoking grena si pantaloni negri. Gulerul camasii ridicat prins cu o funda rosie si manusi negre fara degete. Palaria cam mare pentru el ii tot cadea pe ochi si trebuia sa o ridice de fiecare data sa poata vedea.

-Nu e vina mea! m-am aparat.

-De cand am venit voi aveti ceva cu costumatul! comenta Noah aranjandu-si urechile mai bine.

-Daca tu ai nimerit intr-un moment prost! am scos limba la el si se stramba si el la mine.

-Sunt curios ce costum va avea Hittie! ofta Eric ridicandu-si palaria de pe ochi pentru a cadea din nou.

-Si eu! Nu imi amintesc sa fi fost vampiri in Alice in Tara Minunilor! Iar costumul de vampir e preferatul ei! am contemplat alaturi de ei.

-De parca vampirii arata asa! pufni Noah cu un aer atotstiutor si un zambet demn de Pisica Cheshire se asternu pe buzele mele si ale lui Eric.

-Ia spune, Noah! m-am dat mai aproape de el. Ai vazut vreunul?

-Nu! Tata e cel care face tratativele cu ei de fiecare data. Abia astept sa devin EU, puse accent pe persoana lui, Alfa ca sa pot si eu sa ma intalnesc cu ei.

Observasem asta si la Kianu. Cand vroiau sa faca evidenta importanta persoanei lor, "Eu" prindea un accent ciudat.

-Tratative pentru ce? intreba Eric si l-am luat de umeri batandu-l usor dandu-i de inteles ca trebuia sa faca in continuare pe baietelul curios.

-Pai, de paceintr-un fel! Nu suntem dusmani dar nici prieteni de vreme ce sangele

-Daca mai zici un cuvant te trimit in suturi acasa! aparu Kianu langa noi si ii rasuci lui Noah urechile adevarate.

-Ce-am facut? se planse el reusind sa scape in timp ce eu si Eric am afisat cele mai inocente extresii.

-Ai uitat cu cine vorbesti? arata Kianu la noi.

-Ce vrea sa insemne asta? m-am aparat repede.

-Oricum, interveni Eric, am aflat ce aveam nevoie sa puteam spune ca nu ne-am inselat in privinta vampirilor. Desi era de la sine inteles, ca de vreme ce voi existati trebuia sa existe si ei.

Se uita la mine dupa sprijin dar uitasem complet de vampiri, observand deodata costumul lui Kianu de Iepurele Alb.

Purta un smoching alb imaculat (ciudat contrast cu pielea lui inchisa), cu manusi albe si lantul unui ceas de buzunar atarnandu-i lenes la brau. Urechile albe erau tinute cu o banda metalica pe cap discret ascunsa de parul lui negru.

-Alice, ma inghionti Eric cu cotul, te-ai inrosit.

-Pleaca de aici, ca nu e adevarat!

-Ca sa vezi ce iepure a iesit din palarie! fluiera Noah. Stiam eu ca esti un iepure fricos!

-De fapt, il corecta Kianu rautacios, termenul este de "Pisica fricoasa".

-Dar eu macar nu am coada de pinguin! ataca Noah in continuare aratand la spatele lui.

-Unde e coada de iepuras? am pus botic si ma privira ciudat amandoi.

-Hey, nu stiam ca Alice purta pantaloni! il ignora Kianu stiind ca asta il enerva cel mai mult.

Pentru mine socul Iepurelui trecuse, mintea fiindu-mi ocupata de o singura intrebare: De ce stateam inca in mijlocul coridorului de la etajul baietilor in timp ce in sala de festivitati se tinea o petrecere?

Si doar pentru ca am zis ca m-am imbracat in Alice, ce ironie de nume, asta nu insemna ca trebuia sa port rochita nu? Costumul meu era format dintr-un costum albastru cu sacou dupa forma corpului meu, pantalonasi scurti prinsi cu bretele care imi cadeau pe langa picioare si ciorapi in dungi pe dedesupt. Parul era totusi prins in maniera traditionala cu panglica alba.

