Portofoliu la limba si literatura romana - gramatica

Propozitia.Fraza

Propozitia este o comunicare cu un predicat. (o imbinare logica de cuvinte)

In enunt cuvintele isi pot modifica forma prin flexiune pentru a exprima o functie sintactica.

Imbinarea cuvintelor in propozitie, pentrua fi logica, se face folosind cuvintele de legatura: cu, la, de etc.

Propozitia simpla= propozitie formata numai din parti principale, adica nuclei comunicarii Propozitia dezvoltata=propozitie care este alcatuita din parti principale si din parti secundare

In fraza propozitiile se imbina logic folosind cuvinte de legatura sau semen de punctuatie.

Vocabularul (Lexicul)

Totalitatea cuvintelor existente la un moment dat intr-o limba.

Lexicul romanesc cuprinde aprox. 150.000 de cuvinte grupate in :

Componentele vocabularului --- fondul principal de cuvinte a vocabularului de baza

--- masa vocabularului= ,,zestrea limbii "

F.P.C. Cuprinde cuvinte folosite permanent de toti oamenii, din toate zonele.

M.V. cuprinde cuvinte grupate pe clase lexicale:

1.regeonalisme 2.arhaisme 3.neologisme

Regeonalismele sunt cuvinte care se folosesc de vorbitorii din anumite zone.

Arhaismele sunt cuvinte vechi care nu se mai folosesc astazi.

Neologismele sunt cuvinte noi imprumutate din alte limbi si intrate in limba in ultimii 50 de ani.In categoria lor intra si termenii stiintifici, tehnici cu circulatie internationala.

Vocabularul se imbogateste permanent pentru ca el este expresia evolutiei, societatii, a nivelului de civilizatie.

Camp lexical

Campul lexical cuprinde toate cuvintele care denumesc obiecte, finite, actiuni specifice unui anumit domeniu.

Observatii:

NU trebuie sa fac confuzie intre familie lexicala si camp lexical

FONETICA

Fonetica studiaza sunetele limbii

Cuvantul are un invelis sonor, adica sunetele si un inteles sau sens.

Sunetele limbii romane :

-vocale: a, e, i ,o, u, a, i, a.

-consoane: b, c, d, f, g, . .

-semivocale

Literele sunt semne grafice care corespund in scris sunetelor.

Alfabetul este totalitatea literelor asezate intr-o anumita ordine si are 30 de litere.

Silaba reprezinta un sunet sau un grup de sunete care se rostesc cu un singur efort expirator.

Vocalele sunt sunetele care se rostesc fara ajutorul altor sunete.

Consoanele sunt sunetele care se rostesc cu ajutorul altor sunete.

Semivocalele sunt vocalele care nu se rostesc accentuat. Ele se gasesc la sfarsitul unor cuvinte, in alcatuirea unor grupuri vocalice diftongi si triftongi.

A,a, a sunt numai vocale accentuate sau plenisone

semivocale

Diftong. Triftong. Hiat.

Sunt grupuri vocalice.

Pentru a le identifica corect trebuie sa despartim cuvintele in silabe.

Scoatem silaba care contine vocale alaturate.

Observam cum se rostesc( in aceeasi silaba sau in silabe diferite).

Diftongul este grupul de doua vocale alaturate care se rostesc in acceasi silaba. El este alcatuit din o vocala accentuate si o semivocala.

Triftong

Este grupul de trei vocale care se rostesc in acceasi silaba.

Alcatuire:

plenisona

-doua semivocale

Hiat

Grupul de doua vocale alaturate si accentuate rostite in silabe diferite

Sufragerie= su-fra-ge-ri-e

Accentul

Reprezinta rostirea mai intense a unui sunet dintr-o silaba sau dintr-un cuvant.

In limba romana cuvintele nu se scriu cu accent, desi se rostesc cu accent unele silabe.

Ortoepia studiaza rostirea corecta a cuvintele.

Rolul accentului schimba sensul cuvintelor.

