Mijloce de imbogatire a vocabularului. Mijloace externe. Neologismele.

Imprumuturile lexicale prezentate in cursul anterior (elemente lexicale slave, maghiare, turcesti sau grecesti) au contribuit la imbogatirea vocabularului romanesc, insa nu au avut o contruibutie insemnata la modernizarea acestuia. Conform inregistrarilor din Dictionarul limbii romane (DLR), Dictionarul explicativ al limbii romane (DEX), Micul dictionar enciclopedic (MDE), Dictionarul de cuvinte recente (DCR) sau Dictionarul de neologisme (DN), se poate spune ca limba romana actuala dispune de aproximativ 50.000 de neologisme, pe langa termenii de stricta specialitate.

Etimologic vorbind, prin neologism (gr. neos "nou" si logos "cuvant, vorba") intelegem orice cuvant nou aparut intr-o limba oarecare, indiferent daca acesta este un imprumut sau reprezinta o creatie interna a limbii respective prin derivare, compunere etc. In lingvistica romaneasca, prin neologism se intelege imprumutul din limbi occidentale sau direct din latina, pe cale savanta. Exista insa si neologisme create in interiorul limbii romane. Iata cateva exemple: apoetic < prefixul neologic a- + adj. neologic poetic (imprumutat din franceza); nefavorabil < prefixul de origine slava ne- + adj. neologic favorabil; samanatorism < revista romaneasca Samanatorul + sufixul neologic -ism. Observam ca in exemplul al doilea (nefavorabil), baza de derivare este neologica, iar prefixul este unul vechi, de alta origine decat cea occidentala, insa derivatul format pe teren romanesc este un neologism. In cel de-al treilea exemplu, baza de derivare este strict romaneasca, iar sufixul este unul nou; si in acest caz, rezultatul, cuvantul derivat pe teren roma-nesc, este un neologism.

Procesul de modernizare a vocabularului romanesc a inceput in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea si s-a intensificat la mijlocul secolului al XIX-lea si dupa realizarea Unirii de la 1859. In mai mult de 100 de ani, foarte multe cuvinte din limba turca si din limba greaca au disparut, fiind inlcouite cu neologisme de provenienta latino-romanica, in general, si franceza, in special. Iata cateva exemple: ipochimen a fost inlocuit de persoana sau individ; olac a fost inlocuit de curier sau mesager; evghenicos a fost inlocuit de nobil; ucaz a fost inlocuit de ordin sau comanda; vistavoi a fost inlocuit de ordonanta; doclad a fost inlocuit de raport si referat, iar cinovnic a fost inlocuit de functionar.

Secolul al XIX-lea a fost si perioada in care s-a discutat aprins asupra utilitatii neologismelor si asupra surselor principale din care limba romana trebuia sa se alimenteze pentru a-si imbogati vocabularul. Se ajunsese pana acolo incat se respingeau orice imprumuturi neologice, chiar daca acestea erau de origine latino-romanica. Puristii lingvisti propuneau variante hilare: gat-legau (cravata), nas-suflete sau nas-stergau (batista), stelamant (astronomie), departe-vorbitor (telefon), de-sine-miscator (automobil), insa niciunul dintre acestea nu a ramas in limba.

Influenta latinei savante

Inceputurile acestei influente se regasesc in secolul al XVII-lea, in activitatea cronicarilor. Ulterior, reprezentantii Scolii Ardelene si cei ai curentului latinist au contribuit la imbogatirea vocabularului limbii romane cu un numar apreciabil de neologisme, preluate direct din latina, pe cale livresca. Uneori, datorita vechimii foarte mari, unele cuvinte mostenite au evoluat si s-au schimbat foarte mult atat din punct de vedere fonetic, cat si din punct de vedere semantic. Spre exemplu, lat. clarus a dat in limba romana, conform legilor fonetice specifice, adverbul chiar. A doua oara, cand a fost imprumutat pe cale livresca, a dat clar. Putem spune ca cele doua cuvinte, chiar si clar, sunt dublete etimologice: primul element este mostenit, cel de-al doilea este imprumutat. Iata alte cateva exemple: frupt - fruct, basica - vezica, femeie - familie, batran - veteran, arina (reg. nisip) - arena (in acest caz, evolutia semantica este remarcabila).

Imprumutul unor cuvinte nu s-a realizat exclusiv prin intermediul unei singure limbi occidentale, al francezei, spre exemplu, ci, uneori, cuvintele noi au intrat in limba romana pe filiera multipla, franco-italiana. In acest caz, vorbim despre etimologie multipla.

