Definitia si clasificarea in limba romana a substantivelor comune

Definitia si clasificarea in limba romana a substantivelor comune

DEFINITIE

Termenul substantiv (definitia din qdictionar.com) provine din latinescul substantivum, prin care se numea substanta, adica obiectul.

"Substantivul este partea de vorbire care denumeste lucruri, fiinte sau notiuni abstracte si care se modifica, in cele mai multe limbi, dupa numar si caz."

"Substantivul este partea de vorbire flexibila care denumeste obiecte in sens larg, concretizate in: fiinte umane (baiat, muncitor, student), lucruri (stilou, masa, scaun, casa), fenomene ale naturii (ploaie, ceata, zapada), actiuni (alergare, coborare), stari (bucurie, durere), insusiri (frumusete, intelepciune), etc.In acelasi timp, indica numele ce se pot da unora dintre aceste obiecte pentru a le deosebi de altele din aceesi categorie sau de acelasi fel, pentru a le individualiza (Andrei, Maria, Arges, Pitesti)."[2]

"Substantivul este o categorie lexico - gramaticala deschisa, ce reprezinta aproximativ 50% din totalitatea cuvintelor limbii romane, fiind, alaturi de verb, o clasa fundamentala, implicata in definirea celorlalte clase lexico - gramaticale.Se distinge prin urmatoarele trasaturi: morfologic, prezinta gen fix si flexiune in raport cu numarul, cazul si categoria determinarii; sintactic, poate forma impreuna cu verbul nucleul unui enunt si este centrul grupului nominal, selectand adjuncti, intre care specifici sunt determinantii si adjunctii genitivali; semantico - pragmatic, se caracterizeaza prin modul specific in care isi asociaza referentul, numai in combinatie cu un determinant."

CLASIFICAREA SUBSTANTIVELOR

DUPA SENS

Dupa sens, substantivele se impart in doua grupe mari comune si proprii

1.1. COMUNE

Substantivele comune reprezinta obiectele prin insusirile lor comune, care individualizeaza clasa prin ele insesi, intrucat indica un exemplar oarecare dintr-o categorie de entitati teoretic identice: om, femeie, casa, soare, viata, fericire, inteligenta, energie, etc. "Specific acestora le e faptul ca pentru a se realiza individualizarea obiectului - substantiv se apeleaza la elemente exterioare care pot fi cuvinte - morfem (articolul nehotarat si cel hotarat), cuvinte cu functie sintactica (atribute adjectival - pronominale si atribute calificative), sau o asociere a unor cuvinte - morfem (articolul hotarat si cel adjectival) cu cuvinte cu functie sintactica (atribut adjectival calificativ)"[4].Trebuie facuta o diferenta intre trasaturile prin care se pot individualiza clasele si obiectele si trasaturile generale ale obiectivitatii (volum, forma).Cand cele doua tipuri coexista, obiectele (si substantivele care le reprezinta) sunt numarabile (discrete, discontinue); Substantivele numarabile sunt cele care denumesc obiecte separate, care se pot numara. Cele mai multe substantive care denumesc fiinte, lucruri, evenimente si locuri intra in aceasta categorie. Substantivele numarabile au forma de plural, pot fi determinate de atribute (numerale, adjective) care exprima cantitatea: trei purcelusi, o multime de probleme, cateva minute; Cand cele din urma lipsesc, obiectele sunt nenumarabile, continue.Substantivele nenumarabile denumesc notiuni care nu pot fi numarate si deci nu admit ideea de singular sau plural, precum o mare parte din notiunile abstracte. Aceste substantive fie au numai forma de singular (sau forma lor de plural are un sens diferit), fie au numai forma de plural (sau forma de singular este practic nefolosita).

Exemple:

1.defective de plural (singularia tantum): oxigen, nisip, fericire, sete, unt, lapte;

2.defective de singular (pluralia tantum): zori, tarate, plete, viscere, mezi, memorii.

Substantivele comune ce reprezinta obiectele numarabile sunt de doua feluri: individuale si colective.