Cuvintele scrise la fel dar diferentiate prin accent se numesc OMOGRAFE.

Cuvintele care se aud la fel, dar se scriu diferite se numesc OMOFONE.

Cuvintele care se scriu la fel, adr au sensuri diferite se numesc OMONIME.

Corespondenta dintre sunete si litere

In limba romana, de regula, unui sunet ii corespunde o litera.

Grupurile ce, ci, ge, gi reprezinta sunete de sine statatoare cand vocalele e si I sunt accentuate sau plenisone.

Cand apare grupul ce, ci, ge, gi urmat de o vocala accentuata, ele alcatuiesc diftongi si atunci sunetele sunt mai putine cu un sunet.

Pentru grupurile che, chi, ghe, ghi stuatiile difera.

Daca grupurile ch, gh sunt urmate de vocale, acele grupuri devin sunete urmate de e sau i.

In alte cuvinte, grupurile che, chi, ghe, ghi au fiecare valoarea unui singur sunet.

Sunt situatii in care mai multe sunete pot fi reprezentate printr-o singura litera.

Litera x se poate pronunta cs sau gz.

La singular si plural sunetele cs sunt redate grafic prin doua litere.

Literele w, q pot fi auzite ca sunete in diferse modalitati.

Scrierea cu literele a, i a unui singur sunet se realizeaza dupa urmatoarele norme:

- se scrie i la inceputul si sfarsitul cuvantului;

- se scrie a in interiorul cuvantului.

In cuvintele derivate si in cuvintele compuse se mentine regula scrierii cu i la inceputul elementului de baza.

Rima

Rima poate fi: Nu toate poeziile au rima.

Potrivirea ultimelor sunete de la sfarsitul versurilor incepand cu vocala accentuate se numeste rima.

-imperecheata = aabb

-incrucisata = abab

-imbratisata = abba; cddc

-monorima= aaa; bbb

MORFOLOGIA

Este partea gramaticii care studiaza cuvintele ca parti de vorbire.

Tuturor componentelor din realitatea inconjuratoare le corespund in vorbire cuvintele, adica parti de vorbire.

Parti de propozitie

In propozitie cuvintele, adica partile de vorbire, indeplinesc un rol: principal sau singular.

Ele devin, asadar parti de propozitie principale sau secundare studiate de sintaxa.

Parti de vorbire

Sunt 10 parti de vorbire grupate in:

- parti de vorbire flexibile= adica isi schimba forma dupa categorii gramaticale -gen

-numar

-persoana

-caz

-mod

-timp

Partile de vorbire flexibile sunt:verbul, substantivul, articolul, adjectivul, pronume, numeral.

- parti de vorbire neflexibile= adica ranam neschimbate, adica nu isi modifica forma forma

dupa categorii gramaticale

Parti de vorbire neflexibile sunt: prepozitia, conjuctia, adverbul, interjectia.

Verbul

O parte de vorbire flexibila care esprima actiuni, existenta, stari.

Categorii gramaticale ale verbului sunt:

1.modul

2.timpul

3.persoana

4.numarul

5.diateza

Modul

Categoria gramaticala specifica verbului prin care precizeaza cum este privita actiunea:

- reala si sigura = indicativ

- dorita, dar conditionata = conditional-optativ

- poruncita = imperativ

- posibila, realizabila = conjuctiv

Modurile se grupeaza:

I moduri personale si predicative = actiunea este realizata de o persoana gramaticala si

indeplinesc fuctia sintactica de predicat.

1.indicativ

2.conditional-optativ

3.imperativ

4.conjunctiv

II moduri nepersonale si nepredicative= nu au persoana si nu indeplinesc functie de predicat.

1.infinitiv

2.gerunziu

3.participiu

4.supin

Modul indicativ

Verbul la acest mod exprima o actiune singura si reala. Are toate formele temporale care se stabilesc punand intrebarea ,,cand?"