S-a intamplat ca unele neologisme sa poata fi explicate formal prin raportarea la limba latina, insa din punct de vedere semantic, neologismele pastreaza caracteristici franceze, italiene sau chiar germane. Spre exemplu, efect, impozit, spirit sau virtute seamana cu lat. effectus, impositum, spiritus, virtutis, insa din punct de vedere semantic aceste cuvinte corespund unor substantive din limba franceza: effet, impot, esprit, vertu. In acest caz, vorbim despre o etimologie dubla, latino-franceza.

Influenta italiana

In epoca primelor contacte culturale italo-romane (secolul al XVII-lea), a inceput si schimbarea la fata a lexicului romanesc. Unii carturari considera ca influenta italiana s-a manifestat chiar mai inainte de perioada mentionata, devansand-o cu patru secole. La sfarsitul secolului al XIII-lea, o serie de negustori genovezi si ventieni au ajuns cu corabiile lor pana la gurile Dunarii. Astfel se poate explica faptul ca una dintre primele monede mentionate in documente slavo-romane este ducatul, cuvant de origine italiana.

Epoca fanariota a favorizat procesul de occidentalizare a culturii si limbii romane, iar dintre personalitatile care si-au adus contributia la acest proces merita sa ii amintim pe: I.H. Radulescu, C. Bolliac, Gh. Asachi, Al. Odobescu, N. Filimon, G. Calinescu.

O mare parte a cuvintelor provenite din limba italiana apartin terminologiei muzicale si au caracter international. Deoarece nu s-a putut stabili cu siguranta daca aceste cuvinte au fost primite exclusiv din italiana, trebuie sa admitem o posibila etimologie multipla. Iata cateva exemple: adagio, allegro, allegretto, alto, arpegiu, bariton, cantabil, chitara, duet, flaut, intermezzo, opera (muzicala), partitura, solfegiu, solo, tenor, trio etc. Tot limbii italiene ii datoram o serie de termeni care apartin domeniului economic si financiar-bancar: acont, agentie, banca, bilant, casa (de bani), casier, contabil, falit, a gira, scadent, speze (cheltuieli), valuta, virament.

Influenta germana

Aceasta influenta este mai veche si mai accentuata in Transilvania. La nivelul limbii literare, cele mai serioase influente se regasesc in terminologia tehnico-stiintifica: boiler, bomfaier, bormasina, diesel, duza, fasung, gater, matrita, saiba, sina, stecar, ventil, wolfram. Multi termeni imprumutati din germana sunt cuvinte compuse, dupa cum reiese si din urmatoarele exemple: abtibild, balonzaid, capel-maistru, bildungs-roman, crenvurst, glaspapir, glasvand, laitmotiv, lebarvurst, mismas, oberliht, rucsac, spilhozen. Unele neologisme primite din limba germana au radacini de origine latina: adresant, laborant, recenzent, repetent, dictat, unicat, gladiola, agentura, corectura etc. Alte cuvinte sunt chiar latinesti (servus, a sista), ele intrand in limba literara din vorbirea ardelenilor culti influentati de germani.

Influenta franceza

Cea mai puternica dintre toate influentele moderne exercitate asupra limbii romane in secolul al XIX-lea ramane influenta franceza. Romana s-a imbogatit cu cateva mii de cuvinte, modernizandu-si vocabularul in toate domeniile vietii materiale si spirituale. Traducerile facute pe tot parcursul secolului al XIX-lea, dezvoltarea relatiilor de ordin politic, economic si mai ales cultural au determinat amploarea acestei influente.

Influenta franceza s-a manifestat atat in domeniul vocabularului, cat si al frazeologiei. Unele unitati frazeologice sunt imprumuturi directe (sintagme stabile), iar altele reprezinta calcuri sau imitatii dupa modelele frantuzesti corespunza-toare. Iata cateva exemple din prima categorie: artist liric, bal mascat, calcul renal, cordon ombilical, critic literar, director general, decret guvernamnetal, jurnal de bord, monolog interior, placa turnanta, petrol lampant, tonus muscular etc.