Si toate astea fiind spuse si descrise am pornit spre sala de festivitati cu capul lui Barbie plutind in urma noastra.

-Jos cu capetele!

Nici nu am iesit bine din cladirea internatului cand Noah sari in spatele lui Kianu luat prin surprindere nu de Hittie, ci de cutitul de carne, satarul, pe limba mea, pe care il tinea in mana.

Purta ea rochia reginei de cupa, dar machiajul tipic ei si "satarul" o faceau sa para o Regina de Cupa scoasa din versiunea Horror a povesti lui Alice!

-Pisica fricoasa! nu scapa Kianu sansa.

Cand am intrat in sala am simtit ca imi sare inima din piept de veselie sa vad atatia oameni costumati in cele mai trasnite costume. Adoram Halloween-ul, si nu pentru ca era ziua mea, pur si simplu pentru ca era un prilej de sarbatoare traznita.

Bunica si profesorii facusera in asa fel incat sa nu para nelalocul lor in mijlocul copiilor costumati si s-au imbracat in robe de vrajitori desi unii din ei erau departe de a semana cu niste vrajitori. Daca le puneai o coasa in mana era perfect costumul.

Am urcat pe scena pentru "speach-ul" obisnuit cu care ma blestemase bunica impreuna cu postul de Prez! Inteleg de ce oamenii imi spun "Prez", suna mult mai amuzantimi place.

-Ca in fiecare an, m-am apropiat de microfon, bun venit elevilor, profesorilor si fantomelor! am scanat cu privirea sala dupa capul de papusa in schimb am vazut cateva fete in urma lui Kianu care vorbea cu Eric si incerca sa ii aranjeze palaria pe cap.

Noah se pierduse in mijlocul unui grup de eleve din primul an de liceu, in sfarsit limitandu-se la varsta lui.

-Inca cevaIepurele e al meu!

Am sarit de pe scena punandu-ma intre Kianu si fete facandu-le cu mana in semn de "la revedere". Kianu intoarse capul zambind si lui Eric ii cazu din nou palaria pe ochi.

-Pentru seara asta! imi prinse nasul si-l rasuci cum obisnuia.

-Ce vrea sa insemne asta?

Isi duse mana la buze tragand de un fermoar invizibil si zambi. Dar nu fu greu sa observ ca nu era chiar atat de vesel pe cat vroia el sa arate. M-am gandit ca mai bine era sa ignor daca vroiam sa ne simtim cu totii bine si sa ne distram.

L-am prins de papion si l-am tras dupa mine pe ringul de dans dar Eric se baga imediat intre noi.

-Scuze, dar vreau eu primul dans!

-Al doilea! il dadu Kianu la o parte. Nu uita ce am vorbit!

-Ce ati vorbit? nu am putut sa nu intreb.

-Chestii intre barbati! se umfla Eric in pene si fugi la Hittie care isi infipsese "satarul" in masa si isi ocupa vremea servindu-le punch copiilor. Nu avea succes!

-Ti-am lasat cadoul acasa! grai in timp ce ma invarti.

-Pentru ce? am revenit la el putin ametita.

-Ziua ta!

-Ahh, aia! Ce mi-ai luat! am zambit dulce cu ochii de catel.

-O sa vezi

-Hey, hey! se baga Noah intre noi. Hai sa facem schimb de costume! Fetele sunt mai atrase de iepuras de cat de Pisica.

-Valea! incerca Kianu sa-l dea la o parte.

-E modul lui de a spune ca vrea sa dansezi cu el, am chicotit si l-am luat pe Eric de umeri pentru un dans lent. Ce stii de cadoul lui Kianu? l-am intrebat luandu-i palaria de pe cap si mi-am pus-o mie. Stiu ca tu l-ai ajutat!