1.prezent= acum

2.perfect(trecut)= atunci, inainte

3.viitor= actiunea se va petrece dupa prezent

Prezentul

Singular Plural

I eu scriu I noi scriem

II tu scrii II voi scrieti

III el, ea scrie III ei, ele scriu

Conjugarea verbului inseamna:

1. trecerea unui verb prin categoriile gramaticale: mudul, timpul, pesoana, numar si diateza;

2. gruparea verbelor in cele patru conjugari dupa terminatia pe care o au la forma de baza din dictionar.

Forma de baza din dictionar se obtine punand verbul in fata prepozitia ,,a".

Forma de baza, din dictionar prin care se denumeste actiunea, se numeste modul infinitiv.

Tinand cont determinatiile pe care verbele le au la modul infinitiv, exista patru conjugari:

Conjugarea I = a : a manca

a II-a = ea :a vedea

a III-a = e : a scrie

a IV- a = i, i : a fugi, a hotari

Timpul perfect

Modul indicativ are urmatoarele forme de perfect:

1.imperfect

2.perfect simplu

3.perfect compus

4.mai mult ca perfect

Perfect compus

Exprima o actiune trecuta si incheiata in momentul vorbirii. Din punct de vedere al formei verbul este alcatuit din :

- verbul auxiliar sau ajutator a avea cu formele:

I eu am I noi am

II tu ai II voi ati

III el, ea a III ei, ele au

- verbul de conjugat care precizeaza actiunea, cu formele terminate in sufixele: t, s.

Verbul la principiu prin care se exprima actiunea si care este terminat in sufixele t,s ramane neschimbat la toate persoanele.

Verbul auxiliar precizeaza persoana si numarul atunci cand nu apare pronumele personal. Verbul auxiliar a avea cu aceste forme poate intra in alcatuirea unor ortograme.

Timpul perfect simplu

Exprima o actiune trecuta, terminata de curand, adica foarte aproape de prezent. Este un timp narativ, adica al povestirii.

Este familiar pentru vorbitorii din zona sudica a tarii. Se recunoaste usor dupa terminatiile personale mai deosebite.

I = i: fui I = ram:furam

II =si: fusi II= rati:furati

III=u, a, i, i, se:fu III=ra:fura

Mai mult ca perfect

Exprima o actiune trecuta si terminata inaintea altei actiuni trecute. M.m.p. se recunoaste dupa sufixul se dupa care urmeaza terminatiile personale:

I= m:

II=si:

III=

I=ram:

II=rati:

III=ra:

Timpul imperfect

Exprima o actiune trecuta si neterminata, cu sens continuu in trecut. Se recunoaste dupa sufixele a, ea adaugate la radicalul verbului dup ace am inlaturat terminatia de conjugare.

Conjugarea I = a : a manca - manc+a

a II-a = ea :a vedea - ved+ea

a III-a = e : a scrie - scrie+a

a IV- a = i, i : a fugi, - fug+ea

a cobori - cobor+a

- adaugam la radicalul verbului+ sufixul a sau ea+ terminatiile personale:

I . . . . + m I . . . . . . .+m

II . . . . .+i II . . . . . . .+ti

III . . . . .+ III . . . . . . +u

Timpul viitor

Exprima o actiune care se va petrece dupa momentul vorbirii, adica in viitor. Are doua forme:

1. forma literala = construita cu ajutorul verbului auxiliar a voi cu formele:

I voi

II vei

III va   

I vom

II veti

III vor

2. forma populara = folosita in vorbirea curenta

Viitorul literal

Se alcatuieste astfel:

1. verbul auxiliar cu formele amintite

2. forma de baza a verbului conjugat

I eu voi

II tu vei

III el, ea va

I noi vom

II voi veti

III ele, ei vor

Viitorul popular

Sunt 3 forme de viitor popular: Este alcatuit din:

a) I eu o sa tac 1. o

II tu o sa taci 2. conjunctivul verbului de conjugat

III el, ea o sa taca recunoscut dupa conjunctia sa.