1.1.1. Substantivele comune individuale desemneaza obiecte indivizibile (prin diviziune isi pierd proprietatile fundamentale: prin divizarea unui televizor in doua obiectul se distruge).Gramatical, ele prezinta opozitia singular - plural: televizor - televizoare, casa - case, om - oameni etc.

1.1.2. Substantivele comune colective sunt divizibile (prin diviziune isi pastreaza proprietatile definitorii: prin divizarea unei osti se obtin doua osti mai mici). Au doua opozitii: multime - element si, pentru fiecare dintre acestea, opozitia singular - plural: padure - copac / padure - paduri, copac - copaci; oaste - soldat / oaste - osti, soldat - soldati.

Substantivele comune nenumarabile (nediscrete, continue) se refera la obiecte care nu au trasaturile obiectualitatii (volum, forma) si nu dispun insusirile in mod distinct pe unitati. Gramatical, fie au forma de singular (aur, argint, cinste, corectitudine) fie numai de plural (taietei, blugi, aplauze, zori).

1.2. PROPRII

Substantivele proprii denumesc anumite obiecte, indica deci numele care se dau unora dintre ele pentru a le deosebi de altele din aceesi categorie.Un obiect are un nume, cel comun si cel propriu.Ele se incadreaza la numeroase grupe semantice: persoane (Ionescu, Popescu,), continente (Africa, Europa), tari (Anglia, Franta), orase (Bucuresti, Iasi), publicatii (Gramatica Limbii Romane, Romania libera), etc.

Obs.: Exista substantive comune care au devenit proprii si invers:

a) Substantive comune care au devenit proprii: Creanga, Moraru, Olar, str. Panzarilor, Varful Omu, etc.
b) Substantive proprii care au devenit comune: watt, amper, celsius, farenheit, xerox, sandwich etc.

2. DUPA CRITERIUL PSIHOLOGICO - EMPIRIC

2.1. CONCRETE

Substantivele concrete denumesc obiecte sau substanta constitutiva a unor obiecte care pot fi percepute cu ajutorul simturilor: telefon, pantof, lampa, tablou, etc.

2.2. ABSTRACTE

Substantivele abstracte denumesc abstractiuni iar realitatea denumita de cuvant nu poate fi perceputa cu ajutorul simturilor: noroc, idee, fericire, atitudine, pace, liniste, etc.

3. DUPA FORMA

3.1. SIMPLE

Substantivele simple sunt atat comune (strada, deal, munte), cat si proprii (Arad, Cluj, Suceava).Ele pot fi cuvinte de baza, nederivate (usa, carte, Ana) si cuvinte derivate cu sufixe si prefixe sau realizate prin schimbarea valorii gramaticale (conversiune).

3.2. COMPUSE

Substantivele compuse sunt, si ele, atat comune, cat si proprii, divizandu-se in contopite si necontopite.

Substantivele compuse contopite rezulta din contopirea in aceeasi    unitate lexicala:

1. a doua sau mai multe cuvinte:

- substantiv + substantiv: pomicultura, Dacoromania;

- substantiv + adjectiv: bunavointa, Campulung, Bunavestire;

substantiv + adjectiv - numeral: primavara, prim - ministru, triplu - salt;

- substantiv + prepozitie + substantiv: untdelemn, Capdebou;

- prepozitie + substantiv: subcomisar, Delavrancea, cal - de - mare;

- prepozitie + verb la supin: deimpartit, deinmultit, descazut;

- numeral + prepozitie + substantiv: Patruzeci de sfinti, patruzeci de

mucenici;

- prepozitie + pronumele nehotarat tot + substantiv: atotputinta, Atotputernicul;

- pronume reflexiv + substantiv: sinucidere, sinamagire;

- substantiv + conjunctie + substantiv: frate si sora, punct si virgula;

- articol posesiv + substantiv: Airinei, Avadanei;

- verb + substantiv: Pierdevara;

2. a unor cuvinte si parti de cuvinte: cinematograf <cine[ast] + amator;

3. a unor parti de cuvinte: reportofon <repor[ter] + [magne]tofon;

4. a unor cuvinte si elemente de compunere: agroenciclopedie < agro - "agricultura" + enciclopedie.