-Nu pot sa spun! zambi el smecher. Dar sa zicem ca e tipic voua.

Kianu inca se certa cu Noah si am inceput sa radem amandoi cand veni Hittie cu doua pahare la noi.

-Punch?

Avea o figura incat aveai impresia ca iti ofera otrava, dar stiam prea bine. Hittie era Hittie! Era un hobby pentru ea sa te sperie. Plus, mai era si Halloween, desi ea era in spiritul asta tot anul.

-La ora exacta! ne lasa Kianu in fata usii in primire mamei.

-Multumesc Kianu! ii zambi ea calduros.

Femeie cu sperante! O incanta sa il vada in prezenta mea, atat de dichisit (isi daduse jos urechile si le purtam eu peste palaria lui Eric). Vino, Eric!

Il lua pe Eric in casa si ne lasa pe noi afara cu Pupici jucandu-se printre picioarele noastre.

-Ne plimbam putin? imi oferi bratul si l-am privit suspicios. M-ai prins! Vreau sa te omor si sa-ti ascund corpul intr-un tomberon!

-Pai daca e asa, sa mergem! am pornit vesela inaintea lui cu Pupici pe langa mine si ma prinse din urma in gradina. Spune serios ce vrei!

-Stii cand am vorbit despre ragaz? incepu el intorcandu-se la mine privind de fapt peste capul meu.

-Cum sa uit? Credeam ca voi raci dupa cata apa am acumulat!

-Si asta! rase ragusit in sfarsit uitandu-se la mine si cu degetul imi netezi frunte. Nu te incrunta! Nu-ti sta bine!

Cine se incrunta! Eu nu ma incruntam! A spus cineva ca ma incruntam? Eram foarte relaxata! Avea sa imi spuna ca pleaca acasa. Nu eram idioata!

-Imi place foarte mult partea ta de lume, cobori cu degetul pe varful nasului.

-Dar pleci acasa! am oftat intorcand privirea la Pupici care se batea cu stropitoarele.

-Nu iti scapa nimic! incerca el sa glumeasca.

-Da, sunt mai speciala! am bombanit.

El imi dadu palaria pe ochi si inima mea se scufunda intr-o tristete profunda.

I-am simtit buzele pe ale mele pentru cateva secunde, sarutandu-ma atat de bland, diferit de prima data; si dupa, se indeparta. Nu mi-am ridicat palaria de pe ochi pana cand Pupici nu a inceput sa ma traga de ciorapi si i-am auzit paraind sub presiune. Mi-am ridicat palaria, dar nu mai era acolo!

Fir'ar ele de carti! De ce nu ajung niciodata la partea asta din actiune?

Dar nu scapa el asa usor! Uita oare cine era Alice Roads? Plus, nu fusesem niciodata intr-o tabara de iarna. Era momentul s-o fac si pe asta! Tot timpul mi-am dorit sa invat sa ma dau cu SnowBoard-ul.

Asa ca, nu aveam sa las treburile acolo: in gradina cu un sarut atat de romantic. Ca trebuia sa recunosc, fusese romantic in felul lui las. Iepure Fricos!

-Ehhh?

Am inghetat in pragul usii cand am vazut sacul de cartofii din mijlocul camerei mele. Trebuia sa fie o gluma! Un sac de cartofi?

Am luat biletul agatat de el si am citit:

"Cadoul e intr-un cartof! Mult noroc!"

Mult noroc? MULT NOROC?

Ohhh, Kianu Rainstorm! Ne vom reintalni noi si vei plati pentru noaptea nedormita, cele trei unghii taiate, cele 10 leocoplaste folosite si gramada de cartofi din camera mea.

A fost absolut sadic sa faci asa ceva! Adica, abia la ultimul cartof care a mai ramas mi-am dat seama de era de fapt din lemn, si ca se desfacea ca o scoica.

Dar multumesc pentru medalionul cu piatra lunii! Se asorteaza cu cerceii!