I noi o sa tacem

II voi o sa taceti

III ei, ele o sa taca

b) Se realizeaza cu ajutorul verbului auxiliar a avea cu formele:

I am sa tac

II ai sa taci

III are sa taca

I avem sa tacem

II aveti sa taceti

III au sa taca

- verbul de conjugat aflat la modul conjunctiv, cu marca de recunoastere sa -- conjunctie

c)Se aseamana cu viitorul literal deoarece, in structura sa, recunoastem partial auxiliarul a voi care are urmatoarele forme:

I eu oi tacea

II tu ai, ii tacea

III el, ea o, a tacea

I noi om tacea

II voi iti, ati, ati tacea

III ei, ele or tacea

- verbul de conjugat aflat la forma de baza.

SUBSTANTIVUL

Partea de vorbire flexibila care denumeste obiecte, finite, fenomene, stari.

Clasificarea substantivelor:

1. substantive comune: denumes obiecte, fiinte de accelasi fel.

2. substantive proprii: denumesc obiecte, fiinte etc.

3. substantive simple: scrise intr-un cuvant

4. substantive compuse: alcatuite din doua sau mai multe cuvinte

5. substantive epicene: substantivele prin care denumesc prin accelasi cuvant ambele genuri

6. substantive colective: desi au forma de singular exprima mai multe elemente, o grupare

7. substantive defective de gen si numar : adica sunt substantive care nu se pot numara si au

Fie forma de singular, fie de plural

-substantivele defective de singular au forma numai de plural.

-substantive defective de plural au forma numai de singular.

Cazul

Categoria gramaticala specifica substantivului, adjectivului si numeralului, prin care acestea isi schimba forma in enunt pentru a exprima o functie sintactica.

Declinarea trecerea unui substantive prin cele cinci cazuri prin care isi modifica forma

Pentru a exprima o functie sintactica.

Dupa forma (scrierea) substantivelor, cazurile se grupeaza astfel:

I nominativ - acuzativ

II genitiv - dativ

III vocativ

Substantivele in declinare poate fi articulate sau nearticulat.

Articolul este o parte de vorbire flexibila care arata in ce masura obiectul sau fiinta sunt cunoscute vorbitorului.

Articolul hotarat

Arata ca substantivele sunt cunoscue vorbitorului.

Se asaza:

1. la sfarsitul substantivului si este articol hotarat enclitic.

2. inaintea unor substantive proprii care nu il pot primi la sfarsit se numeste articol hotarat proclitic ,,lui".

Cazul nominativ ( N.)

Un substantive in cazul nominative raspunde la intrebarile urmatoare si indeplineste urmatoarele functii sintactice:

1) cine? = functia sintactica de subiect

2) ce se spune despre subiect? = intra in alcatuirea P.N. cu verbul copulativ indeplinind

cine este? ce este? functia sintactica de nume predicative.

cum este subiectul?

Portofoliu la limba si literatura romana

Gramatica!

Articolul nehotarat

Articolul nehotarat insotind uu substantive arata ca obiectul sau fiinta nu sunt cunoscute vorbitorului.

Ex: Eu m-am intalnit cu colegul meu.

M-am intalnit cu un coleg.

Formele articolului nehotarat sunt diferite dupa gen, numar si caz, deoarece este o parte de vorbire flexibila.

Gen masculin:

N ( cine?) un coleg = niste colegi

G ( a, al, ai, ale cui?) ale unui coleg = ale unor colegi

D (cui?) unui coleg = unor colegi

Ac (pe cine? ce?) pe un coleg = pe niste colegi

V ----- ----- ------ -------- ----- ------ ----- ----- -------

Gen feminin:

N (cine?) o colega = niste colege

G (a, al, ai, ale cui?) ale unei colege = ale unor colege

D (cui?) unei colege = unor colege

Ac (pe cine? ce?)