Substantivele compuse necontopite se realizeaza prin mai multe procedee:

1. Compunse prin juxtapunere

"Sunt alcatuite din doua sau mai multe substantive in nominativ sau acuzativ, care se gasesc pe plan de egalitate unul fata de celalalt (nu se subordoneaza unul celuilalt)"[6].Substantivele rezultate din acest tip de compunere pot fi atat comune (caine - lup, redactor - sef, etc.), cat si proprii (Popesti - Leordeni, Satu - Mare, Targu - Mures, etc.).

2. Compuse prin subordonare

La substantivele compuse prin subordonare, unul din cei doi termeni il determina pe calalalt, determinare care poate fi:

2.1. atributiva, compusele fiind alcatuite din:

- substantiv + substantiv in genitiv: coada - calului, floarea - soarelui, Delta Dunarii;

- substantiv + substantiv in acuzativ: floare - de - colt, sarpe - cu -clopotei, Curtea de Arges;

- substantiv + adjectiv: coate - goale, rea - vointa, Baia Mare;

- substantiv + prepozitie + adverb: Jucul de Sus, Tritenii de Jos;

- numeral cu valoare de adjectiv + substantiv: triplu - salt, prim -ministru, prima - balerina;

2.2. completiva, compusele fiind alcatuite din verb + substantiv: papa -lapte, zgarie - branza, Sfarma - Piatra, etc.

3. Compuse prin coordonare

Sunt legate intre ele prin conjunctia si, formatii care apar, in deosebi, in terminologia botanica populara: soarele - si - luna, sora - si - frate, dar nu numai: punct si virgula.

4. Compuse de tip propozitie

Pot fi considerate ca atare formatii ce denumesc plante: nu - ma - uita, nu - ma - deranja, intrucat ele corespund unor propozitii.

5. Compuse de tip fraza

Sunt acele compuse in structura carora intra cel putin doua verbe: du-te - vino, lasa-ma - sa - te - las.

3.2.3. Substantive compuse prin abreviere

Sunt compusele alcatuite din initialele cuvintelor care intra in formatiile respective, caracteristice atat pentru substantivele comune (adn = acid dezoxiribonucleic), cat si pentru cele proprii (PNL = Partidul National Liberal, PSD = Partidul Social Democrat ).

Dictionarul ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane (DOOM) precizeaza ca substantivele compuse din initiale se pot scrie cu sau fara punct dupa fiecare initiala: P.N.T.C.D. sau PNTCD.Limbajul actual prefera scrierea fara puncte.

3.3 LOCUTIUNI SUBSTANTIVALE

Locutiunile subtantivale au o trasatura care le aseamana cu cele verbale, in sensul ca, in timp ce locutiunile verbale au in componenta un verb analizbil, cele substantivale au in componenta, de cele mai multe ori, un substantiv analizabil.Cele mai multe locutiuni substantivale provin din locutiuni verbale carora verbul li s-a transformat in substantiv: aducere aminte (a-si aduce aminte), bagare de seama (a baga de seama), bataie de cap (a bate la cap), tinere de minte (a tine minte),incetare din viata (a inceta din viata).

4. DUPA FLEXIUNE

4.1. REGULATE

Sunt substantive regulate acele substantive care din punctul de vedere al numarului se flexioneaza fara modificari deosebite la plural, fata de singular: elev - elevi, masa - mese, dulap - dulapuri.Majoritatea substantivelor se incadreaza in aceasta categorie.

4.2. NEREGULATE

Substantivele neregulate au la plural, fata de singular, desinente specifice.Ele sunt mai putine la numar, dar se pot repartiza pe cele trei genuri: masculin (om - oameni), feminin (nora - nurori) si neutru (cap - capete).