Alte frazeologisme romanesti moderne constituie calcuri, traduceri literale dupa unitati frazeologice frantuzesti care au o structura identica sau foarte asema-natoare: apa de toaleta < fr. eau de toilette; castel de apa < fr. chateu d'eau; camp de bataie < fr. champ de bataille; diabet zaharat < fr. diabet sucre; dus scotian < fr. douche ecossaise; focar de infectie < fr. foyer d infection; ipoteza de lucru < fr. hypothese de travail; materie cenusie < fr. matiere grise; radacina patrata < fr. racine carree; turn de fildes < fr. tour d'ivoire; a se da in spectacol < fr. se donner en spectacle; a face act de prezenta < fr. faire acte de presence

Majoritatea imprumuturilor lexicale de origine franceza au patruns in limba romana pe cale scrisa, iar aspectul grafic s-a impus in pronuntarea romaneasca literara. Astfel se explica faptul ca rostim automobil, nu otomobil, restaurant, nu restoran etc. Cele mai multe forme patrunse pe cale orala au fost eliminate, deoarece au fost resimtite drept inculte. In mod exceptional, cand cele doua forme (una patrunsa pe cale orala, cealalta pe cale livresca) s-au specializat din punctul de vedere al sensului, ele au ramas definitiv in limba literara. Spre exemplu, bor (margine a palariei) si bord (punct de conducere al unei nave) provin din fr. bord, rever (al hainei) si revers (al medaliei) provin din fr. revers. Aceste cuvinte repre-zinta insa unitati lexicale distincte din punct de vedere sincronic, altfel spus ele au patruns in limba in momente diferite.

Multe frantuzisme si-au dovedit inutilitatea inca din secolul al XIX-lea, cand I.L. Caragiale ii ridiculiza pe cei care erau ambetati (plictisiti) si infatigabili (neobositi). Astfel de neologisme de prisos se numesc barbarisme.

Influenta rusa

Dupa momentul 23 august 1944, influenta limbii ruse moderne s-a facut din ce in ce mai sesizabila, mai ales pe cale scrisa, prin intermediul traducerilor. Cand neologismele rusesti contineau radacini sau alte elemente formative de orgine latina, ele au fost asimilate foarte repede: activist, combinat, cursant, dezinformatie, dezinformare, dezinsectie, doctorantura, exponat, instructaj, magistrala, mecanizator, procuratura, radioficatie.

Influenta engleza

De mai bine de 25 de ani, asistam la manifestarea pregnanta a influentei limbii engleze asupra limbii romane. Desi influenta a inceput timid, in anii '50-'60, cu termeni tehnici care au intrat in limba romana pe filiera germana si rusa, in zilele noastre se remarca o influenta puternica mai ales datorita dezvoltarii domeniului tehnologiei informatiei si a comunicatiilor.

Unele anglicisme au intrat in limba romana prin intermediul limbii franceze, fapt dovedit de sensul cuvintelor care coincide cu sensul etimonului francez imediat si nu cu sensul cuvintelor englezesti: dancing, picup, smoching, spicher, biftec (fr. bifteck, eng. beefsteak), rosbif (fr. rosbif, eng. roast beef), sandvis (fr. sandwich, atestat din 1801, eng. sandwich, de la numele unui conte din Anglia).

O mare parte a terminologiei sportive este influentata de engleza: aut, baschet, bowling, cnocaut, corner, a dribla, dribling, fault, finis, fotbal, ghem (scris si game), gol, golf, hent, ofsaid, meci, outsider, polo, presing, ring, rugbi, scor, set, start, suporter, sut, tenis, upercut, volei etc.

Multi termeni de origine engleza sunt prezenti in domeniul cinematografiei al medicinii, al informaticii, al publicitatii, al diverselor stiinte. Uneori, este destul de greu de facut distinctia intre anglicism si americanism, singura diferenta intre acestea fiind data aparitiei lor (americanismele sunt mai recente). Dintre cele mai cunsocute americanisme citam: bluf, blugi, boss, campus, cow-boy, escalator, hold-up, hamburger, jazz, mass-media, motel, radar, tobogan, OK, alaturi de: bungalou, chicineta, computer, design, dispecer, display, fairplay, a finaliza, gentleman, hobby, living, management, marketing, scanner, show, spici (scris si speech), stres, supermarket, transplant, week-end, western, whisky. Observam ca numai o mica parte a acestor cuvinte sunt adaptate sistemului fonetic romanesc, ele fiind inca in stadiul de "scanare". Este posibil ca realitatea pe care o denumesc sa nu mai fie de actualitate in citiva zeci de ani, iar aceste cuvinte sa dispara din limba asa cum s-a intamplat in secolul al XIX-lea cu o mare parte a cuvintelor din limba turca si din limba greaca.