V ----- ----- ----- -------- ----- ------ ----- ----- --------

Articolul nehotarat se asaza in totdeuna in fata substantivului.

In analina substantivelor voi preciza si felul articolului pe care il voi lua impreuna cu substantivul.

Alte tipuri de articol:

1. articol posesiv- genitival

-caracteristici cazului genitive

-formele : a, al, ai, ale

-se acorda cu obiectul posedat

Cazul genitiv

intrebarile: a, al, ai, ale cui?

are ca marca de recunoastere, de obicei, articolul posesiv - genitival:

un substantive in cazul genitiv exprima posesorul

Un substantive in cazul genitiv indeplineste urmatoarele functii sintactice:

1. Atribut substantival genitival

EX: Cartea colegului meu este ingrijita.

2. Nume predicativ

EX: Cartea este a colegului meu. ( vb.copulativ. ,,este,, si N.P. ,,a colegului,,)

Cazul dativ

intrebarea: cui?

functia sintactica de baza este de C.I. (complement indirect)

substantivul in cazul dativ determina un verb.

In cazul dativ unele substantive proprii sunt precedate de articolul hotarat proclitic ,,lui,, deoarece acesta nu poate sta la sfarsitul substantivului.

Cazul acuzativ

substantivul in cazul acuzativ are acceasi forma cu cazut nominativ

deosebirea intre cele doua cazuri o facem tinand cont de rolul pe care il are substantivul in propozitie:

daca este in cazul nominativ substantivul raspunde la intrebarea de baza ,,cine?,, si indeplineste functia sintactica de subiect.

impreuna cu verbul copulativ ,, a fi ,, intra in alcatuirea P.N. aratand ,, ce se spune despre subiect? ,, si indeplinind functia sintactica de N.P.

Un substantiv in cazut acuzativ raspunde la intrebarile si indeplineste functia sintactica de:

1. pe cine? ce? - complement direct (C.D.)
2. a) unde? de unde? pana unde? incotro? - complement circumstantial de loc (C.C.L.)

2.b) cand? de cand? pana cand? cat timp?- complement circumstantial de timp(C.C.T)

2.c) cum? in ce fel? in ce mod? - complement circumstantial de mod (C.C.M.)

3. despre cine?/despre ce? cu cine?/cu ce? la cine?/la ce? - complement indirect (C.I.)

Cazul acuzativ se recunoaste si dupa niste marci de recunoastere, adica cuvinte de legatura numite prepozitii: pe, la, in, cu, de, din, dintre, intre, printer, despre, inspre, peste, catre, langa, sub, spre, fara, inainte de, in afara de, pana la etc.

Aceste cuvinte de legatura vor fi luate impreuna cu substantive in analiza gramaticala, deoarece ele sunt marci de recunoastere ale cazului acuzativ.

Nu trebuie sa fac confuzie intre articol si prepozitie.

Cazul vocativ

substantivul in cazul vocativ exprima o strigare, o chemare, o adresare directa

substantivul in cazul vocativ se desparte prin virgula de restul cuvintelor din propozitie,indifferent de locul acestuia

substantivul deobicei nu indeplineste functie sintactice, deoarece el nu are intrebari

substantivul are terminatii specifice:

a)     -e : - Baiete, stai cuminte!

b)     -o: - Ce vrei, fato?

c)     -ule: - Taticule, merg si eu la meci?

Vocativul se poate confunda si cu celelalte cazuri (pt. se scrie la fel):

cu nominativ-acuzativ

cu genitiv-dativul

Confuzia se evita deoarece substantivul in vocativ exprima o adresare directa, o chemare sau strigare.

Uneori substantivul poate indeplini functii sintactice de atribut substantival prin care se duce la o precizare sau o lamurire in legatura cu substantivul determinat, un asemenea atribut se numeste apozitie.

Un substantiv prin care exprima o adresare directa, o chemare intra in relatie cu un verb prin care se exprima o porunca, un indemn.

Verbul se afla la modul imperativ.

Numeralul

Este partea de vorbire flexibila care exprima un numar sau determinarea numerica a unor obiecte,finite.

Clasificare numeralelor:

cardinale = exprima numarul,det.numerica

ordinale = arata ordinea obiectelor prin numarare

collective

distributive -adverbial

multiplicative

fractionar

Numeralul cardinal

Exprima un nr. sau determinarea numerica

Poate fi procedat de art. demonstrati v - adjectival.

Ex: cei zece

Pentru primele 2 numerale are forme dupa gen:

Unu / una ; doi/ doua

Are forme simple:

Ex: de la 1 la 10,100,1000, 10000 . . .

Are forme compuse:

Ex: unsprezece, doisprezece, treizeci si patru.(etc)

Valorile morfologice sau gramaticale:

a)     valoare substantivala - cand exprima un nr. si tine locul unui obiect sau a unei finite.

Ex: lipsesc doi

b)     valoare adjectivala - cand insoteste si det. un adj. precizand nr. acestuia

Ex: lipsesc doi elevi.

c)declinarea

Declinarea numeralului - trecerea prin cazuri.

-cand este precedat de art. demonstrative ( cei, cele) acestea isi modifica forma in genitive- dativ

Ex: Al celor doi.

Fct. sin.

Fiind inlocuitor al subst , numelalul indeplineste functiile sintactice ale unui substantive:

subiect

n.p

atribut.

Complement

Complement indirect ( cui ?, despre cine?)

CCL (unde?)

CCM (cum?)

CCT (cand?)

Valorile morfologice / gramaticale ale cuvintelor

un si o

Articol nehotarat - insoteste un substcare nu este cunoscut vorbitorului.

Nu trebuie sa fac confuzie intre valorea gramaticala / morfologica sau ca parte de vb. Si fct. sint., adica valoarea ca parte de propozitie.

Adjectivul

Def. Partea de vb . flexibila prin care se exprima insusirea unui substantive cu care se acorda in gen , nr si caz .

Ex: Tanara fata merse in gradina cu flori imiresmate.

Parti de vorbire

1) flexibile : - substantive

- pronume isi modifica forma(scrierea) dupa categorii

-numeral gramaticale

-articol

-adjectiv

- verb

2) neplexibile: - preozitie

-conjunctie

-adverb

-interjectie

Prepozitia

Parte de vb neplexibila cu rol de cuvant de legatura la nivelul enunului, adica a propozitiei, lrgand o parte de propozitie secundara ( L atribut si complement) de cuv det.

Conjunctia

Def. P.v. cu rol de cuvant de legatura , main ales la nivelul frazei , legand propozitiile in enunt.

La fel ca si prepozitiile nu se analizeaza singure pentru ca nu indeplinesc fct. sin.

Clasificare:

dupa forma

sunt conjunctii simle alcatuite dintr-un cuvant: si , ca , daca, ba, dar ;

Conjunctii compuse:

Deoarece, ca sa, pentru ca ,

3)Coordonatoare:

Leaga prepozitii de aceleasi fel sau in propozitie 2 subiecte,2 atribute, 2 n.p sau 2 complemente.

Ele sunt: a) copulative

b)adversative

c)disjunctive

d)conclusive

Literatura!

Domnu Trandafir

Textul este conceput su forma unei scrisori pe care autorul , devenit personaj literar i-o adresesaza unui prieten din copilarie.

Bunica

B. S . de la Vrancea

Schita ca specie a genului epic

NEPOTUL BUNICA

-CURIOS    inteleapta

buna

CUMINTE    inimoasa

RABDATOR    rabdatoare

LINISTIT    harnica

Ardealul

face parte din monumentala opera cu cararcter istoric inspirata din ultimii ani de domnie ai lui Mihai Viteazu.

Legenda

Legenda este o specie literara a genului epic, in versuri sau in proza prin care se ofera o explicatie nestiintifica, invaluita in mister a unor elemente reale. ( exista un sambure de adevar